Noul concept strategic al NATO. Rusia, cea mai mare „amenințare directă” la adresa securității

În timp ce războiul din Ucraina a intrat în cea de-a patra lună, liderii NATO s-au întâlnit la Madrid cu ocazia conferinței anuale, organizată în perioada 28-30 iunie, pentru a discuta cele mai importante probleme de securitate pe care le întâmpină alianța militară, inclusiv invadarea Ucrainei de către Rusia și influența tot mai mare a Chinei. De asemenea, NATO a anunțat că va accepta cererea de aderare a Suediei și Finlandei, două state care au fost până acum neutre, în cadrul acestui summit „istoric”.

Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a precizat că summit-ul de anul acesta, organizat la Madrid, este unul „istoric”, reunind liderii celor 30 de state membre NATO și partenerii-cheie, în timp ce alianța se pregătește pentru cea mai mare operațiune de apărare de la Războiul Rece încoace.

Astfel, s-a hotărât creșterea numărului de trupe aflate în alertă maximă, ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina, și accelerarea în mod oficial a procesului de aderare a Suediei și Finlandei, două state anterior neutre, după ce președintele Turciei Tayyip Erdogan și-a dat acordul. Liderul de la Ankara nu a vrut inițial să accepte cererile celor două țări nordice, invocând faptul că ar fi adăpostit grupările armate kurde care au fost implicate în războiul de gherilă împotriva Turciei încă din 1984. Oficialii de la Ankara spun că vor cere extrădarea a 33 de suspecți de „terorism” din Suedia și Finlanda în schimbul sprijinului oferit.

Alte subiecte importante care au fost aduse în discuție au inclus influența tot mai mare a Chinei și noul Concept Strategic al NATO, un document modificat o dată la aproximativ 10 ani pentru a corespunde celor mai urgente probleme de securitate cu care se confruntă alianța militară și a prezenta modul în care NATO plănuiește să le soluționeze.

Echipa France 24 a stat de vorbă cu William Alberque, directorul programului de Strategie, Tehnologie și Control al Armelor de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, despre semnificația istorică a summit-ului de la Madrid.

Reporter: Secretarul General al NATO Jens Stoltenberg a precizat că liderii alianței se întâlnesc la Madrid „în mijlocul celei mai grave crize de securitate cu care ne-am confruntat de la al Doilea Război Mondial încoace”. Ce impact are războiul din Ucraina asupra NATO?

William Alberque: Ambele invazii ale Rusiei au avut un impact puternic asupra NATO. În 2013, liderii alianței se apropiau de Summit-ul din Țara Galilor, fără obiective concrete – poate o declarație de victorie în Afganistan (vă amintiți?) – dar, din punct de vedere militar, sperau că alianța nu se va destrăma dacă își va desfășura exercițiile militare. În schimb, liderii alianței au demarat un proces care a făcut-o să devină mult mai puternică în perioada 2014-2021. Acesta a inclus adoptarea strategiei „tripwire defence” („prezență înaintată consolidată” - eFP) [folosită în capcane și tacticile de apărare], misiunii de Poliție Aeriană Baltică și introducerea echipelor de logistică pe teritoriile aliaților estici (Unitățile de integrare a forțelor NATO). Mai mult decât atât, cheltuielile de apărare ale majorității aliaților s-au aflat „în cădere liberă” în perioada 1990-2013, și au existat tot mai puține forțe NATO în Europa. Anexarea Crimeii în 2014 a marcat sfârșitul acestei perioade.

În 2022, invazia din Ucraina a determinat o nouă schimbare bruscă în ceea ce privește alianța, cererea de aderare a Suediei și Finlandei progresând într-un final, 16 din cei 30 de aliați, la care se vor alătura în curând încă doi, îndeplinindu-și angajamentul de 2% în termen de doi ani, și intensificând prezența pe flancul estic.

Reporter: Luna trecută, Rusia a amenințat că va „riposta” dacă NATO va accepta cererile de aderare ale Suediei și Finlandei. Acum că NATO a acceptat să accelereze procesul de aderare în cadrul acestui summit istoric de la Madrid, ce ar putea însemna pentru alianță și războiul actual din Ucraina? Există riscul ca războiul să se extindă în Europa de Est?

