Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Întâlnirea Zelenski-Erdogan-Guterres la Lviv. În căutarea unui acord pentru centrala atomică din Zaporijie

erdogan_zelenski.jpg

Președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan și secretarul general ONU Antonio Guterres în vizită la Kiev, 18 august 2022
Sursa imaginii: 
Facebook/Recep Tayyip Erdogan

Joi, 18 august, în orașul Lviv au avut loc două întâlniri bilaterale și o întâlnire în format trilateral între președintele Ucrainei și președintele Turciei, respectiv secretarul general al ONU. Agendele celor doi lideri în vizită în vestul Ucrainei au fost evident diferităue, însă două puncte de pe agendă au fost identice. Primul este consolidarea acordului asupra exportului de grâne din porturile ucrainene, iar cel de-al doilea, în baza experienței celui dintâi, ține de deschiderea unui canal de negociere pentru securizarea centralei atomice din Energodar, cea mai mare centrală atomică din Europa, aflată acum sub ocupație rusească și transformată în obiect al unui șantaj atomic tot mai periculos din partea Rusiei.

Turcia ca potențial agent de intermediere a unui acord între Ucraina și Rusia

Dacă ar fi să dăm crezare presei turce, atunci în acest moment există un singur lider de talie regională și poate mondială capabil să dea mâna atât cu Volodâmâr Zelenski, cât și cu Vladimir Putin fără a fi blamat că ar duce un joc duplicitar sau în favoarea Rusiei. Acesta este președintele Turciei Recep Tayyip Erdoğan. În decurs de o lună Tayyip Erdoğan a avut două întâlniri oficiale cu Putin. Mai întâi la Teheran, pe 19 iulie, iar apoi la Soci, pe 7 august, acolo unde cei doi au avut o întâlnire bilaterală ce a durat cel puțin trei ore.

Întâlnirea de pe 19 iulie este creditată cu atingerea obiectivului semnării acordului asupra exportului de grâne, acord semnat cu câteva zile mai târziu în luna iulie. Iar întâlnirea de la Soci, ar fi avut printre altele drept subiect de discuții potențiala intermediere de către liderul turc a unui acord de negociere cu privire la centrala din Energodar având drept model și punct de pornire proaspătul acord asupra exportului de grâne din cele trei porturi ucrainene din Marea Neagră.

În aceeași logică s-ar înscrie vizita de ieri a lui Erdoğan la Lviv, vestul Ucrainei, precedată și totodată dublată de vizita lui Antonio Guterres, secretarul general al ONU. Ambii lideri, deși cu agende distincte, s-au aflat într-o nouă misiune de potențială intermediere a unui viitor acord multilateral asupra securității cu privire la centrala atomică din Zaporijie, din orașul Energodar, cea mai mare centrală atomică din Europa, aflată actualmente sub ocupație rusească.

Din puținele declarații și briefinguri de presă care s-au făcut după întâlnirile de ieri din Lviv,  reiese că nimic nu poate fi decis în acest moment. S-a luat doar act de discuții la subiectul securității de la centrala atomică din Zaporijie. Ba chiar e posibil ca situația din Energodar să se agraveze pe măsură ce se va contura într-un final contra-ofensiva armatei ucrainene pe frontul din Herson și Zaporijie. Devine tot mai clar, inclusiv pentru Ankara, că situația securității și securizării centralei atomice din Zaporijie nu este deloc similară cu cea a acordului asupra transportului de grâne, iar modelul de negociere prin intermedierea Turciei și Organizației Națiunilor Unite, probabil nu va mai funcționa de această dată.

Iată ce a declarat președintele Ucrainei după trilaterala de ieri de la Lviv: ”Sunt foarte surprins să aud că rușii sunt gata să negocieze. Cei care omoară, violează și bombardează nu au nevoie de pace. Mai întâi, ei (adică rușii) trebuie să plece de pe pământul nostru, iar mai apoi vom vedea.” Este, așadar, cât se poate de evident că la Kyiv nu există nicio predispoziție pentru a antama alte negocieri cu Rusia.

Turcia rămâne partener strategic pentru Ucraina

Pe lângă situația din jurul centralei de la Energodar, un element nou în relația dintre Ucraina și Turcia este includerea celei din urmă în programul de reconstrucție a regiunilor distruse de război. După întâlnirea de ieri, Zelenski a declarat că Turcia își va asuma patronatul asupra orașului și regiunii Harkiv în ce privește eforturile de reconstrucție post-război. Harkiv nu ar fi chiar o alegere la întâmplare, deoarece cel de-al doilea oraș ca mărime al Ucrainei are un impresionant potențial tehnico-științific și educațional de care Turcia va avea nevoie pe viitor. Iarăși, în atenția Turciei va intra potențialul și experiența unor centre de cercetare din Harkiv în domeniul fizicii nucleare. În acest moment Turcia se bazează exclusiv pe experiența Rusiei în acest domeniu al educației și cercetării în sfera fizicii nucleare, dar și a construcției centralei atomice de la Akkuyu din sudul Turciei. Ei bine, Ucraina ar putea pe viitor să ofere experiența sa în domeniu, având în vedere planurile Turciei de a construi încă o centrală atomică la Sinop, pe țărmul turcesc al Mării Negre.

Deocamdată însă, prezentul este dictat de realitățile războiul, iar în aceste condiții rămâne în topul dosarelor bilaterale ucraineano-turce construcția unei uzine de producție a dronelor militare Bayraktar în Ucraina. Din informațiile care s-au strecurat în presă, a fost deja începută construcția uzinei Bayraktar din Ucraina, însă locația este păstrată secretă din motive de securitate. Se estimează că spre sfârșitul anului 2023, Baykar Technology va începe producția de drone militare ”Bayraktar TB2” în Ucraina. Tot în acest context trebuie menționat și faptul că Ucraina a primit deja săptămâna trecută un număr de 50 de blindate militare ”Kirpi” produse în Turcia, iar în viitorul apropiat sunt așteptate alte 100 astfel de blindate.

Duplicitatea Turciei?

Turcia joacă tradițional două jocuri diferite și concomitent strategice cu Ucraina și cu Rusia. Ambele țări sunt parte a unui joc complex și aparent contradictoriu, dar care îi permite Turciei să păstreze o anumită balanță a intereselor și un pragmatism caracteristic politicii externe turce. Dacă cu Ucraina, Turcia are în prezent o relație axată pe colaborare tehnico-militară, atunci cu Rusia relația se axează pe colaborare economică și comercială. Pentru Turcia nu există nicio contradicție și mai ales nu este amoral în a păstră o anumită echidistanță între cele două state beligerante, atâta timp cât interesele Ankarei sunt servite satisfăcător. Trebuie să luăm în calcul că, totuși, relația dintre Ankara și Moscova nu este întocmai una strict de prietenie. Turcia este în competiție militară directă cu Rusia în Libia, Siria și chiar în Caucazul de Sud. Pe acest fundal duplicitatea pragmatică a Turciei servește până la un punct și intereselor Ucrainei.

 

 
Corespondentul RFI Oktawian Milewski despre întâlnirea Zelenski-Erdogan-Guterres de la Liov