Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


„Frontieriștii" trebuie recunoscuți ca victime ale comunismului! (Expert al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului)

kikinda.jpg

Gara din Serbia, imediat după graniță, de unde românii care reușeau să treacă frontiera plecau mai departe
Sursa imaginii: 
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului

„Frontieriști". Așa li s-a spus românilor care înainte de 1989 încercau să fugă ilegal din țară.Cei care și-au pierdut viața încercând să scape din lagărul comunist sau care au fost maltratați și condamnați la închisoare pentru că sperau la libertate sunt invizibili în spațiul public. Supraviețuitorii perioadelor de detenție au statutul de deținut de drept comun. 

Doar martorii și victimele „Frontieriştilor" - cum li s-a spus - și puținele filme documentare mai reamintesc de această tragedie. Deși Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a început proiectul în 2007 marea problemă a fost, potrivit expertului Luciana Jinga, accesul la arhivele Fostei Securității, a arhivelor Militare și a Poliției de Frontieră. Se așteaptă declasificarea documentelor pentru a le putea folosi în cercetare. Proiectul „Frontieriștii" a prins contur anul acesta când după ce s-au analizat peste trei mii de dosare și documente s-a ajuns la identificarea victimelor și realizarea interviurilor de istorie orală și se face investigație de teren. Care au fost rutele românilor care vroiau să evadeze din lagărul comunist? RFI a adresat această întrebare expertului Luciana Jinga, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului

Dacă ne referim la anii 70 ruta cea mai folosită a fost cu siguranță partea de sud-vest, Dunărea și zona de fâșie. Destinația era Iugoslavia. La Belgrad exista un Biroul ONU pentru pentru refugiați astfel încât românii care reușeau să ajungă acolo și să să treacă de toate demersurile administrative aveau toate șansele să-și poată continua parcursul mai departe către o țară occidentală. Ușor, această rută este abandonată în favoarea Ungariei. Trecerea era mai facilă și șansa de a nu fi returnat era, de asemenea, mult mai mult mai mare.

Care a fost amploarea fenomenului „ Frontieriștii"?

Mă tem că nu o vom avea niciodată. De ce? Pentru documentul din arhiva Poliției de Frontieră au înregistrat doar persoanele și cazurile care au fost descoperite de autoritățile române. Cu siguranță, având în vedere cifrele pe care le cunoaștem pentru sfârșitul anilor 80, dar și cercetările de teren pe care tocmai le-am finalizat, putem putem afirma, fără să greșim această cifră trece de de 100.000.

Ce riscau cei care erau prinși și care a fost mărturia care v-a impresionat cel mai mult?

Riscurile? Pierderea vieții, o moarte violentă, fie prin împușcare fie prin înec dacă ne referim la zona de Dunăre. Și formele mai ușoare, cu ghilimelele de rigoare, tortura la care erau supuși în momentul în care erau prinși, bătăile îngrozitoare, umilințele de tot felul. Deci avem un tablou foarte complex, tragic și grotesc în același timp al suferințelor la care aceștia erau supuși. Ce ne-a impresionat este dimensiunea generală a fenomenului. La rândul nostru, ne-am gândit că vom întâlni un caz care va ieși în evidență. O persoană care a suferit mai mult sau care are o poveste mai extraordinară decât altele. Absolut toate poveștile sunt incredibile, încercări repetate de trecere a frontierei. Chiar dacă cunoșteau riscurile pe care și le asumă, chiar dacă erau conștienți de bătăile pe care urmează să le primească, chiar dacă erau conștienți că vor petrece unul, doi sau trei ani închisoare în urma acestor tentative. Sunt persoane care au avut chiar și patru tentative de trecere. Au suferit în urma fiecăreia. Sau cea din urmă a fost lozul câștigător și au reușit să treacă mai departe. Aceste victime sunt cu totul uitate astăzi. Au fost încadrați doar juridic ca deținuți de drept comun. În realitate, au fost tratați ca deținuți politic, au fost încarcerați separat. Au avut un regim de penitenciar mult mai mult mai sever decât restul deținuților, ceea ce ne confirmă încă o dată suspiciunea noastră și ideea de la care am plecat că aceste aceste victime au fost, le putem încadra în categoria de victime politice ale regimului comunist.

La finalul acestui proiect „Frontieriștii" ar putea avea statutul de victime politice ale regimului comunist?

Cu siguranță, acesta este scopul ultim al al demersului nostru. Intenționăm depunerea a cel puțin o sesizare penală în această speță, a trecerilor de frontieră. Ca ultima etapă a demersului nostru, includerea acestor victime din punct de vedere legal, oficial în rândul victimelor regimului comunist. Vom studia fiecare caz în parte și vom vedea cu ajutorul juriștilor, bineînțeles, care vor fi gradele de vinovăție și cui vom atribui aceste grade de vinovăție. Deci grade de vinovăție! Dacă avem de a face, de exemplu, cu un omor prin împușcare pe frontieră. În majoritatea cazurilor și deja avem aceste informații cei ce au tras au fost soldați în termen. Acum este datoria noastră să aflăm dacă respectivii soldați în termen au tras pentru că avea ordin să tragă. Dacă au respectat legislația în vigoare. Dacă au fost instruiți privind prevederile legale în vigoare la acea dată. Dacă era o practică curentă. Gradul de vinovăție și ierarhia vinovăției rămâne să să o stabilim și repet, va fi individuală pentru fiecare caz în parte. Rudele victimelor, prietenii victimelor, victimele care ne aud, care sunt în viață, care ne pot ajuta să vină către noi, către Institut, să-și ofere mărturia. O persoană care moare înecată în Dunăre apare ca o moarte accidentală prin înec. Noi nu vom putea ști niciodată, nu vom putea discerne din lista morților prin înec accidental din respectiva perioadă, respectiva localitate.... care au fost morți accidentale reale și care au fost de fapt cazuri de omor. Grănicerii care în mod voit au omorât respectiva persoană în timpul încercării de trecere a Dunării. Fără un sprijin din partea populației, a martorilor ne va fi foarte greu să avem o imagine de ansamblu cât mai corectă asupra asupra fenomenului. Și profit de discuția cu dumneavoastră pentru a invita ascultătorii dumneavoastră să ne ajute în demersul nostru și să vină către noi dacă dețin informații asupra acestui fenomen.