Danemarca: un referendum cu semnificații majore pentru NATO și Uniunea Europeană

Este, înainte de toate, o consecință a agresiunii Rusiei, care a dus la revizuirea opțiunilor strategice din partea mai multor națiuni: germanii se înarmează cum n-au mai făcut-o de la al doilea război mondial încoace, finlandezii și suedezii ies din neutralitate și cer aderarea la NATO.

Dar decizia Danemarcei este semnificativă și din punctul de vedere al relațiilor dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Să nu uităm că, inițial, danezii s-au opus Tratatului de la Maastricht, care a a transformat Comunitatea Economică Europeană în Uniunea Europeană, planificând, printre altele, apariția monedei comune. Și danezii s-au opus, tot printr-un referendum, în 1992.

Pentru ca Tratatul de la Maastricht să intre, totuși, în vigoare,  a fost nevoie de un compromis cu danezii, care au obținut o serie de derogări ce au permis un vot popular pozitiv,  în anul următor.

Astfel, bazându-se pe aceste derogări, Danemarca a refuzat, în timp, să se alăture mai multor forme de cooperare în cadrul Uniunii, de teamă să nu-i fie afectată suveranitatea: în 2000 a respins moneda unică, iar în 2015 s-a opus cooperării europene în domeniul justiției și afacerilor interne.

Acum, danezii recurg la gestul invers și renunță, din proprie voință, la una dintre excepții, prin aderarea la politica europeană de apărare.

Un efect al agresiunii, desigur, dar și o înfrângere pentru Partidul Popular Danez, antieuropean, care a susținut votul negativ și a acuzat guvernul că se folosește de războiul din Ucraina pentru a-și avansa agenda și a slăbi suveranitatea țării.

Iată însă că danezii, simțind pericolul agresiunii ruse, se pronunță tocmai împotriva opiniilor suveraniștilor: ca să devenim mai puternici trebuie să acționăm în comun.

Pentru o Europă mai coerentă

Stat membru al Uniunii Europene din 1972, Danemarca a fost caracterizată, în ultimele două decenii, de un pronunțat euroscepticism dovedind, pe de altă parte, un puternic angajament atlantist.

Iată că, de această dată, Danemarca se alătură unei forme de cooperare militară și strategică din cadrul Uniunii Europene, în legătură cu care s-au ridicat multe suspiciuni că ar duce tocmai la slăbirea Alianței Atlantice.

Este o opinie larg împărtășită și pe flancul răsăritean al UE și NATO, în țări precum Polonia, România sau Statele Baltice: acest proiect al apărării europene comune, susținut puternic de Paris și apoi de Berlin ar fi menit, în cele din urmă, să desprindă Europa de Statele Unite, din punct de vedere strategic. În consecință, este periculos.

Aderarea Danemarcei vine să întărească cealaltă opțiune: o Europă mai coerentă din punct de vedere militar înseamnă o Alianță Atlantică mai puternică.

În cele din urmă - și aici este valabil și pentru România – dacă vrei să influențezi lucrurile o poți face fiind înăuntru, nu rămânând pe afară.

 Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica