Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Prima zi ”formală” de război între Rusia și Ucraina

Ciolos Vladimir Putin invincibil.jpg

Sursa imaginii: 
AFP - KIRILL KUDRYAVTSEV

Începând de miercuri, e oficial: războiul din Ucraina este recunoscut ca atare și poate fi numit război ucraineano-rus inclusiv pe teritoriul Rusiei. Cel puțin aceasta ar fi prima și cea mai evidentă consecință a decretului de mobilizare parțială a lui Vladimir Putin. Consecințele sunt însă mult mai profunde decât una de schimbare de termeni. Societății ruse i se va cere sacrificii pentru o cauză desemnată în mod fals ca sacrosanctă, iar lumii întregi i se sugerează fără echivoc să se țină la distanță de puterea nucleară a Rusiei. 

”Război de apărare a patriei”, spune Putin

Pe un ton nesigur, Vladimir Putin a decretat astăzi dimineață mobilizarea parțială. Această decizie înseamnă de jure admiterea stării de război cu Ucraina și atragerea în acest război a unei părți semnificative a populației ruse. Conform adresării pentru motivarea decretului de mobilizare parțială, Putin a desemnat nu numai Ucraina ”nazistă” ca agresor, dar și anumite ”puteri din Occident”. În această situație, așa cum era așteptat, Putin a recurs la un vechi mit politic fundamental al rușilor și anume mitul ”Rusiei asediate din Occident”. Putin a sugerat astfel că Rusia este în stare de război nu numai cu Ucraina, dar și cu o conspirație occidentală care dorește căderea Rusiei.

Începând cu astăzi regimul lui Putin a ridicat miza acestui război la cote cel puțin periculoase pentru supraviețuirea sa pe termen mediu și lung. Putin nu își mai poate permite să piardă un război pe care îl consideră un război de apărare și totodată un război total din moment ce în decretul semnat astăzi dimineață i se cere guvernului să asigure toți pașii necesari pentru atingerea obiectivelor de război alături de populația largă a Rusiei inclusiv ”teritoriile frățești ale republicilor auto-proclamate din Donețk și Luhansk, și a teritoriilor adiacente din Herson și Zaporijie” (discursul lui Putin).  

Nu în ultimul rând, începând cu ziua de astăzi războiul devine un război pentru supraviețuirea lui Putin personal și, desigur, a oligarhiei imperiale pe care a cultivat-o Rusia în cel puțin ultimele două decenii. Iar pentru a fi poate mai convingător, Putin nu a ezitat să reamintească în discursul său că Rusia ar avea dreptul de a utiliza arma nucleară pentru a se apăra.

300.000 de noi baionete

În paralel, într-un schimb public cu Putin la Kremlin, Serghei Kojughetovici Șoigu, ministrul rus al apărării, a susținut că armata rusă ar avea nevoie suplimentar de 300.000 de militari pentru a susține acest efort de război. Dar, poate oare Rusia să mobilizeze suplimentar 300.000 de militari adecvat echipați și instruiți ca mai apoi să-i trimită pe frontul de război cu Ucraina? În această privință există mari dubii, informate de probleme sistemice de recrutare așa cum sugerează campaniile de recrutare din primele șapte luni ale războiului, dar și din anii precedenți pe timp de pace.

Un exemplu sugestiv este campania de recrutare în armată din primăvara acestui an. Conform datelor existente public, din cei aprox. 240.000 de recruți din listele de recrutare din martie-aprilie, doar aprox. 185.000 au fost recrutați, iar din aceștia sub 90.000 au fost dislocați în Ucraina și teritoriile de graniță cu Ucraina. Această problemă a recrutării insuficiente în armată există în Rusia de decenii. Numărul oficial anunțat trebuie de fiecare dată evaluat ca fiind în realitate cu cel puțin o treime mai mic. Așadar, armata rusă nu este populară printre recruți pe timp de pace, darămite pe timp de război printre rezerviști.

Situația de pe front este și ea foarte sugestivă. Pentru a înțelege ce ar putea însemna această cifră, ar trebui să o comparăm cu situația zilei de 24 februarie. În acea zi Rusia a re-început invazia cu un număr de aproximativ de 190.000 de mii de militari. Din aceștia aproximativ 54.000 sunt deja morți, iar cel puțin un număr similar sunt răniți. Mai rămân aproximativ 90.000 și, desigur alte câteva zeci de mii adunați din rândul localnicilor din regiunile ocupate în Ucraina, adică Donețk și Luhansk, mercenarii ”Vagner” și voluntari. Astfel, am putea afirma că în prezent Rusia are în teatrul de război aproximativ 120.000-130.000 de militari. Din aceștia, 70.000 sunt pe frontul din sud, adică în Herson, Zaporijie și sudul regiunii Donețk. Iar din cei 70.000, douăzeci de mii sunt chiar în aceste zile sub amenințarea încercuirii în Herson, pe malul drept al Niprului. Restul, adică în jur de 50.000-60.000 sunt desfășurați în estul regiunii Harkiv, Luhansk și Donețk cu perspective destul de șubrede în fața unei iminente contraofensive ucrainene.

Se pune astfel problema dacă anunțarea mobilizării celor 300.000 de rezerviști va salva situația precară de pe întregul teatru de război în timp util. Este cât se poate de evident că cei mobilizați în următoarele săptămâni și luni nu vor putea susține efortul de război mai devreme de luna februarie sau martie a anului viitor.

Ce înseamnă de fapt luarea acestei decizii de mobilizare parțială la nivel strategic?

Mai întâi de toate este recunoașterea neoficială a înfrângerii suferite până acum în Ucraina. Putin nu mai poate să evite a recunoaște că în acest moment armata rusă nu mai are suficiente resurse pentru a înfrânge Ucraina. Totodată, Putin sugerează că intenționează să continue acest război cu orice preț. În același timp, în următoarele zile vom urmări încă o anexare de teritorii în Europa. Paternul și actorul principal este același. Drept consecință, imediat după anexare, Rusia va desemna Ucraina drept stat agresor, pentru simplul fapt că vrea să-și recupereze teritoriile legitime recunoscute ca atare de comunitatea internațională. Finalmente, Rusia se consideră din acest moment în stare de război latent cu statele NATO pe care le-a avertizat cu lovituri nucleare în cazul în care vor reacționa la potențiale lovituri nucleare ale Rusiei împotriva Ucrainei.

Escaladarea lui Putin este evidentă. Rămâne să ne întrebăm dacă avem iarăși de a face cu același model de șantaj rusesc, după principiul ”escaladare pentru de-escaladare” sau ”apărare prin ofensivă”. Experiența și lecțiile însușite de Ucraina din ultimele șapte luni demonstrează întregii lumi că există o singură cale de a câștiga într-un șantaj de asemenea fel: liniile roșii ale Kremlinului nu trebuie niciodată respectate, ci sistematic și concertat combătute și distruse.