China predă comunismul viitorilor lideri politici africani (reportaj France24 în Tanzania)

tanzania_china.jpg

Sursa imaginii: 
© Shutterstock via France24

Centrul de formare politică Mwalimu Julius Nyerere din Tanzania a început să predea cursuri pentru viitorii lideri din șase țări din Africa de Sud la mijlocul lunii iunie. O caracteristică a școlii este că seamănă cu școlile care au pregătit generații întregi de cadre ale Partidului Comunist Chinez. Și nu e de mirare, dacă luăm în considerare că Beijingul a investit 40 de milioane de dolari în ea. Reportaj France24:

Niște bănci de școală, dar nu de orice fel: sunt rezervate viitoarelor elite politice din mai multe țări din Africa de Sud și au fost cofinanțate de China. Este prima școală politică regională sponsorizată de Beijing pe continentul african.

Primii elevi ai Școlii de leadership Mwalimu Julius Nyerere din Tanzania au început cursurile la mijlocul lunii iunie. Ei au fost întâmpinați cu un mesaj din partea președintelui chinez Xi Jinping în persoană, care le-a urat "să participe activ la promovarea prieteniei sino-africane și să ducă mai departe spiritul de cooperare [între China și continentul african]".

Șase țări legate istoric de China

În total, 120 de studenți frecventează noua instituție, care a fost inaugurată pe 22 februarie și ocupă 10 hectare de teren în Kibaha, la periferia orașului portuar Dar es Salaam. Liderii aspiranți provin din șase țări - Africa de Sud, Tanzania, Mozambic, Angola, Zimbabwe și Namibia - care au toate un lucru în comun: o legătură puternică, din punct de vedere istoric, între partidele aflate la putere și China.

Nu este o coincidență faptul că acest centru de formare politică a fost înființat în Tanzania. "Relația dintre cele două țări este un caz special: Partidul Comunist Chinez (PCC) și Chama cha Mapinduzi (CCM) [partidul de guvernământ din Tanzania, n.r.] au întreținut o relație strânsă încă din perioada postcolonială. Relația dintre cele două țări a fost descrisă la Beijing drept "prietenie pentru fiecare anotimp", care este termenul acceptat pentru un partener de încredere și de lungă durată", spune Daniela Caruso, expert în relațiile dintre China și Africa la Universitatea Națiunilor Unite pentru Pace din Costa Rica.

Înainte de Tanzania, China a mai sprijinit o altă școală de același tip, înființată de Congresul Național African (ANC) din Africa de Sud în 2014. " Însă acela era doar un centru local, în timp ce aici ambiția este cu adevărat regională, deoarece școala își propune să formeze lideri din șase țări, și nu din orice țară", subliniază Lina Benabdallah, cercetător la Universitatea Wake Forest din Carolina de Nord (Statele Unite), care lucrează de un deceniu asupra puterii politice chineze în Africa.

În toate aceste țări, liderii fac parte din partide aflate la putere încă din perioada luptelor pentru independență și "sunt, de asemenea, principalii campioni în Africa ai unei anumite forme de socialism care pare a fi apropiată de ideologia oficială chineză", explică Adams Bodomo, profesor de studii africane la Universitatea din Viena și membru al Centrului pentru relații internaționale China-Africa.

O picătură în ocean

Pentru Beijing, este, prin urmare, "o modalitate de a avea o platformă cu costuri reduse pentru a promova modelul de guvernanță de tip chinezesc în Africa", spune Lina Benabdallah. China se află deja pe un teritoriu prieten și a cheltuit doar 40 de milioane de dolari pentru a ajuta la construirea acestui centru de formare politică, ceea ce reprezintă o picătură în oceanul de miliarde de dolari pe care Beijingul le-a investit în împrumuturi pentru dezvoltarea infrastructurii în Africa.

Iar această instituție are toate caracteristicile unei "ramuri africane a școlilor Partidului Comunist, care formează generații de lideri în China de zeci de ani", spune Obert Hodzi, un expert în rolul Chinei în Africa, de la Universitatea din Liverpool. Pentru Beijing, "scopul este în mod clar de a influența tinerii africani să devină mai receptivi față de modelul chinezesc de guvernare și, poate, să îl promoveze în propriile lor țări", adaugă Adams Bodomo.

