Alarmă în preziua alegerilor: democrația americană este în pericol--interviu cu Larry Jacobs

Mâine se votează în Stale Unite, sub semnul inevitabilității. De la începutul toamnei, girueta sondajelor, multă vreme rotitoare, s-a orientat către Republicani. Decisive au fost, întru această fixare, abilitatea strategilor Republicani de a orienta atenția electoratului hiperpartizan către subiecte favorabile și misterul--unii-l numesc blestemul--intermediarelor, adjudecate, cu puține excepții, de partidul advers celui al locatarului de la Casa Albă. Nu s-a întâmplat în 1998 și 2002, dar s-a întâmplat cu vârf și îndesat în 2006, sub George Bush Junior, când Republicanii au avut pierderi nete de 30 în Camera și 6 în Senat.  În 2010 (sub Barack Obama),  Democrații pierdeau 63 de fotolii în Cameră și 6 în Senat,  în 1884 125 de posturi Camerale, un secol mai târziu 54. Pierdeau în 1942, în plin război, cu un președinte extrem de popular, dar și în 1946, la o diferență încă mai substanțială. Dacă e să dăm crezare sondajelor, mâine pierderile Democraților în Cameră vor fi--palidă  consolare--sub media istorică. În Senat sunt cotați cu șansa de a  învinge blestemul, cum au făcut-o  în 1886, 1914 sau 1962.  Șansa o joacă, pe muchie de cuțit, în Arizona, Georgia, Nevada, Ohio și Pennsylvania, state unde popularitatea lui Joe Biden tinde să fie sub media națională. Acum șase zile, la televiziunea publică PBS, una dintre marile conștiințe ale acestei epoci de confuzie morală, deputata Republicană Liz Cheney, care a înțeles să-și sacrifice cariera politică pe altarul principiilor, atrăgea atenția asupra pericolului enorm al unei majorități Republicane în Camera federală: sub oblăduirea actualului și viitorului lider, Kevin McCarthy, carierist lipsit de caracter și coloană vertebrală, vor ajunge la putere extremiștii partidului, fanaticii cauzei trumpiene, cei fără un dram de respect pentru adevăr sau cutumele democrației.

Larry Jacobs:  Sezonul electoral a fost palpitant cu suișuri și coborâșuri abrupte. La începutul anului,  sondajele îi dădeau victorioși  pe Republicani, categoric în Cameră,  la limită în Senat.  După decizia Curții Supreme care a abrogat dreptul național la avort  părea că situația s-a răsturnat,  pe fundalul creșterii cotei de favorabilitate a președintelui Biden și a unei serii de succese legislative ale Democraților. Republicanii erau în pierdere de viteză.  În ultima luna și jumătate însă,  Republicanii au revenit în frunte. Pare aproape imposibil de explicat.

Reporter:  APROAPE îmi dă speranța că ar exista pe undeva o explicație. Vă rog să încercați.

Larry Jacobs:  Partidul Republican este în atâtea privințe desincronizat, în dizarmonie cu opinia publică americană. Se agață de ideea că Trump a câștigat în 2020, adoptă poziții retrograde privind avortul și mariajul homosexual, are dificultăți în a acționa împotriva dereglării climatice. Și totuși, iată: sunt favoriți.  O regulă cvasi-inexplicabilă a politicii americane este că în alegerile intermediare, de la mijlocul mandatului prezidențial, partidul ocupantului Casei Albe pierde. Cred deci că Republicanii surmonteaza, sau evită, multe dintre obstacolele care ar trebui  să-i împiedice să câștige.

Reporter:  Ați introdus în limbajul politologic noțiunea de "reactivitate democratică". De ce nu se manifestă ea în aceste momente critice? De ce această torpoare aparent fără de leac a electoratului? Majoritatea confruntărilor sunt tranșate în avans. Avem, în Iowa, cazul deloc izolat al lui Chuck Grassley, ultra-loialist trumpian, în Senat din 1981, care are toate șansele să obțină încă un mandat la frageda vârstă de 89 de ani. 

Larry Jacobs:  O piedică în calea reactivității democratice este polarizarea politică ajunsă la apogeu. Democrații și într-o mai mare măsură  Republicanii sunt atât de inamorati de partidul lor, atât de convinși că adversarii sunt malefici și un pericol la adresa țării, încât pozițiile politice sau comportamentul aleșilor lor nu contează. Aderenții au mentalitate de microbiști ai unui club de fotbal:  spiritul de echipă mai presus de orice.

Reporter:  S-a vorbit mult, în această campanie ce se încheie, despre  evoluția preocupărilor electoratului.  Ce vă preocupă pe dvs.--ca expert și bineînțeles votant-- acum, la ora bilanțului?

Larry Jacobs:  Ce mă preocupă în primul rând este numărul mare, în rândul Republicanilor, de nominalizați pentru funcții statale și naționale care au contestat corectitudinea alegerilor din 2020 și au exprimat neîncredere în procesul electoral. Să negi legitimitatea actualului președinte a devenit ceva obișnuit, practic poziția oficială a partidului Republican. Legitimitatea alegerilor va continua deci să fie erodată, conducând la o situație în care victoriile la diferențe mici vor fi umbrite de îndoieli imune la verificări atente sau hotărâri judecătorești. E  alarmant, mai ales că urmează 2024, când contestatarii de astăzi pot avea controlul desfășurării alegerilor.  Nu-i sfârșitul democrației americane, dar tendința provoacă îngrijorare. Bântuie în Statele Unite o pandemie a nerespectării și respingerii rezultatelor electorale strânse. Așa nu mai merge. Trebuie găsit un leac. 

Reporter:  Cauza "pandemiei" este Donald Trump.  Există  leac atâta timp cât influența lui  nu se estompează sau stinge?

Larry Jacobs:   Au fost,  în trecut, cazuri izolate de punere în dubiu a rezultatului alegerilor. Donald Trump, cu minciunile lui privind scrutinul din 2020, cu asmuțirea hoardei care a dat asaltul asupra Capitoliului, a fost accelerantul  acestei maladii ce pune stăpânire pe corpul politic.  Astăzi problema îl depășește pe Donald Trump, pentru că sunt pe liste sute de candidați Republicani, statali și federali, care, dacă se aleg, îl vor imita pe Trump în propriile lor alegeri și în cele ale colegilor de partid. E încă o problemă  penru care vinovatul este Donald Trump.

Reporter:  În acest context destul de sumbru democrația americană întră, Începând de poimâine,  formal de la începutul anului viitor,  într-o nouă zodie politică.  Ce va fi, ce anticipați pentru următorii doi ani? 

Larry Jacobs:  Cred că vom asista la o perioadă de agitație legislativă la Washington. Vom vedea bătălii--stupide, pentru că la mijoc sunt bani deja cheltuiți-- asupra ridicării plafonului datoriei naționale și un efort de a-l investiga pe Joe Biden ca răzbunare pentru anchetarea lui Trump, deși nu există, pentru  persoane rezonabile, nici un motiv pentru așa ceva.  Anticipez ostilități partizane dintre cele mai meschine.