Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


De ce Zelenski poate fi considerat un Lincoln al vremurilor noastre (The Times)

zelenski.jpg

Sursa imaginii: 
Facebook / Володимир Зеленський

Într-un eseu, care riscă să devină memorabil, publicat miercuri seară de The Times, jurnalistul și scriitorul David Morris Aaronovitch analizează cu o minuțiozitate de ceasornicar discursul transmis de președintele Zelenski după ofensiva victorioasă de la sfârșitul săptămânii trecute și ajunge la câteva concluzii demne de ținut minte.

Redăm mai jos o traducere integrală a articolului original:

”Duminică, în timp ce noi în Marea Britanie ne gândeam la alte lucruri, președintele Ucrainei s-a adresat rușilor. Distras, mi-a luat o zi, sau cam așa ceva, să deslușesc ce-a spus Volodimir Zelenski, pe măsură ce ofensiva ucraineană lua amploare, și – mult mai important – felul în care a spus ce a spus... Și, deși poate credeți că exagerez, acest discurs poate fi considerat cel puțin de același nivel cu celebrul discurs de la Gettysburg (susținut de președintele Abraham Lincoln în 1863, în timpul Războiului american de secesiune – n.t): un mesaj poetic, sfidător și definitoriu care merită să fie repetat și amintit în anii care vin.

A rostit doar 115 cuvinte, așa că le pot repeta aici pe toate: „Încă credeți”, le-a spus el președintelui Putin și invadatorilor lui, „că noi (Ucraina și Rusia) suntem «o singură națiune»? Mai credeți că puteți să ne speriați, să ne dezbinați, să ne obligați să facem concesii? Chiar nu ați înțeles nimic? Nu ați înțeles cine suntem? În ce credem? Despre ce vorbim?”

Și apoi a explicat cine sunt ucrainenii. „Citiți-mi pe buze: Fără gaz sau fără voi? Fără voi. Fără lumină sau fără voi? Fără voi. Fără apă sau fără voi? Fără voi. Fără mâncare sau fără voi? Fără voi. Frigul, foamea, întunericul și setea nu sunt la fel de înspăimântătoare și de mortale pentru noi precum „prietenia și frăția voastră”. Dar istoria va așeza  lucrurile așa cum trebuie. Și vom avea și gaz, și lumină, și apă și mâncare. Și toate astea... fără voi!”

La fel ca în scurtul discurs al lui Lincoln, cuvintele lui Zelenski, transmise online mai degrabă decât rostite, au venit în urma unei victorii semnificative, deși cu mult înainte ca rezultatul războiului să fie știut. Bătălia de la Gettysburg fusese câștigată de Uniune în iulie 1863, iar discursul lui Lincoln a fost rostit pe câmpul de luptă patru luni mai târziu...

Dar chiar și atunci, în 1864, Lincoln se temea că, din cauza costurilor războiului, va pierde alegerile în favoarea celor care doreau să încheie un tratat cu Confederația. Discursul a fost o încercare de a defini necesitatea de a lupta pentru supraviețuire și, iată, dăinuie și azi, peste veacuri.

Desigur, postarea lui Zelenski nu a fost rostită, nu a folosit limbajul semi-clasic pe care Lincoln l-a expus într-un mod atât de memorabil. Este un discurs mult mai simplu. Dar, asemeni discursului lui Lincoln, definește problema centrală: și anume, că o națiune aflată în umbra unei puteri ostile nu trebuie să aibă doar dreptul, ci și voința de a supraviețui.

A fost, din toate punctele de vedere, o replică pe măsură la discursul televizat din februarie, de tip bullying, al lui Vladimir Putin, care încerca să-și justifice tentativa de a sugruma independența Ucrainei. Pe 21 februarie, Putin s-a lansat într-o lungă imersiune în istorie, din care trăgea concluzia că predecesorii săi comuniști au făcut o eroare criminală în a permite Ucrainei autonomia. Și le-a transmis acelor ucraineni nerecunoscători care dărâmau statuile lui Lenin: „Vreți decomunizare? Foarte bine. Suntem gata să vă arătăm ce-ar însemna decomunizarea reală pentru Ucraina.”

