Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Delimitarea circumscripțiilor electorale, politizată, îi dezavantajează pe Democrați-interviu cu Nick Seabrook

nick_seabrook.png

Nick Seabrook este profesor și șef al catedrei de științe politice și administrație publică de la Universitatea Floridei de Nord
Sursa imaginii: 
Twitter/Nick Seabrook

Nick Seabrook este profesor și șef al catedrei de științe politice și administrație publică de la Universitatea Floridei de Nord. Zona sa de expertiză este intersecția dintre politică și lege,  cu accent pe organizarea și administrarea alegerilor. Profesorul Seabrook a consacrat două cărți unui subiect important dar nedrept neglijat, delimitarea circumscripțiilor electorale. Prima, TRASÂND CONTURURI:  Delimitarea Circumscripțiilor Electorale în Politica Americană a fost publicată în 2017 de editura Universității Cornell, a doua, O PERSOANĂ UN VOT: Surprinzătoarea Istorie a Configurării Electorale în America a apărut în luna iunie a acestui an la editura Pantheon.

Se vorbește mult acum, pe ultima turnantă a campaniei electorale, despre polarizare, despre inerția unui electorat din ce în ce mai loial etichetelor partinice, despre volatilitatea votanților ultra-sensibili la temele actualității sau la deformarea lor demagogică.  În iureșul explicațiilor standard privind aparenta propensitate a electoratului de a reveni la un tulbure trecut apropiat, de a dărui iar majoritatea Republicanilor generatori de crize în serie și scleroză legislativă, este obnubilată o cauză esențială a actualei stări de lucruri, conturarea partizană a circumscripțiilor electorale. Se numește, această activitate din ce în ce mai frecventă și sofisticată, "gerrymandering", multă vreme pronunțată /gherimandering/, după numele lui Elbridge Gerry. În 1812, pe când era guvernator în Massachusetts, Gerry și-a pus apostila pe o modificare a hărții electorale care a produs districte cu forme uneori bizare. Unul dintre ele arăta a salamandră.  Ironic este că un an mai târziu, Elbridge Gerry devenea vice-președinte în al doilea mandat James Madison, președintele care, în postura de candidat pentru Camera federală, fusese victima decupajului electoral partizan. "Egalitatea politică, așa cum a fost ea concepută în Declarația de Indepedență  și consfințită în Amendamentele 15, 17 și 19 la Constituție, nu poate însemna decât un singur lucru: o persoană, un vot," scria în 1963 William Douglas, judecător la Curtea Supremă. America s-a îndepărtat, prin repetate deturnări, de această viziune egalitară a împărțirii circumscripțiilor electorale,  iar  șansele de reformă  a unui sistem cu efect anti-democratic și polarizant sunt minime în actualul climat politic și juridic american.

Nick Seabrook:  Faza modernă decupajului electoral american a început în anii 1960  cu o serie de hotărâri ale Curții Supreme care au consfințit principiul "o persoană, un vot". Implicația practică este că toate circumscripțiile electorale, la toate nivelele, trebuie să aibă populații egale. A  devenit deci obligatoriu, peste tot, ca după fiecare recensământ decenal districtele electorale să fie reconfigurate. Înainte de anii 1960, tendința era de a efectua această operațiune mult mai rar;  la începutul secolului trecut unele state o făceau o dată la 50 de ani, uneori mai rar. Redesenarea hărților este de resortul guvernelor statale. Când politicienii sunt responsabili cu delimitarea circumscriptiilor în care ei înșiși vor candida, sau care pot avea un impact semnificativ asupra destinului politic al partidului lor, se creează motivații perverse de a potrivi respectivele diviziuni în scopuri  partizane.

Reporter:  Această "potriveală" este cunoscută în Statele Unite sub numele de "gerrymandering". E, cum ne reamintiți în carte, o "practică mai veche decât Statele Unite", fiind exportată de Coroana britanică în coloniile americane pentru a facilita alegerea de politicieni pliabili. Există percepția că mai recent Republicanii sunt practicanți mai de succes, mai abili și persistenți ai acestei arte.

Nick Seabrook:  Cred că e corect de spus că în ultimii 20 de ani partidul Republican  a avut mai mult succes în folosirea re-desenării partizane (gerrymandering) ca pe un instrument politic. Asta din simplul motiv că au avut mai multe ocazii s-o facă.   N-a fost întotdeauna așa.  Câteva decenii, începând cu anii 1970, ocazii mai multe au avut Democrații, care au repurtat victorii pe acest teren în acel deceniu în Texas, în anii 1980 în California.  Era perioada în care Democrații dominau Legislativele locale, aveau deci controlul re-configurarii electorale în mult mai multe state.

Reporter:  Cum a evoluat acest proces?  Consacrați spații largi în carte istoriei desenării hărților electorale, subliniind că ea a ținut pas cu tehnologia.

Nick Seabrook:  Politicienii trecutului erau deseori la fel de partizani ca și cei de astăzi, dar nu aveau la dispoziție uneltele de astăzi  pentru a delimita partizan cu mare acuratețe. Astăzi avem softuri sofisticate și modele ce pot   calibra cu mare finețe, croi cu precizie circumscripții, simulând comportamentul electoral viitor al unei configurații anume  într-o varietate de condiții ipotetice.  Asta a făcut ca în epoca modernă efectele re-desenării partizane să devină mult mai semnificative și durabile.

Reporter:  Ultimul ciclu decenal al revizuirii hărții electorale a început acum doi ani. Cum s-a desfășurat și ce impact va avea asupra alegerilor de la 8 noiembrie?

Nick Seabrook:  Cel mai recent ciclu de modificare partizană a fost cu deosebire fascinant.  Până-n februarie-început de martie anul acesta se părea că Democrații au depășit așteptările. Am văzut-o în state precum New York și Illinois.  În  Ohio  și  alte câteva locuri,  decizii juridice notabile le-au dat câștig de cauză.  Părea că există șanse să avem, măcar pentru Parlamentul federal, o hartă electorală  neutră.  Numai că, în lunile ce au urmat, balanța a început să încline în favoarea Republicanilor. S-a întâmplat aici în Florida;  în Louisiana și Alabama o serie de hotărâri ale Curții Supreme au avantajat  tabăra Republicană. Vor fi implicații serioase in bătăliile pentru controlul Parlamentului. Democrații au progresat în sondaje în lunile din urmă, nivelul de favorabilitate al președintelui Biden a crescut substanțial, ceea ce mărește considerabil efectul re-conturării partizane a circumscripțiilor. Pentru Parlamentul de la Washington Democrații ar trebui să câștige votul popular la o diferență de 2 până la 3 procente pentru a avea o șansă mai mare de 50% să-și păstreze majoritatea din Cameră.  Harta electorală națională le este favorabilă Republicanilor: circumscripția medie este cu două procente și jumătate mai Republicană decât națiunea în ansamblu.  În consecință, în cazul unui scrutin aprig disputat,  pierderile în arena ajustării circumscripțiilor pot să însemne,  pentru Democrați,  diferența dintre a rămâne majoritari în Parlament și a avea o majoritate Republicană ostilă, care și-a semnalat deja  intenția de a ține în șah cu anchete  Administrația Biden și  a fi un obstacol major în calea inițiativelor legislative ale președintelui.

 
Nick Seabrook intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA