Istorici : "Antonescu a vrut să trimită evrei la Auschwitz, dar nu a mai putut"

Într-un mesaj transmis cu ocazia comemorării victimelor Holocaustului, premierul Nicolae Ciucă a afirmat:

"Regimul mareşalului Ion Antonescu - o monstruozitate absolută - şi colaboratorii acestuia poartă întreaga responsabilitate pentru iniţierea şi organizarea Holocaustului, pentru asasinatul în masă, dar eşecul întregii societăţi în a salva oamenii nevinovaţi este o realitate dură pe care o admitem şi o recunoaştem"

Despre semnificația acestei zile în România și despre importanța menținerii în dezbaterea publică a temei Holocaustului a fost vorba și în emisiunea Decriptaj, avându-i ca invitați pe istoricii Stejărel Olaru și Ottmar Trașcă. 

Discuția a vizat îndeosebi responsabilitatea regimului Antonescu precum și unele false idei prezente în spațiul public, în legătură cu participarea României la Holocaust.

Legiuitorul a ales întemeiat data de 9 octombrie ca Zi Națiponală a Holocaustului. Este ziua în care, în 1941, a avut loc deportarea unui foarte mare număr de evrei din Suceava și din zone e Rădăuți, Vatra Dornei, Gura Humorului – peste 26.000 de evrei deportați în Transnistria. Sigur că deportările începuseră mai devreme. Sigur că mulți spun că evreii români din Regat n-au ajuns la Auschvitz, spre deosebire de cei din Ardealul ocupat de Ungaria. Dar acesta nu este un argument, deși îl mai auzim pe stradă: că Antonescu n-a trimis evrei la Auschwitz. Ar fi vrut să o facă dacă n-ar fi fost oprit, spune Stejărel Olaru.

La rândul său, istoricul Ottmar Trașcă a remercat o recrudescență a antisemitismului în România, motiv pentru care menținerea pe agenda public a temei Holocaustului este foarte importantă.

"Holocaustul trebuie să figureze în continuare ca una din cele mai importante teme de discuție în cadrul societății românești. Dacă veți întreba pe stradă câți români știu despre ce s-a întâmplat atunci, câți știu ce responsabilitate  avut regimul antonescian veți observa că cei mai mulți nu știu. Sau vor spune că nu este adevărat, Antonescu nu a făcut asta, Antonescu a fost un patriot. Absolut fals!"

În 1942, profitând de contextual relative favorabil al operațiunilor militare pe frontul de Est, el a planificat, împreună cu autoritățile germane inclusive deportarea evreilor români în lagărele morții din Polonia. Că nu s-a ajuns acolo, aceasta se datorează mai multor factori. Au fost intervențiile pe plan intern ale liderilor PNL și PNȚ, ale mitropolitului Nicolae Bălan, ale Casei Regale, Regina Elena, baronului Francisc Neuman.

Pe de altă parte, înfrângerile militare suferite de Germania, mai ales înfrângerea de la Stalingrad i-au dat de gândit lui Antonescu. El a conștientizat că Germania nu mai poate câștiga războiul. Or, o reluare a contactelor diplomatice și a tratativelor cu Aliații, în vederea ieșirii României din război presupunea o îndulcire a tratamentului aplicat evreilor. Din acest punct de vedere, Antonescu a fost un pragmatic.

Aceasta și explică de ce, la sfârșitul anului 1942, renunță la planurile de deportare, atât în Transnistria cât și în Polonia și optează pentru a le facilita evreilor emigrarea în Palestina, în 1943-1944. Bineînțeles, contra cost, pentru că se putea pleca, dar nu oricum!

Ceea ce au făcut comuniștii în anii 1960 a avut un precedent. Antonescu a permis emigrarea evreilor în Palestina dar contra unei așa-numite taxe de emigrare, care  varia de la individ la individ și era destul de mare, spune istoricul Ottmar Trașcă.