Marea singurătate a rușilor care se opun războiului (reportaj France24)

În dimineața zilei de 9 mai, în Rusia, înainte de începerea tradiționalei parade dedicate victoriei din 1945 asupra Germaniei naziste, Egor și Alexandra, tineri jurnaliști de la Lenta, un site de știri nu foarte ostil statului, au pornit operațiunea de sabotaj, publicând aproximativ patruzeci de articole cu titluri explozive precum "Ucraina a încălcat planurile lui Putin", "Rusia a distrus complet Mariupol", "Ministerul Apărării a mințit familiile victimelor crucișătorului Moskva".

Timp de un sfert de oră, o altă relatare despre războiul din Ucraina este afișată fără menajamente pe acest mijloc de comunicare național supus de obicei cenzurii: schimbarea bruscă a liniei editoriale nu este reperată imediat de către autorități, provocând uimire și batjocură pe rețeaua criptată Telegram.

După gestul lor, Egor și Alexandra au părăsit nu doar redacția, ci și țara, la fel ca mulți jurnaliști ruși de la începutul invaziei din Ucraina, pe 24 februarie. Pentru a preveni apariția unei mișcări de protest civic, Kremlinul a sterilizat rapid spațiul public, făcând ilegală orice exprimare a disidenței.

Confruntată cu brutalitatea represiunii, partea protestatară a populației a încetat să mai manifesteze, în timp ce ofensiva împotriva jurnaliștilor a forțat ultima presă independentă, deja supusă unor presiuni puternice, să își înceteze activitatea.

Radio Ecoul Moscovei, un mediu emblematic apărut în 1990, a renunțat și și-a anunțat dizolvarea; la rândul lor, ziarul Novaya Gazeta și canalul de televiziune Dojd, piloni ai jurnalismului rusesc, au ales să-și reconstituie redacțiile în străinătate - la Riga, capitala țării vecine, Letonia.

Realități paralele

În Moscova, însă, dincolo de semnele evidente de perturbare – plecarea companiilor internaționale, inflația – în aparență viața nu s-a schimbat cu adevărat. Războiul care devastează Ucraina rămâne aproape invizibil pe străzile capitalei.

Sub Podul Pușkin, câțiva oameni dansează pe malul Moscovei. La câteva minute distanță, în inima Parcului Gorki, centrul de artă contemporană Garage transmite un semnal discret: nu mai prezintă expoziții. "Nu putem susține iluzia normalității în contextul evenimentelor actuale", a anunțat muzeul privat pe 26 februarie, într-o declarație încă disponibilă online pe site-ul său.

"Nu vă puteți imagina durerea și rușinea pe care le simt", a declarat Igor, un moscovit în vârstă de 36 de ani, a cărui familie locuiește între Dnipro, Odesa și Lviv, în Ucraina. Generația mea descoperă "emigrația internă", o realitate care a prevalat în perioada sovietică", spune el pe Skype. ”Discuțiile politice au loc în intimitatea apartamentelor. Pentru cei de vârsta mea, este o experiență nouă...”

"Am încetat să mai vorbesc despre război și despre Putin"

Opoziția față de războiul Moscovei în Ucraina nu poate fi redusă la marele val de emigrare care a urmat izbucnirii acestuia. În interiorul țării, "operațiunea specială" a însemnat o ruptură clară. În cadrul discuțiilor, există acum un "înainte" și un "după". "Cum putem continua să trăim în țară fără să ne trădăm?", se întreabă Meduza, un alt site rusesc cu sediul la Riga. Această media online a fost fondată în septembrie 2014 de Galina Timchenko, fost redactor-șef al Lenta, care a plecat când site-ul a trecut sub controlul statului în momentul anexării Crimeei. La începutul acestei luni, Meduza a publicat un apel la mărturii pentru a măsura starea de spirit a celor care au rămas în Rusia și refuză să sprijine războiul. "Rușii nu au aproape niciun mijloc de a se exprima, dar nu toți sunt capabili - și nu doresc - să părăsească țara", a scris site-ul de știri din exil.

Abătut, Viaceslav pare să fi renunțat: acest profesor de fizică din Novosibirsk, cel mai mare oraș din Siberia, a fost dat afară din școala sa anul trecut după ce a participat la o demonstrație de susținere a opozantului Alexei Navalny.

Mai recent, a fost hărțuit de temutul Comitet de Investigații și i s-a cerut să dea explicații cu privire la prezența sa la un miting împotriva războiului. "Mi-au fost arătate aproximativ 40 de capturi de ecran ale paginilor mele Vkontakte, ale postărilor mele "apreciate", ale listei mele de "prieteni" de pe rețea. Am fost interogat pentru fiecare dintre ele", a spus el pe Telegram.

O tentativă de intimidare reușită, întrucât Viaceslav "a încetat să mai vorbească despre război și despre Putin, mai ales în prezența "patrioților Z" [o referire la simbolul afișat pe tancurile rusești din Ucraina]. Pentru că nu duce la nimic și majoritatea ne condamnă în termeni grosolani."

