Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Lipsa de transparență a partidelor în cheltuirea banilor publici, o problemă fără soluție (INTERVIU)

voicu_0.jpg

Sursa imaginii: 
Facebook/Ovidiu Voicu

Partidele ar trebui să prezinte transparent modul în care cheltuiesc banii publici. Ar trebui, dar nu o fac, explică la RFI Ovidiu Voicu, de la Centrul pentru Inovare Publică. Investigații recente realizate de Europa Liberă și Recorder arată  cum  partidele plătesc milioane de euro unor televiziuni și siteuri de știri, fără ca opinia publică să afle ce primesc în schimb.

Investigațiile readuc în prim plan o problemă mai veche a României care se acutizează pe măsură ca formațiunile politice dispun de tot mai mulți bani.

Cu ce efecte? Explică  Ovidiu Voicu, de la Centrul pentru Inovare Publică.

Ovidiu Voicu: Investigațiile de presă pe care le-am văzut în Europa Liberă sau cea mai nouă de la Recorder ne arată care e problema. Problema e că partidele politice cheltuiesc bani publici netransparent. În ultimii ani s-a acutizat foarte mult această problemă pentru că au crescut foarte mult sumele pe care partidele politice le primesc, dar încă nu avem o soluție la acest lucru. Soluția nu e neapărat să nu mai dăm bani partidelor. Există niște rațiuni în spatele acestui lucru. Soluția este să obligăm partidele să publice transparent, să ne informeze pe noi, cetățenii, ce fac cu banii publici.

Reporter: Ce rol ar trebui să aibă instituțiile de presă? Ar trebui să aibă vreun rol, să fie și ele un pic transparente atunci când vine vorba de a primi bani de la partide?

OV: În primul rând instituțiile de presă ar trebui să respecte legea. Legea spune că în principiu nu ar trebui să primească bani de la partide. Mă refer în primul rând la televiziunile de știri. Legea audiovizualului este foarte fermă că în afara campaniilor electorale televiziunile nu au voie să primească bani pentru reclamă electorale de vreun fel de la partidele politice. Apoi, mai avem și altă lege care spune că nu sunt permise niciun fel de ingerințe de niciun fel în politica editorială a unui organism de presă. Dacă există vreun mecanism prin care partidele politice cumpără știri, cumpără spațiu editorial care nu este marcat ca atare, este o problemă de legalitate în care s-ar afla chiar instituțiile de presă. În acest moment avem doar suspiciuni pentru că investigație de presă nu produce dovezi. Dovezile sunt produse de magistrații și sunt confirmate de judecători. Dar în ansamblu mass media are o problemă morală. Este clar că atât televiziuni, cât și numeroase site-uri de presă, unele cu trafic destul de mare, au primit bani de la partidele politice. Acest lucru este greu de înțeles ca fiind normal într-o democrație.

Rep: Noi discutăm într-un moment în care chiar și consiliul Europei îndeamnă autoritățile române să introducă prevederi legale care să oblige la dezvăluirea contractelor secrete dintre partidele politice și presă în baza cărora fondurile publice sunt transferate. Ce înseamnă această netransparență? La ce duce ea?

 

OV: Să dăm un exemplu.  Noi urmărim o anumită știre la televizor sau pe un site pe care îl urmărim în mod obișnuit. Noi nu putem ști dacă acea informație pe care o primim este generată de urmărirea unui interes public general de jurnalistul care a produs-o, așa cum ne-am aștepta din parte presei, sau a fost influențată de cumpărarea spațiului editorial respectiv de către un partid politic. Acest lucru șubrezește fundamentele democrației. Vorbim de presă ca a patra putere într-o democrație, cea care ar trebui să supravegheze eventualele derapaje ale politicienilor, ale guvernanților. În momentul în care presa este cumpărată de către politicieni pierdem unul picioarele democrației, unul din pilonii de sprijin ai democrației. Acest fapt ne afectează pe toți în societatea noastră.

 

Rep: Urmăriți subiectul de ceva timp. Cam când s-au înrăutățit lucrurile sau dacă s-au înrăutățit? Au mers pe pantă descendentă? Cum le-ați descrie?

 

OV: Lucrurile sunt destul de rele de la început. Niciodată în legislația românească nu au existat prevederi clare care să impună partidelor politice să declare transparent ce fac cu banii publici. Și partidele politice sunt o excepție de la foarte multe aspecte legate de finanțarea din bani publici pentru că scapă acestui scrutin public din cauza felului în care este scrisă legea. Această problemă s-a acutizat începând cu anul 2018, cânt tot partidele politice prin Parlament și-au votat creșterea foarte mare a bugetelor care vin din subvenții. În ultimii patru ani, din 2018 încoace, partidele politice parlamentare au primit peste 200 de milioane de euro. Cei mai mulți dintre acești bani s-au dus către capitolul presă și propagandă, adică către mass media.

 

Rep: Pe termen scurt, mediu ați spus că ar trebui schimbată legea. Pentru a impulsiona să se întâmple acest lucru cine ar trebui să intre pe fir? O parte din jurnaliști au încercat să își facă treaba. Au venit cu propriile anchete. Spuneați că nu e suficient. Mai departe ce ar trebui făcut?

 

OV: Asta facem noi, cetățenii, inclusiv jurnaliștii. Urmărim, încercăm să aflăm. Mai departe ar trebui ca organismele de control și mă refer la Autoritatea electorală permanentă și Curtea de conturi, chiar și cu întârziere, pentru că ei fac controlul la un an după ce s-au petrecut faptele, ar trebui să pună la dispoziția publicului rapoartele de control și concluziile acestor controale, lucru pe care aceste instituții nu îl fac. Dar schimbarea importantă ar fi să avem în legislație prevederi clare privind obligațiile partidelor politice de transparență specific pe aceste subiecte legate de felul în care achiziționează bunuri și servicii de toate felurile și mai ales cele care privesc mass media. Mai spun că, totuși, legislația obligă partidele. Noi la Centrul pentru inovare publică avem mai multe decizii în instanță care spun că contractele de bunuri și servicii ale partidelor sunt informații de interes public și ar trebui furnizate la cerere. Partidele politice refuză să pună în aplicare decizii ale instanțelor care le obligă să comunice la cerere informații privind contractele de bunuri și servicii pe care le-au făcut din bani publici.

Rep: Tot ce înseamnă punere la dispoziție de informații pare ca un blocaj din timpul pandemiei și după pandemie. Pare ca au uitat că au această obligație, indiferent că vorbim despre partide, despre entități, despre instituții ale statului.

 

OV: Este adevărat că avem un regres din acest punct de vedere. Sunt tot mai multe instituții sau beneficiari ai unor bani publici, pentru că nu ne referim doar instituții publice, ci și la partide și la organizații nonguvernamentale, care își ignoră obligațiile de transparență. Foarte probabil am avea nevoie de o actualizare a legii privind liberul acces la informații de interes public, care să includă specificații mai clare, dar și sancțiuni. Există în Parlament o astfel de inițiativă, care este blocată din luna martie până în prezent, de către PNL. Această inițiativă legislativă aproape a terminat procesul legislativ. Are raport de aprobare de la comisia de fond în camera decizională, dar liderii grupurilor parlamentare, la cererea liderului PNL, refuză să o pună pe ordinea de zi a plenului Camerei deputaților, ceea ce în sine este un abuz.