Dar care este conținutul acestor cursuri, care ar trebui să îi pună pe viitorii lideri africani pe o cale compatibilă cu China? Este greu de știut: linkurile de pe site-ul școlii către materiile predate nu funcționează și se face totul pentru a minimiza rolul Chinei. În plus, nu sunt furnizate informații despre profesori. Doar directoarea școlii, Marcellina Mvula Chijoriga, este prezentată. Economista a fost profesoară de finanțe și management la Universitatea din Dar es Salaam înainte de a se alătura Școlii de conducere Mwalimu Julius Nyerere.

"Este probabil ca o parte a cursului să se concentreze pe moștenirea mișcărilor de eliberare din aceste țări și pe importanța cooperării între guverne în timpul perioadei anti-apartheid din Africa de Sud, amintind în același timp de prietenia cu China", spune Adams Bodomo.

"De asemenea, trebuie remarcat faptul că tot ceea ce privește această instituție depinde în China de Departamentul de Legătură Internațională al Comitetului Central al Partidului Comunist, care este însărcinat cu dezvoltarea relațiilor cu partidele politice "prietene" din străinătate și care nu este supus acelorași constrângeri diplomatice ca, de exemplu, Ministerul Afacerilor Externe", subliniază Obert Hodzi, de la Universitatea din Liverpool.

Cu alte cuvinte, instructorii chinezi care intervin pot ignora faimoasa doctrină a neamestecului susținută de Beijing și pot oferi sfaturi privind guvernarea. "Ar trebui să fie vorba despre cum să se trateze cu opoziția, să se mențină pacea socială și despre cum guvernarea de tip chinezesc poate contribui la dezvoltarea economică în țările africane", continuă cercetătorul.

Win-win?

Pentru Beijing, participarea în acest fel "la formarea viitorilor lideri din aceste țări este și o modalitate de a-și proteja interesele economice și politice", spune Daniela Caruso. Dacă studenții care au participat la acest centru de formare vor ajunge să ocupe poziții cu responsabilitate ridicată, vor înțelege mai bine modul în care Beijingul face afaceri în țara lor. Cel puțin așa speră PCC.

"Este, de asemenea, o modalitate de a aprofunda relațiile de prietenie cu anumite țări pentru a avea aliați mai de încredere pe scena internațională și care vor fi mai înțelegători față de anumite politici chineze, în special în ceea ce privește minoritatea musulmană a uigurilor", adaugă Lina Benabdallah, cercetătoare la Wake Forest.

Dar să nu credeți că această școală a fost impusă țărilor africane care nu au dorit-o. "Este ceea ce Xi Jinping ar numi o inițiativă de tip câștig-câștig, win-win", spune Adams Bodomo. Guvernele celor șase țări asociate sunt "foarte interesate să afle mai multe despre un model de guvernare cu un singur partid care a avut un succes economic atât de mare", spune Lina Benabdallah.

Aceste cursuri au loc, de asemenea, într-un moment crucial în viața politică a acestor țări africane. "Toate aceste partide aflate la guvernare se află, într-o măsură sau alta, sub presiunea opoziției și sunt în pericol de a pierde puterea. Ei vin să ceară sfaturi despre cum să-și asigure supraviețuirea politică de la o țară - China - care este un maestru în acest domeniu", explică Obert Hodzi.

Nu doar despre economie...

Însăși existența acestei școli este, de asemenea, un semn că China nu acționează doar din interes economic în Africa. "Noile drumuri ale mătăsii" și investițiile uriașe în infrastructură ale Chinei, cum ar fi portul Djibouti sau calea ferată care leagă Tanzania de Zambia, au dat impresia că în Africa totul este reprezentat de dolari, căi ferate și beton pentru Beijing. Dar puterea soft power devine din ce în ce mai importantă.

Însă "pentru toți cei care studiază diplomația chineză, nu este nimic surprinzător să vadă Beijingul ocupând acest domeniu. De ani de zile, sute de tineri africani au fost invitați să studieze în China", spune Lina Benabdallah. Este pur și simplu o abordare mai puțin pretențioasă decât cea a împrumuturilor acordate cu vârf și îndesat și un proces pe termen mai lung. "Acest centru de formare este o dovadă că aceste eforturi încep să dea roade", adaugă expertul.

Traducere de Vrabii Nadina. Aici articolul integral:  France 24