Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


De ce s-a reaprins conflictul dintre Azerbaijan și Armenia și care este rolul Rusiei

nagorno_karabach.png

Artilerist armean în acțiune
Sursa imaginii: 
Ministerul Apărării din Armenia via AFP via rfi.fr

Războiul latent dintre Azerbaidjan și Armenia este pe cale să reizbucnească în aceste zile. Începând de luni seară, armata azeră a supus bombardamentelor cu artilerie și drone cinci localități de pe teritoriul Armeniei. Până în prezent executivul de la Erevan a raportat moartea  a 49 de soldați armeni. Trebuie subliniat  că de această dată ostilitățile au loc nu pe teritoriul entității separatiste a Karabahului, ci pe teritoriul Armeniei, ceea ce oferă dreptul Erevanului de a convoca consiliul de urgență al Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă. Art. 4 din tratatul fundamental al acestei organizații prevede principiul apărării colective. Cu alte cuvinte, un atac împotriva unuia din membri, înseamnă un atac împotriva tuturor. Pe lângă Rusia și Armenia, din organizație mai fac parte Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan. 

Dacă luni seara târziu relatările din Armenia confirmau că cinci localități de pe teritoriul tarii au fost supuse bombardamentelor, pana marti dimineață numărul acestora a crescut la șapte, iar asediul acestor localități continuă până în prezent. Escaladarea din noaptea trecută vine oarecum neașteptat, după ce Armenia a demonstrat disponibilitate de a respecta termenii acordului de încetare a focului semnat în 9 noiembrie 2020 la Moscova.

Ca urmare a acelui acord, pe 25 august de exemplu, trupele și populația armenilor din coridorul Lacin care face legătura între Armenia propriu-zisă și enclava separatistă a Karabahului s-au retras pașnic din acel teritoriu ocupat încă în 1993, teritoriu care imediat a fost preluat sub controlul autorităților azere. Pe lângă aceasta, pe 31 august a avut loc la Bruxelles a patra întâlnire trilaterală între președinții armean și azer, Nikol Pașinian și Ilham Aliev, și a lui Charles Michel, președintele Consiliului European, în care s-au discutat condițiile pentru semnarea unui acord de pace între cele două țări.

De ce escaladează Azerbaidjanul iarăși războiul cu Armenia?   

Trebuie să luăm act de faptul că în cei aproape doi ani de când a fost semnat acordul de încetare a focului la Moscova, Armenia și-a îndeplinit angajamentele, ba chiar a avut o abordare destul de constructivă pe aspecte ce țin de reconstrucția infrastructurii strategice care ar fi făcut legătura dintre Azerbaidjan, exclava Nahicevan și Turcia prin Armenia. Este vorba despre conexiuni terestre sub formă de autostradă, cale ferată și o conductă de gaz care ar fi contribuit suplimentar și la securitatea energetica a Uniunii Europene per ansamblu.

De cealaltă parte, Azerbaidjanul și-a intrat în drepturile sale suverane pe teritoriul eliberat, inclusiv pe teritoriul enclavei Karabah, pe care l-a eliberat în 2020. Astfel, sub controlul Stepanakertului (Hankendî), capitala Karabahului, au rămas doar aproximativ 60% din teritoriul de altădată al entității separatiste. De asemenea pe teritoriul Karabahului a fost amplasat un contingent de 2000 de pacificatori ruși care ar fi trebuit să asigure timp de cinci ani pacea și să medieze interacțiunile dintre Stepanakert (Hankendî) și Baku.

Cu toate acestea, autoritățile azere nu au renunțat niciodată la retorica recuperării și recuceririi complete a Karabahului. În cei aproape doi ani de la cel de-al doilea război pentru Karabah care a durat 44 de zile, Baku s-a opus recunoașterii armenilor din Karabah ca popor titular, iar retorica acordării unei autonomii reale a fost mai degrabă susținută de fațadă. În realitate, autoritățile azere au dat semnale fără echivoc că, dacă pe viitor se vor ivi oportunități strategice, atunci le vor folosi pentru a consolida agenda presupus secretă a guvernului de la Baku.

Aceste noi oportunități au apărut pe măsură ce patronul geopolitic al Armeniei, adică Rusia care se erijează în mediator în acest conflict, a continuat în ultimele șase luni să sufere înfrângeri în Ucraina. Practic, pe măsură ce numărul soldaților ruși în Karabah s-a diminuat de la 2000 la aproximativ 800, această forță de pacificare a adoptat o abordare pasivă în procesul de mediere. Forțele ruse de menținere a păcii s-au transformat în ultimele luni într-un contingent mai degrabă nominal creând un vid latent între forțele azere și cele armene ale Karabahului.

În același timp, un proces similar s-a produs și în Armenia. Dacă în februarie 2022 în baza militară rusă din orașul armean Gyumri se aflau aprox. 5500 de soldați ruși, atunci până în prezent efectivul acestora s-a diminuat la aprox. 2000. Rusia, fiind în foame de trupe pe frontul din Ucraina, și-a stors toate bazele și contingentele militare de trupe peste tot în spațiul post-sovietic. Astfel, această realitate nu întârzie să fie speculată de Azerbaidjan, care știe că Armenia este slăbită nu numai din punct de vedere militar după înfrângerea din 2020, dar iată este în prezent slăbită și prin faptul că puterea protectoare, adică Rusia, nu are aproape nicio capacitate militară de a o susține.

Ce obiective urmărește Azerbaidjanul?

Un posibil obiectiv minim al Azerbaidjanului ar fi testarea capacității de apărare a Armeniei și aliatul său, Rusia, prim mecanismul Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă, precum și reacția comunității internaționale. De asemenea, și drept consecință, având în vedere că ostilitățile militare inițiate de Azerbaidjan în noaptea trecută sunt proiectate exclusiv spre teritoriul suveran al Armeniei, putem presupune că un obiectiv minim ar putea fi ocuparea teritoriul din sudul Armeniei pentru a croi un coridor terestru direct cu ceea ce încă mai este numită exclava Nahicevan.

În primă fază, am putea asista la crearea unui cap de pod pe teritoriul Armeniei în provinciile Vayots Dzor și Syunik, după care vom urmări o ofensivă azeră pentru crearea unui coridor în munții Zanghezur până în Nahicevan. Dacă această operațiune îi va reuși Azerbaidjanului, atunci Karabahul actual va fi complet izolat de Armenia, ceea ce îi va oferi Azerbaidjanului libertatea de a atinge obiectivele pe care le-a urmărit tot timpul: desființarea completă a regiunii Karabah sub controlul etnicilor armeni. Astfel am putea asista la un scenariu complet inversat, relativ la situația din 2020 atunci când Armenia și Karabah ocupau aproximativ 17% din teritoriul Azerbaidjanului.