Un nou fals rusesc: Europa este vinovată pentru criza gazului

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, susține că "problemele în aprovizionarea cu gaze au apărut din cauza sancțiunilor impuse Rusiei de statele occidentale, inclusiv Germania și Marea Britanie". Liderul turc Recep Tayip Erdogan, cunoscut pentru atacurile sale verbale la adresa europenilor și tot mai amenințător la adresa Greciei, apărată de Bruxelles, a preluat la rândul său discursul Moscovei.

La fel, prieteni și admiratori ai Rusiei din Europa, de la Matteo Salvini la exrtema stângă și dreaptă din Germania, care anunță proteste. Ceea ce anunță și extrema dreaptă din România. Ideea comună ar fi că liderii europeni sunt vinovați pentru criza gazelor și creșterea facturilor și că împotriva lor trebuie canalizate nemulțumirile.

Totuși, nu Europa a invadat Ucraina.

Rusia a făcut-o, declanșând un război cu numeroase consecințe, printre care o criză a energiei.

Este adevărat că Occidentul a impus Rusiei sancțiuni economice fără precedent, dar gazul nu face parte din pachet.

Prin intermediul sancțiunilor, Occidentul a încercat să împiedice finanțarea războiului de către Moscova. Dar, cu toate că au existat propuneri, importurile de gaze nu au fost oprite, tocmai pentru că europenii se considerau prea vulnerabili.

Cei care au oprit gazul – pentru care europenii au plătit întotdeauna prețul – au fost chiar rușii, privându-se ei înșiși de niște sume considerabile.

Și au făcut-o folosind aceeași retorică mincinoasă precum în cazul exporturilor de cereale, pe care le blocau, amenințând să arunce în foamete națiuni întregi din Africa și Asia – anume, că sancțiunile ar fi de vină. În realitate, ca și în cazul gazelor, nici exporturile de cereale rusești nu erau parte a sancțiunilor.

Dar putea renunța Occidentul la sancțiuni?

Se putea face Occidentul că nu vede invazia din Ucraina, spre a nu-și periclita aprovizionarea cu gaz? Pentru Kremlin, mesajul ar fi fost că orice agresiune va rămâne nepedepsită. Și că va putea merge oricât de departe va dori.

Fără pachetul de sancțiuni și sprijinul militar occidental, Ucraina ar fi fost, probabil înfrântă în acest moment, cu toată rezistența eroică a poporului său.

Pentru români, polonezi, baltici și alte națiuni din regiune, amenințarea de azi ar fi fost cu mult mai mare decât vreo două grade mai puțin în încăperi și facturi energetice mai mari pe perioada iernii.

Dacă există o responsabilitate din partea liderilor europeni - și chiar există – este tocmai faptul că mulți dintre ei, începând cu cei de la Berlin, au înțeles prea târziu că pentru Rusia, gazul nu e o marfă de export, ci o armă.

Chiar și după declanșarea invaziei, mulți lideri politici și diplomați europeni încă se mai legănau în iluzia că Gazprom și-ar putea onora obligațiile contractuale ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Acum, că situația a fost înțeleasă la adevărata ei dimensiune, europenii s-au angajat într-o cursă pentru ieșirea din dependența față de Rusia. Ceea ce se putea face lent și controlat se face acum sub presiunea iernii care se apropie. Și cu costuri suplimentare. 

Un lucru e clar: liderii europeni sunt obligați acum să dea un răspuns comun și credibil în fața șantajului energetic, așa cum au făcut-o – după numeroase ezitări – în pandemie și atunci când au lansat planul de relansare și reziliență.

Iar dacă vor eșua, într-adevăr cetățenii europeni vor avea toate motivele să-i tragă de mânecă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica