Pe fondul crizei din Ucraina, Erdogan își îndreaptă atenția spre kurzii din nordul Siriei (analiză France 24)

Președintele Erdogan a început să amenințe că va lansa o nouă operațiune militară în nordul Siriei în încercarea de a crea mult dorita zonă-tampon de-a lungul graniței dintre Turcia și Siria.

Planul lui Erdogan, la care a fost nevoit să renunțe anul trecut, a intrat din nou în atenție în ultimele săptămâni după ce oficialii de la Ankara au ajuns la concluzia că războiul din Ucraina a ajutat Turcia din punct de vedere geostrategic.

„Muncim cu atenție pentru a rezolva problemele de securitate de la granițele sudice”, le-a spus Erdogan luna trecută membrilor partidului AKP. „Vom face ordine în Tel Rifaat și Manbij”, două orașe aflate la vest de fluviul Eufrat, a precizat acesta înainte de a promite că va continua „pas cu pas” în alte regiuni.

Erdogan și-a îndreptat din noua atenția spre teritoriile controlate de către Unitățile de Protecție a Poporului Kurd (YPG).

Bucurându-se de sprijin militar din partea SUA, YPG a reprezentant o mare parte a Forțelor Democratice Siriene (FDS), alianța arabo-kurdă care a luptat împotriva grupării Statului Islamic în cadrul coaliției internaționale condusă de SUA împotriva grupării jihadiste.

Cu toate acestea, Turcia privește gruparea YPG și „partidul-mamă” kurd, Partidul Uniunea Democrată (PYD), ca pe niște „teroriști”. Oficialii de la Ankara susțin că YPG și PYD ar avea legături cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), care e considerat grupare teroristă de către Turcia, SUA și UE.

Înlocuirea kurzilor cu „populații arabe”

„Amenințările lui Erdogan împotriva kurzilor ar trebuie să fie întotdeauna luate în serios”, a avertizat Fabrice Balancge, profesor la Universitatea Lyon-II și colaborator științific la Institutul din Washington.

În mod oficial, Erdogan a declarat că obiectivul este eliminarea grupării politici PKK, dar în realitate, oficialii de la Ankara și-au îndreptat atenția spre kurzii din nordul Siriei.

În perioada imediat următoare după Primăvara Arabă, minoritatea kurdă din Siria și-a exercitat într-o oarecare măsură puterea în nordul și nord-estul țării, revolta împotriva președintelui Bashar al-Assad afectând regimul din Damasc. În 2016, kurzii din Siria au înființat regiunea autonomă federală Rojava în zonele abandonate de forțele lui Assad, experții fiind de părere că a fost vorba de o încercare a oficialilor din Damasc de a-i împiedica pe kurzi să se alăture revoltei.

Cu toate acestea, liderii de la Ankara resping orice idee cu privirea la autonomia kurzilor în apropierea granițelor lor, considerându-i o amenințare la integritatea teritorială a Turciei, pe fondul temerilor că bazele militare și taberele de antrenament din Kurdistan vor aduce beneficii partidului PKK. Prin urmare, Erdogan vrea să creeze o zonă-tampon de 480 kilometri lungime și 30 kilometri lățime între granița de sud a Turciei și teritoriile siriene aflate la est de fluviul Eufrat.

De la începutul conflictului cu Siria, Ankara și-a arătat „opoziția totală” privind prezența autonomă siriano-kurdă la sud de granița sa, a declarat Balanche, și a lansat numeroase atacuri în regiune. „Obiectivul a rămas neschimbat: înlocuirea kurzilor cu populații arabe care au fugit din calea conflictului și grupări militare pro-turce care să apere interesele liderilor de la Ankara pentru a crea o regiune arabă, un fel de zonă-tampon anti-kurdă, în nordul Siriei”, a menționat acesta.

„În final, dat fiind faptul că turcii au înființat deja Armata Națională Siriană (SNA), care include grupări militare islamiste și are aproximativ 70.000 de membri, teritoriile luate de la kurzi ar putea deveni o Republică a Siriei de Nord autoproclamată, la fel ca Republica Turcă a Ciprului de Nord”, a precizat Balanche.

În urma invaziei Turciei din 1974, insula mediteraneeană Cipru a fost divizată în Republica Cipru și Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN). În timp ce Republica Cipru este membră UE, RTCN – autoproclamată în 1983 – este recunoscută doar de Ankara și nu de restul comunității internaționale.

Un calcul „câștigător”

Începând cu anul 2016, Erdogan a lansat o serie de operațiuni militare în nordul Siriei, inclusiv un atac în martie 2018 care le-a permis trupelor sale și luptătorilor sirieni islamiști să preia controlul asupra districtului de nord Afrin. Forțele kurde care au pierdut districtul Afrin s-au retras mai la sud, în Tel Rifaat.

În timpul ultimului atac venit din partea Turciei, în octombrie 2019, forțele turcești au luat ca țintă orașele estice Ras al-Ain și Tal Abyad, separând zonele controlate de kurzi și obligând mii de oameni să se mute.

Amenințarea unui nou atac vine într-un moment în care atenția internațională e îndreptată spre războiul din Ucraina, oferind Turciei o oportunitate geopolitică pe care Erdogan nu vrea să o rateze.

