Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a încetat din viață la 96 de ani după 70 de ani de domnie. Prințul Charles devine rege cu titlul de Charles al III-lea

Domnia fostei suverane este ce mai lungă din istoria Marii Britanii și a Angliei și a doua din istoria lumii, după cea a regelui Franței care a domnit 72 de ani (1643 – 1715), dar care avea doar cinci ani când a moștenit tronul și și-a început domnia efectivă abia de la vârsta de 23 de ani.

Regina Elisabeta s-a urcat pe tron la moartea tatălui ei, George al VI-lea, pe 6 februarie 1952, când prim ministru era Winston Churchill. De atunci Regina a avut 15 prim miniștri, cel mai recent investind-o pe Liz Truss la Castelul Balmoral din Scoția pe 6 septembrie 2022.

Căsătorită din 1947 cu Prințul Philip, ea a avut patru copii Charles (născut în 1948, prinț moștenitor), Anne (1950), Andrew (1960) și Edward (1964).

Deși monarh constituțional, fără puteri executive direct și acționând strict la sfaturile miniștrilor săi, regina a trebuit să facă față unor momente politice dificile, ca de pildă în 1957 când l-a numit pe Harold McMillan și în 1963 pe Alec Douglas-Home prim ministru, într-o vreme când mecanismele de succesiune la putere în caz de demisie a șefului guvernului nu erau clare ca în prezent.

Ea a avut o relație destul de rece cu prima femeie prim ministru, Margaret Thatcher (1979 – 1990), mai ales datorită nemulțumirii produse de această printre liderii Commonwealth-ului, al cărei lider este monarhul britanic.

În 2019 ea s-a văzut nevoită să trimită parlamentul în vacanță la cererea prim ministrului Boris Johnson care voia să evite un eșec în Camera Comunelor în cazul în care ar fi decis un Brexit fără acord cu Uniunea Europeană. Presa a relatat atunci din surse apropiate Palatului Buckingham că regina a fost deranjată de ceea ce a perceput ca pe un act politic partizan.    

Regina a salvat monarhia

Monarhia ca instituție a trecut prin momente dificile, unul dintre ele fiind incendiul care a distrus o aripă a Castelului Windsor reconstruit din bani publici, eveniment care a declanșat o reacție ostilă în opinia publică și care a determinat-o pe regină să înceapă să plătească impozit pe venit pentru prima oară în istorie.

Regina Elisabeta cu ultimul său prim ministru, Liz Truss (2022) și cu primul, Winston Churchill (1952)

Sursa imaginii: 

Facebook Familia Regală britanică

Moartea în 1997 prințesei Diana, fosta soție a lui Charles, și reacția tardivă și inițial aparent indiferentă a reginei a provocat din nou critici la adresa monarhiei , dar regina a știut din nou să se adapteze și a avut jubilee de succes la 50, 60 și 70 de ani de domnie.

În ultimii ani ea a avut de făcut față unor încercări dificile: pandemia de Coronavirus a obligat-o să se izoleze pentru o lungă perioadă începând cu martie 2020 la Castelul Windsor, în aprilie 2021 prințul Philip – “stânca mea”, cum îl numea regina – a murit, iar suverana însăși s-a îmbolnăvit de Covid în februarie 2022, boală care a lăsat epuizată, potrivit propriilor afirmații.

Indiferent de atitudinea față de monarhie, ea s-a bucurat de respectul majorității britanicilor pentru sentimentul datoriei pe care și-a exercitat-o până în ultima clipă, adeseori fiind nevoită să ia o pauză la recomandarea medicilor.

Ea și-a luat extrem de în serios atribuțiile, mai ales cea de comandant suprem al forțelor armate și faptul că armata britanică este în stare de alertă din cauza războiului de agresiune lansat de Rusia împotriva Ucrainei, la frontiera de este a NATO, i-a provocat în mod cert îngrijorare.

Regina Elisabeta a II-a a fost un monarh constituțional într-o perioadă în care Marea Britanie, ca de altfel întreaga omenire, a cunoscut schimbări colosale, cărora suverana le-a făcut față cu brio, asigurând supraviețuirea unei instituții – monarhia – care părea condamnată la dispariție. “She will be a hard act to follow” – spun englezii, exemplul ei va fi greu de urmat, de Charles și de cei ce-i vor urma noului monarh, care are deja 73 de ani.