Trei zile mai târziu, când a început invazia și bombardamentele, Putin a reamintit ucrainenilor că toate acestea se făceau în numele lor. Țara lor era „o parte inalienabilă a propriei noastre istorii, culturi și spațiu spiritual”; iar ei, ucrainenii, erau „cei atât de dragi nouă . . . rude, frați de sânge, uniți prin legături de familie”.

Unii cititori vor recunoaște în această exprimare comportamentul unui abuzator, îmbrățișarea abuzatorului, atingerea violatorului care te „iubește”. Și exact acest aspect a reușit Zelenski să-l atingă în discursul său, într-un mod foarte poetic, prin poezie modernă. Momentul a fost extrem de potrivit, deoarece armata lui Putin, învinsă pentru moment în nord-est, tocmai bombarda infrastructura de energie și apă ale orașelor ucrainene: „Fără energie sau fără voi? Fără voi!”...

Formal, postarea lui Zelenski s-a adresat rușilor neînțelegători și, desigur, propriilor săi cetățeni, pentru a le reaminti necesitatea nobilă a sacrificiilor pentru libertate.

Dar a fost incomod de relevant și pentru noi, toți ceilalți, pentru că ne face să ne întrebăm dacă suntem pregătiți să suferim anumite greutăți de dragul libertății noastre - și a celorlalți... La urma urmei, am fost și noi amenințați de Putin în discursul său privind invazia : „Indiferent cine încearcă să ne stea în cale sau să creeze amenințări pentru țara noastră și poporul nostru”, a promis el, „trebuie să știe că Rusia va răspunde imediat, iar consecințele vor fi așa cum nu s-a întâmplat niciodată în toată istoria voastră. Sper că vorbele mele vor fi auzite.”

Unii din Occident i-au auzit cuvintele foarte clar. De fapt încă înainte de invazie, au existat voci influente în lumea democratică care puneau la îndoială rostul costurilor pentru sprijinirea Ucrainei. Dar chiar și acum, recent, în urmă cu doar două săptămâni, în SUA, influentul comentator TV pro-republican Tucker Carlson a spus audienței sale, foarte numeroase de altfel, că sancțiunile nu funcționează și că „prin orice măsură reală, bazată pe realitate, Vladimir Putin nu pierde războiul din Ucraina, ci câștigă războiul din Ucraina.” Rezultatul: costuri mari la energie, iar aceste costuri ar fi o problemă mult mai mare decât independența Ucrainei.

Și în Europa se aud voci similare. În Germania, în aprilie, un șef conservator de land a cerut Ucrainei să facă concesii, iar 30 de intelectuali i-au trimis o scrisoare deschisă lui Olaf Scholz argumentând împotriva sprijinului militar german pentru Kiev. Un motiv era pericolul de escaladare, iar celălalt „nivelul de distrugere și suferință umană în rândul populației civile ucrainene”. Ei au mai adăugat: „La un moment dat, chiar și rezistența justificată împotriva unui agresor este insuportabil de disproporționată”.

Un scriitor ucrainean a contrazis însă această condescendență: „În apartamentul meu din Kiev am cărți ale lui Alexander Kluge, care este unul dintre autorii mei preferați și care, semnând această scrisoare, mă condamnă pe mine, părinții mei, apartamentul meu și cărțile lui să dispărem.”

Săptămâna trecută, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, i-a avertizat pe membrii alianței cu privire la iarna grea care urmează. „Înțeleg că mulți oameni sunt frustrați și chiar simt durerea cu creșterea prețurilor la energie, a costului vieții. Dar trebuie să ne amintim că prețul pe care îl plătim este măsurat în bani, în timp ce prețul pe care îl plătesc ucrainenii este măsurat în vieți pierdute zi de zi.”

Miercuri, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, le-a transmis eurodeputaților: „Cu curajul și solidaritatea necesare, Putin va eșua și Ucraina și Europa vor învinge. Este timpul pentru hotărâre și nu pentru liniște. Suntem angajați pe termen lung.”

Fără gaz sau fără victoria derbedeilor, a bătăușilor și a barbariei? Atunci, fără gaz! În această iarnă, pentru a extinde metafora, ar putea fi nevoie să stingem luminile tocmai pentru ca lumina să nu se stingă...”

 

Traducere și editare: Șerban Georgescu