„Calculând că acesta este momentul potrivit pentru a lansa un nou atac în Siria, Recep Tayyip Erdogan vrea să profite de situație, din moment ce Occidentul e concentrat pe războiul din Ucraina și pe Rusia, care reprezintă principalul motiv de îngrijorare”, a explicat Balanche. „Într-un fel, îi întreabă pe liderii occidentali care este prioritatea lor: să dejoace planurile Kremlinului în Europa sau să sprijine grupul PKK? Prezentat astfel, calculul să este câștigător”.

Într-un discurs rostit pe 9 iunie în provincia Izmir din vestul Turciei în ultima zi de exerciții militare, Erdogan a subliniat următorul aspect: „Sperăm ca niciunul dintre aliații noștri adevărați să nu se opună îngrijorărilor noastre justificate”.

„Calculul lui Erdogan ar putea fi câștigător”, a spus Balanche, precizând că turcii, „datorită superiorității numerice și tehnologice, au reușit să alunge forțele YPG în doar trei luni din Afrin, aflat într-o fortăreață muntoasă pe care kurzii credeau că nu o vor pierde niciodată”.

Un an mai târziu, Ras al-Ain și Tal Abyad au fost cucerite în decurs de doar o lună. „Turcii ar fi putut merge chiar mai departe dacă nu ar fi existat medierea rusă și un armistițiu”, a explicat Balanche. „În cazul în care Recep Tayyip Erdogan decide să lanseze un atac în orașele Kobanî sau Manbij, unde 85% din populație este arabă, ar putea ajunge cu ușurință la aceleași rezultate”.

Avertismentele SUA, acordul tacit al Rusiei

Din câte se pare, nimic nu îl poate opri pe președintele Turciei din a-și atinge scopul în nordul Siriei – în ciuda avertismentelor Statelor Unite.

Pe 1 iunie, în cadrul unei conferințe de presă comune organizată la Washington, Secretarul General al NATO Jens Stoltenberg și Secretarul de Stat al SUA Antony Blinken, au declarat că „ne vom opune în cazul în care conflictul din nordul Siriei se va intensifica, și susținem păstrarea liniilor de demarcație actuale. Ne îngrijorează faptul că un nou atac ar compromite stabilitatea în regiune”.

Dar Balanche nu e sigur că amenințările venite de la Washington vor opri Turcia. „Americanii au protestat și vor protesta și mai mult dacă Turcia va acționa împotriva kurzilor pe care au promis că îi vor proteja. Dar nu au mijloacele necesare pentru a împiedica un nou atac”, a spus acesta.

Administrația lui Biden poate să impună sancțiuni împotriva Ankarei, dar Turcia este mult prea importantă din punct de vedere geostrategic, având inclusiv drept de veto în privința aderării Suediei și Finlandei la NATO.

La fel ca SUA, nici iranienii, președintele Assad sau finanțatorii ruși nu își doresc să vadă Turcia ocupând teritorii siriene.

„Iranienii au stabilit linii de demarcație pentru a nu atinge zonele șiite, sau orașul Alep, în timp ce armata lui Assad nu se poate opune mașinăriei militare turcești”, a subliniat Balanche.

În timp ce oficialii ruși au declarat că operațiunea Turciei în nordul Siriei ar fi „neînțeleaptă”, Moscova nu s-a opus în totalitatea planului lui Erdogan, din moment ce kurzii au refuzat să revină sub controlul regimului lui Assad – și prin urmare sub protecția Rusiei.

Iar într-un moment în care Occidentul pune presiune pe Rusia, Moscova nu își dorește să strice relațiile cordiale cu Turcia, „un butoi cu pulbere” în cadrul NATO.

În timpul vizitei oficiale de pe 8 iunie în Ankara, ministrul rus de externe Sergei Lavrov a oferit explicații despre ceea ce el a numit „îngrijorările” Turciei, chiar dacă Moscova le-a cerut oficialilor de la Ankara să „se abțină de la acțiuni care ar putea duce la o înrăutățire periculoasă” a situației din Siria.

În ceea ce-i privește pe kurzi, care au fost abandonați de Donald Trump în decembrie 2018, aceștia se află din nou cu spatele la zid. „Sunt destul de resemnați, și nu mai cred în proiectul politic de autonomie”. Ofensiva Turciei din 2019 le-a năruit speranțele, din moment ce au văzut că aliații occidentali, în ciuda promisiunilor, nu au făcut nimic să-i sprijine”, a precizat Balenche. „De aceea, se așteaptă la o nouă operațiune militară din partea Turciei și că nu vor putea rezista prea mult și nimeni nu va veni să-i salveze”.

Și Erdogan e conștient de acest aspect. În august 2019, a avertizat că „până când [regiunile controlate de YPG]” nu vor dispărea, Turcia nu se va simți în siguranță. Trei ani mai târziu, și cu un război care face ravagii în Ucraina, liderul turc pare hotărât să face tot ce e nevoie pentru „a se simți în siguranță”.

Traducere și adaptare de Miruna-Alexandra Obaciu de pe pagina în limba engleză a France 24