Profesorul povestește că, la școala unde lucrează acum, elevii din clasele a șasea și a șaptea au trimis videoclipuri și scrisori de susținere soldaților ruși, ale căror răspunsuri au fost apoi vizionate în clasă. "A fost o inițiativă venită de sus și a fost puțin susținută de profesori", spune el.

Trebuie să fii atent la detalii pentru a detecta protestul în surdină al celor care se opun războiului. În regiunea Vladimir, în apropiere de capitală, site-ul Dovod relatează despre manifestări discrete - un afiș într-un magazin, o panglică legată într-o piață, cetățeni interogați în casele lor. Această mică media locală independentă, la fel ca alte zeci de media din întreaga țară, enumeră și soldații din regiune care au fost uciși în Ucraina, în condițiile în care autoritățile încearcă să ascundă pierderile.

Soldații ruși uciși în Ucraina, subiect tabu

Într-un spațiu public închis, în care semnele ostentative de susținere a "operațiunii speciale" sunt în general impulsionate de aparatul de stat, majoritatea se refugiază în conformism sau în tăcere.

"Poți oricând să-i condamni pe acești oameni și să le spui că ar trebui să se pocăiască, să se flageleze și să se simtă vinovați, dar, în opinia mea, chiar dacă este respingător, neparticiparea este întotdeauna mai bună decât participarea. Această poziție este logică și de înțeles", spune Iulia Galiamina, politician de opoziție, intervievată în Novaya Gazeta.

Acest fost deputat municipal din Moscova, care a petrecut treizeci de zile în spatele gratiilor pentru "încălcări repetate ale regulilor de organizare a demonstrațiilor", nu crede în eficiența demonstrațiilor în actuala configurație politică. "Poți oricând să ieși pe stradă, doar ca să te trezești la răcoare sau să fii amendat. Ce se va schimba?", argumentează ea, îndemnându-și compatrioții să rămână în Rusia și să se implice politic, în ciuda contextului sufocant. O opinie care, în mod clar, nu este unanimă în cadrul unei opoziții extrem de fragmentate.

Divergențe insurmontabile

În Rusia, influența propagandei și absența unei dezbateri reale au modelat un relativism general: în această confuzie întreținută în mod deliberat, totul poate fi pus sub semnul întrebării. Chiar și în cadrul familiilor, războiul din Ucraina a devenit un subiect de dispută, care adesea stârnesc conflicte între  generațiile vechi și cele noi.

Presa neafiliată guvernului publică numeroase relatări despre neînțelegerile și divergențele dintre membrii aceleiași familii, o realitate care este larg împărtășită.

Jurnalistul Andrei Lochak a realizat un documentar teribil pe această temă, "Razryv sviazi" ("Ruptură de comunicare"), care prezintă rude care au întrerupt orice comunicare, incapabile să își depășească diferențele sau chiar să se asculte reciproc.

"Filmările au început la începutul războiului. Între timp, niciunul dintre protagoniști nu s-a răzgândit", spune televiziunea Nastoyachtchee Vremya (sau Current Time TV, în engleză), un canal de limbă rusă cu sediul la Praga. "Acest film nu este o încercare de dialog, ci o tristă dovadă a contrariului. Un diagnostic necruțător al unei societăți bolnave în care propaganda este mai puternică decât familia".

În mod similar, ucrainenii care au membri de familie în Rusia se confruntă cu un zid atunci când le relatează realitatea războiului la telefon.

Cu toate acestea, în ultimii ani, închiderea sferei politice nu a împiedicat circulația ideilor în Rusia. Cum natura detestă vidul, dezbaterea intelectuală s-a structurat pe internet: canalele YouTube despre politică, probleme sociale sau istorie s-au înmulțit și au dat naștere unor personalități a căror audiență se extinde dincolo de așa-numita Rusie liberală - printre care jurnalistul Iuri Dud și politologul Ekaterina Schulmann, care sunt acum desemnați acum drept "agenți străini".

"Karen Shaynian era unul dintre acești lideri de opinie din sfera digitală. Jurnalistul a practicat "teoria micilor acțiuni" - o abordare care constă în a însoți o schimbare în societate în afara politicii. Prin interviurile și reportajele sale, Karen Shaynian a contribuit la apariția unei alte Rusii, una pașnică și tolerantă - în special, a lucrat pentru a povesti viața minorităților sexuale din întreaga țară, o modalitate de a sparge stereotipurile.

Temându-se pentru siguranța sa, a părăsit Rusia. De atunci, numele său a intrat pe lista "agenților străini", un statut care, pentru că este atribuit unor spirite libere și angajate, apare astăzi ca o garanție de respectabilitate.

De la distanță, el documentează noua realitate rusă. "Autoritățile se bazează pe indiferența și sprijinul pasiv al populației. Dacă poporul decide altfel, poate schimba cursul lucrurilor", crede el. "De pe 24 februarie, totul a fost dat peste cap cu o viteză pe care nu am fi putut-o bănui. O schimbare rapidă într-o direcție diferită este foarte posibilă...”

Traducere de Vrabii Nadina, după articolul postat de France 24