Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Ce pătimesc prizonierii ucrainieni de la Azovstal la ruși

prizonierul_2.png

Mikhail Dianov
Fotografia care l-a făcut celebru pe pușcașul marin Mikhail Dianov.
Sursa imaginii: 
meduza.io

În noaptea de 22 septembrie a avut loc cel mai mare schimb de prizonieri de la începutul războiului dintre Ucraina și Rusia. Ucraina a predat 55 soldați ruși și pe politicianul ucrainean Viktor Medvedchuk, aliatul și cumătrul lui Vladimir Putin, iar Rusia a predat 215 de militari ucrainieni, inclusiv apărători de la Azovstal. Printre ucrainenii eliberați, a fost pușcașul marin Mikhail Dianov, a cărui figură a devenit celebră după publicarea unei fotografii cu el rănit la Azovstal. Militarul a povestit pentru proiectul media Front 18 cum au fost torturați el și colegii lui de către ruși.

Când rușii au invadat Ucraina, sergentul major Mihail Dianov era pe poziții lângă Mariupol, în cadrul unui batalion maritim, scrie publicația indepebdentă rusească, Meduza. Pe 10 martie, militarul a fost rănit și transferat la spitalul din Mariupol unde i s-a fixat un dispozitiv pe braț. Două zile mai târziu, Danilov a aflat că rușii începuseră să încercuiască orașul. În același timp, spitalul a fost bombardat. Răniții au stat noaptea aceea la subsol, după care au fost transferați la fabrica de utiliaje Azovmash din Mariupol. Militarii răniți au stat acolo o lună, apoi s-a luat decizia de a fi trimiși cu două transporturi, la uzina Azovstal. Din păcate, doar unul dintre cele două transporturi a ajuns la fabrică.

 

Prizonierii ucrainieni spun că explozia de la Yelenovka ar fi fost cauzată de ruși

În ciuda faptului că era rănit, iar aparatul nu îl mai ajuta, Dianov a participat în continuare la lupte. La mijlocul lunii mai, militarii ucrainieni au primit ordin să predea Azovstal. Aproximativ 2.500 de oameni au depus armele. Dianov, împreună cu alți prizonieri de război, a ajuns într-o tabără de prizonieri din satul Yelenovka, în Rusia.

În dimineața zilei de 29 iulie, în această tabără a avut loc o explozie, pentru care Rusia a aruncat vina pe Ucraina. Peste 50 de oameni au murit atunci. Dianov a scăpat cu viață deoarece se afla în acel moment se afla în spitalul Donețk unde medicii i-au scos aparatul de la braț. Tot aici au ajuns și răniți din explozia de la Yelenovka. Pușcașul marin spune că a vorbit cu aceștia care i-au povestit că explozia nu a fost produsa de ceva ce a venit din afara. Explozia s-a produs din interior. Dianov crede că explozia a fost cauzată de Rusia pentru a perturba a doua etapă a schimbului de prizonieri. O altă explozie s-a produs în această tabără de prizonieri pe 18 septembrie, în ajunul schimbului. Doi oameni au murit atunci.

 

Tortura era la ordinea zilei: bărbații erau bătuți cu bastoane, primeau șocuri electrice și li se băteau ace sub unghii

Mikhail Dianov a povestit jurnaliștilor ce li s-a întâmplat soldaților ucrainieni cât timp au fost prizonieri la ruși. Tortura era la ordinea zilei: bărbații erau bătuți cu bastoane, primeau șocuri electrice și li se băteau ace sub unghii.

„Gardianul se lua mereu de mine că am făcut ceva greșit. Orice. M-am uitat în direcția greșită, am lăsat capul prea jos... Cel mai des am fost bătut când m-au dus la comisia de anchetă. Îmi dădeau automat la cap. A întors capul în direcția greșită, l-a coborât incorect, nu a ridicat mâna. Am spus că nu pot ridica mâna. M-au lovit de două ori și mi-au spus: nu poți ridica mâna? Și m-au lovit și a treia oară.”

„Dacă vrei să distrugi moral și fizic un om, tot ce ai a face este să nu-l hrănești.”

În captivitate, când li se punea de mâncare la grămadă, militarii ucrainieni aveau 30 de secunde să se hrănească.

„O persoană poate fi tăiată, bătută, poți suporta orice durere. Dar foamea... asta-i altceva. Este pur și simplu îngrozitor. Când închizi ochii, tot ce vezi este mâncare. Nu vezi familia, nu-ți pasă dacă Ucraina este liberă sau nu, nu-ți pasă de nimic. Dacă vrei să distrugi moral și fizic un om, tot ce ai a face este să nu-l hrănești.”

„Ne dădeau special apă clocotită și pâine tare. Nu puteai fizic să ajungă să mănânci. Alergai până acolo, alergai înapoi. Și pe laterale stăteau paznici cu câini ciobănești germani. Cine mai e fascist pe aici? ne întrebau.”

 

„Cineva a urcat în mașină și am auzit: Slavă Ucrainei

În dimineața zilei de 20 septembrie, prizonierii au început să se pregătească pentru schimb. Nu li s-a explicat nimic. După percheziție, au stat aproximativ cinci ore așteptând în curte. Când au sosit camioanele, ochii le-au fost acoperiți cu benzi și au fost ucrați în mașini. Au fost înghesuiți atât de mulți încât nu era loc de respirat. Ultimii au fost pur și simplu îndesați cu picioarele înainte. Șase ore mai târziu, prizonierii au fost urcați în avion. Când a ajuns la destinație, au fost transferați în autobuze.

„Autobuzele se pun în mișcare, iar eu mă uit pe furiș cu ochiul drept. Știu că acum e cam ora cinci. Autobuzul oprește, paznicii coboară. Cineva a urcat în mașină și am auzit: Slavă Ucrainei”.

Așa se încheie povestea pușcașului marin Mihail Dianov, apărător al Mariupolului caruia i s-a ordonat să se predea la Azovstal după ce rușii au dat asigurări că prizonierii vor fi tratați potrivit tratatelor internaționale vis-a-vis de prizonierii de război.