William Alberque: Nu, de fapt, aderarea Suediei și Finlandei la NATO scade considerabil șansele unui război în est. Finlanda se alătură alianței având a doua sau a treia cea mai mare forță de artilerie din Europa (în spatele Rusia și Ucrainei), un nou grup de luptători F-35, și un sistem excelent de apărare care îi permite să mobilizeze peste 200.000 de trupe în caz de război. Suedia are capacități maritime și aeriene care acum, cu sprijinul NATO, au sporit securitatea din țările baltice și nordice (și au asigurat întreaga suprafață a Mării Baltice), reducând aproape la zero șansele ca Rusia să încerce un atac. Ar pierde, și ar pierde categoric, daca ar încerca să se apropie de Estonia, spre exemplu, din cauza rachetelor finlandeze cu rază lungă de acțiune HIMARS [un lansator de rachete multiplu ușor care a fost creat la sfârșitul anilor 1990 pentru armata americană]. Flota rusă de la Marea Baltică s-ar scufunda din cauza rachetelor antinavă ale NATO, Suediei, și așa mai departe.  

Măsurile de represalii ale Rusiei vor include probabil creșterea numărului de arme nucleare din regiunile Kaliningrad, Sankt Petersburg și Peskov, probabil sisteme de rachetă Bastion în regiunea Carelia [care se învecinează cu Finlanda], și „unități fantomă” de tip sovietic – unități cu comandanți care au echipament, dar fără trupe. Spun astfel pentru că, în primul rând, nu au trupele necesare, sincer vorbind, pentru a stabili noi baze importante în regiune, și cel mai probabil nici nu vor avea pentru ceva timp dacă războiul continuă, iar, în al doilea rând, rușii au schimbat practica sovietică, reducând numărul posturilor de generali, din moment ce erau mici șansele să aibă vreodată nevoie de aceste unități. Probabil că ar putea fi restabilite – teoria din spate presupune că în vreme de război, ar fi capabili să strângă zeci de mii de recruți pentru a completa unitățile fantomă și a porni la luptă.

Reporter: Prim-ministrul Spaniei Pedro Sanchez, gazda summit-ului NATO din această săptămână, a precizat că Rusia – care era înainte considerată un partener strategic – va fi acum considerată cea mai mare „amenințare directă” a NATO. Dat fiind faptul că alianța NATO a fost înființată, citez. „pentru a asigura securitate colectivă împotriva Uniunii Sovietice”, care este semnificația acestei noi terminologii?

William Alberque: Conceptul Strategic anterior din 2010 a numit Rusia un partener. Aliații – în principal, dar nu numai Germania – a rezistat de-a lungul anilor cererilor de a considera Rusia un adversar. Astfel, planurile de apărare ale NATO s-au complicat, deoarece cum ai putea face planuri militare pentru a te apăra împotriva unui partener? Cum să folosești apărarea antirachetă pentru a proteja aliații împotriva rachetelor de croazieră ale partenerului tău? Acum, referindu-ne ca la o amenințare, înseamnă că aliații estici au câștigat disputa, iar NATO își poate modifica planurile și politicile pentru a se apăra împotriva a ceea ce, în realitate, este principala amenințare pentru NATO.

Reporter: De asemenea, China a reprezentat un subiect de discuție în cadrul summit-ului NATO de la Madrid, constituind „o amenințare la adresa valorilor, intereselor și securității noastre”. Pentru prima dată, liderii Japoniei și Coreei de Sud au participat la summit în calitate de observatori. Care este semnificația acestui lucru și pentru viitorul tradiționalei alianțe occidentale?

William Alberque: Au fost aproape înainte! Japonia și Republica Coreea au participat la summit-urile anterioare la un nivel mai mic – spre exemplu, participarea la reuniunea privind situația din Afganistan organizată la Varșovia [în 2016]. Iar Shinzo Abe [prim-ministrul Japoniei] a participat la summit-ul G7 de la Bruxelles după Summit-ul Special al NATO. De asemenea, miniștrii lor au luat parte la o reuniune ministerială NATO pentru prima dată în 2020. Dar este pentru prima dată când liderii politici se alătură. Demonstrează cu adevărat că NATO recunoaște că securitatea sa se bazează pe pacea și stabilitatea din regiunea indo-pacifică. Unii aliați au interese directe în acea regiune (spre exemplu, Franța, SUA, Canada), iar toți aliații recunosc interesele de securitate ale partenerilor cheie ai NATO în regiune – Japonia, Coreea de Sud, și Australia. Deci, acesta este un moment istoric, din moment ce „familia euroatlantică” se întâlnește cu „prietenii” și partenerii asiatici pentru a discuta despre interesele comune, în special în privința Chinei și Rusiei.

Traducere și adaptare de Miruna-Alexandra Obaciu de pe pagina în limba engleză a France 24