Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cristian Tudor Popescu, despre libertatea presei și presiunile asupra jurnaliștilor (interviu)

ctp.jpg

Cristian Tudor Popescu crede că independența presei din România poate fi afectată pe modelul unor state precum Polonia sau Ungaria
Sursa imaginii: 
Facebook/Cristian Tudor Popescu

România începe să se numere printre „oile negre” din UE în ceea ce privește libertatea presei. Așa este intitulată o analiză a publicației Euractiv, care vorbește despre principalele cazuri de intimidare a ziariștilor din România. Sunt enumerate exemple precum cel al jurnalistei Emilia Șercan care susține că a fost hărțuită și amenințată după ce a scris că mai multe personaje de notorietate, printre care și premierul Nicolae Ciucă, și-ar fi plagiat lucrările de doctorat. Nu este singurul exemplu de acest fel dat de jurnaliștii de la Euractiv. Este așadar în declin în România ceea ce numim „libertatea presei”? Răspunde la RFI gazetarul Cristian Tudor Popescu.

Reporter: Simțiți că libertatea presei a fost afectată în ultimii ani, poate și în contextul pandemiei și ulterior al războiului din Ucraina? Simțiți că s-a pierdut din ceea ce numim libertatea presei?

Cristian Tudor Popescu: Da, dar nu s-a întâmplat lucrul acesta deocamdată prin intervenții ale Guvernului, ale puterii politice asupra presei. Nu au fost produse și votate legi împotriva libertății presei în Parlament. Nu se poate spune că Guvernul a făcut altceva decât să mituiască presa la un moment dat, așa cum cu siguranță vă amintiți. În pandemie, la un moment dat, s-a apucat să dea niște sume considerabile diverselor unități private de presă ca așa-zis ajutor în pandemie. După părerea mea nu se justificau aceste sume.

R: Spuneți că nu ați simțit că Guvernul a întreprins acțiuni clare pentru limitarea libertății presei. Totuși, din această zonă a politicului, în mod tradițional sunt implicații și presiuni asupra jurnaliștilor. Analiza celor de la Euractiv e intitulată cam așa: România intră în zona oilor negre în ceea ce privește libertatea presei în Europa. Simțiți că asta e zona în spre care ne îndreptăm, cu îngrădiri și presiuni, așa cum se întâmplă în state cum sunt Polonia sau Ungaria? Ne îndreptăm către această zonă a oilor negre a Europei?

CTP: Da, pentru că există cel puțin un exemplu grăitor în acest sens. Există un exemplu de represiune prin mușamalizare, chiar a Guvernului, în frunte cu premierul, împotriva jurnalistei Emilia Șercan, care a adus acuze de plagiat tezei lui Nicolae Ciucă. Drept pentru care, Nicolae Ciucă, folosindu-și funcția de Premier, a procedat la blocarea oricărei posibilități ca organismul specializat, CNATDCU, cel îndrituit, cel care verifică tezele de doctorat în cazurile de acuzații de plagiat, să nu poată pur și simplu să acționeze. A folosit pentru asta justiția, culminând acum cu o hotărâre a curții de Apel București, motivată de o judecătoare prin năucitorul argument al nevoii de stabilitate. Incredibil, această magistrată a motivat în scris hotărârea de blocare a verificării tezei de doctorat a lui Nicolae Ciucă prin faptul că dacă s-ar întâmpla s-ar destabiliza țara, ceea ce nu e cazul.

Rep: Cine ar trebui să se asigure că presa, a cărei importanță este evidentă în funcționarea democratică a unui stat, este în continuare liberă să scrie așa cum vrea, să critice așa cum vrea și pe cine vrea?

CTP: Acum vreo 15 ani mai exista o organizație numită Clubul Român de Presă, organizație profesională care cuprindea un număr mare, cele mai importante unități de presă din România și care a reușit câțiva ani, cel puțin cât am fost eu acolo președinte, să mai pună puțină ordine deontologică în presă. Atunci când existau cazuri de bateri din partea unor organe de presă sau atacuri ale Guvernului, ale puterii împotriva presei, Clubul Român de Presă lua poziție. Nu mai există în clipa de față nicio organizație profesională semnificativă care să ia atitudine în astfel de situații în România. Atunci, jurnaliștii se apără individual sau sunt apărați de unitățile de presă unde lucrează, care unități de presă sunt, într-o măsură covârșitoare, unități de propagandă. Ele slujesc interesele patronilor acestor unități de presă și au niște linii editoriale care nu suportă contrazicere. Se vorbește acolo pe o singură voce. Orice opinie separată este imediat eliminată. Sunt insultați puținii jurnaliști independenți care mai au cuvânt în presă acum, în special în televiziunile de știri.

Ascultă:

 
Cristian Tudor Popescu, despre presa din România