Cum oprim pomparea de bani publici către presa obedientă? „Jurnaliștii onești să înceapă să își facă auzită vocea”

Cristian Pantazi: E cea mai periculoasă situație pentru democrația din România în ultimii 30 de ani. În momentul de față, mare parte a populației României nu mai are acces la informații relevante despre politică, astfel încât să poată lua în cunoștință de cauză decizia politică de a vota. De ce se întâmplă asta? Cele mai mari trusturi media din România sunt plătite cu zeci de milioane de euro anual de către cele două mari partide, bani veniți din subvenția de la bugetul de stat. Aceste plăți se fac prin contracte netrasparente. De obicei, contractele nu sunt încheiate cu televiziunile direct, ci prin intermediul site-urilor acestor televiziuni. Efectul contractelor se vede la TV, la unele radiouri și pe unele site-uri

Reporter: Partidele politice și vorbim despre cele importante, aflate acum la guvernare, PSD și PNL, cumpără bunăvoința mass media prin pomparea banilor publici fie în mod direct către site-uri, fie prin diverse instituții media și până la urmă, ajung tot la televiziuni, unde știm că e interzis ca în afara campaniilor electorale să investești bani ca partid politic...

CP: Și UDMR face același lucru. Rezultatul acestui comportament este o autocenzură fără precedent în interiorul acestor trusturi care iau bani de la partide. Această autocenzură este potențată de faptul că aceste trei partide, care dau bani la presă, sunt în coaliția de guvernare. Acest fapt înseamnă că majoritatea televiziunilor, cu una două excepții, pur și simplu ignoră, nu mai dau pe post nicio informație cu potențial negativ despre președintele Klaus Iohannis, despre premierul Nicolae Ciuca și președintele PSD Marcel Ciolacu.

Rep: Televiziunile sunt încă sursa cea mai importantă de informare în România...

CP: Mai ales pentru publicul mai în vârstă. În acest moment, votanții din România nu mai primesc de la mare parte a presei informații esențiale despre comportamentul Puterii.

Rep: Este o chestiune extrem de importantă. Am văzut că USR, din banca opoziției unde se află, a depus un proiect de lege pentru transparentizarea cheltuielilor pe care partidele politice le fac din bani publici cu presa. Spuneați că partidele care fac asta sunt acum la guvernare. În acest context, vedeți realizabil acest proiect acum, când principalii acuzați sunt partidele care și-au dat mâna să guverneze?

CP: Aceste partide vor renunța foarte greu la acest mecanism. Chiar dacă în interiorul acestor partide mai sunt minți lucide, care își dau seama că au alimentat un monstru, acest mecanism pe care l-au creat, de a plăti presa să tacă este un monstru anti democratic.

Rep: Domnule Pantazi, cum a  ajuns presa în această situație? Trebuie să ne punem și această întrebare. Ca să fim cinstiți, nu presa, ci o parte a presei. A ajuns într-o situație cel puțin jenantă pentru ea, dar mai ales pentru democrație este extrem de periculoasă, așa cum spuneați.

CP: De cele mai multe ori vorbim despre trusturile media ale mogulilor, care tot timpul au fost jucători politici. Să vă uitați la trustul fondat de mogulul Dan Voiculescu, trustul fondat de Sebastian Ghiță, trustul de la Digi24 fondat de mogulul Zoltan Teszari, trustul Realitatea cu mogulul condamnat definitiv Maricel Păcuraru. Toți oamenii aceștia au interese și economice extrem de puternice.

Rep: Până nu de mult, se țineau în șah unii pe alții. Acum pare că și-au dat mâna ca și cei de la guvernare și bagă mâna până la cot sau chiar mai adânc în bugetul statului, de unde vin acești bani...

CP: Exact asta se întâmplă. De aia v-am spus că s-au conjugat mai multe evenimente. Primul eveniment este această lege care permite partidelor să dea bani cu nemiluita la presă. Al doilea eveniment e marea coaliție dintre cele două, trei partide care până recent se cenzurau reciproc.

Rep: Cum scăpăm de această situație, domnule Pantazi?

CP: Mi-e foarte greu să văd o ieșire din această criză, dar nimic nu poate începe, niciun ajutor sau presiune externă de la partenerii noștri, Comisia Europeană, Consiliul Europei, nimic nu poate avea șanse de reușită dacă înșiși jurnaliștii din aceste trusturi nu încep să își facă auzită vocea. Mulți dintre jurnaliștii din aceste trusturi plătite sunt jenați de poziția în care se află. Mulți au conștiința încărcată de faptul că nu își mai fac meseria, că s-au transformat în propagandiști. Până când acești jurnaliști, care mai păstrează o urmă de onestitate profesională nu vor începe să își facă auzită vocea, să denunțe presiunile, cenzura sau autocenzura, nu va putea nimeni să ne ajute să ieșim din această situație. 

Ascultă: