Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Analist irlandez: De ce a vrut Transnistria să se poziționeze neutră în ceea ce privește războiul din Ucraina

transnistria.jpg

Polițiști la frontiera autoproclamatei Republici Transnistrene
Sursa imaginii: 
AFP/Daniel Mihăiescu

Autoritățile de la Tiraspol s-au poziționat drept neutre în războiul început de Rusia contra Ucrainei, în timp ce conducerea și populația din Găgăuzia nu-și ascunde sentimentele pro-ruse. Presa și oficialii din Transnistria nu vorbesc nici de „operațiune militară specială,” nici de „război” în Ucraina și se laudă cu felul în care primesc refugiații. Motivul? O treime din populația transnistreană este de etnie sau are cetățenie ucraineană, iar relațiile dintre transnistreni și ucrainieni sunt foarte strânse. Iată explicația pe care o dă la RFI, Keith Harrington, lector la Universitatea Maynooth din Irlanda care a făcut un doctorat despre originile războiului din Transnistria.

Keith Harrington a participat recent la conferința Provocări Geopolitice ale războiului Ruso-Ucrainean, de la Marea Neagră la Oceanul Arctic, un eveniment care a reunit profesori universitari și experți din toată Europa la Facultatea de Drept din București. RFI a fost partener media al conferinței.

Keith Harrington: Președintele de facto, Vadim Krasnoselsky, a făcut o treabă bună reușind să prezinte Transnistria ca pe un actor neutru. A făcut acest lucru în primul rând pentru că independența Transnistriei este protejată de Rusia, sunt trupe rusești staționate acolo, în jur de 2.000 de soldați, dar, în același timp, Transnistria împarte o graniță cu Ucraina, aproximativ o treime din populație e de etnie ucraineană sau are cetățenie ucraineană, au relații comerciale foarte apropiate cu Ucraina. Atunci când acest război a izbucnit, Krasnoselsky și guvernul său au decis că nu vor susține nici una dintre părți. Cel mai bun exemplu la care mă gândesc, este termenul pe care îl folosesc în Transnistria: în loc să vorbească despre „operațiunea militară specială,” expresie folosită în lumea pro-rusă, vorbesc despre „situația din Ucraina,” așa încât nu spun nici „război”, dar nici „operațiune specială.” În acest fel se poate descrie atitudinea întregului guvern, mersul pe vârfuri în jurul problemei și nesusținutul nici unei părți.

 

Reporter: Spuneați că au încercat să se prezinte cât mai deschiși, mai ales în criza refugiaților, aceștia au fost bineveniti...

Keith Harrington: Aceasta este din nou o tactică foarte comună în lumea post-sovietică, dar în mod deosebit în Transnistria: se arată foarte prietenoși cu refugiații. Potrivit statisticilor separatiste care trebuie, desigur, privite cu scepticism, aproximativ 44.000 de refugiați au sosit în Transnistria. Autoritățile de acolo au încercat să aducă în față ideea că au centre de refugiați, dar că mulți refugiați și-au găsit de lucru, chiar au organizat tururi ale Transnistriei pentru acești refugiați. În special între februarie și martie, media era plină de povești despre cât de mult ajutor oferă Transnistria refugiaților. Aceasta este o tactică comună a forțelor pro-ruse, același lucru se întâmplă și la Chișinău, al cărui primar este un fost deputat destul de pro-rus. În loc să își afirme poziția pro-rusă, el se concentrează pe devierea acestor critici transmitând mesajul „uitați ce mult îi ajutăm pe acești refugiați.” Deci e o tactică comună.

 

Reporter: Dar cei din Transnistria spun de cine fug acești refugiați?

Keith Harrington: Nu, nu clar. Vor vorbi despre ostilitățile din Ucraina, dar vor merge pe vârfuri în jurul poveștii. A fost o poveste despre o femeie care fugise din Odessa, o poveste eroică despre cum a scăpat aceasta de loviturile artileriei, dar presa nu a precizat cine tragea focuri de artilerie în Odessa. Deci se merge pe o linie subțire, încercând să nu-i supere nici pe nici ucrainieni, nici pe ruși. Este o decizie de politică internă, încercarea de a ține lumea unită și de a nu avea ciocniri etnice deoarece populația din Transnistria este o treime ucraineană, o treime rusească și, potrivit statisticilor lor, cealaltă treime e reprezentată de moldoveni, așa cum îi numesc ei. Întotdeauna au încercat să mențină, pe cât pot, acest echilibru interetnic.

 

Reporter: Cât de mare este susținerea pentru război?

Keith Harrington: Cred că există susținere, dar nu atât de pronunțată pe cât ar crede lumea. A fost, la un moment dat, un meeting de susținere la Tiraspol, capitala de facto a Transnistriei, dar la acest meeting nu s-a dus prea multă lume. Cred că motivul este densitatea relațiilor sociale dintre Ucraina și oamenii din Transnistria. Din cei 40.000 de refugiați care au sosit, mai puțin de 2.000 ar fi stat în centre de refugiați, restul, aparent, au mers la prieteni și familie. Iar eu știu din propria exteriență, de când am locuit acolo, că oamenii au contacte foarte apropiate de ambele părți ale frontierei. Deci nu cred că acestă idee, că ucrainienii sunt naziști, este înghițită de oameni... Și cred că oamenii din Transnistria și Moldova au văzut realitatea. Primii refugiați au sosit aici din Odessa, care are o populație importantă vorbitoare de rusă. Și, nu contează că ești rus sau ... bombele lui Putin nu discriminează între etnii și limbile vorbite. Dacă atacă regiunea ta, nu contează de ce etnie ești, vei suferi.

 

Reporter: Ce ați observat în Găgăuzia, o regiune locuită de un alt grup etnic?

Keith Harrington: Situația din Găgăuzia este destul de interesantă. În mod oficial, aici locuiește o minoritate turcică, dar creștină. Limba lor e foarte aproapiată de turcă, se pot înțelege fără traducere, dar regiunea este de fapt, incredibil de pro-rusă. În perioada sovietică, limba acestei minorități nu a fost promovată, nu existau decât școli rusești în regiune, așa că, după 3,4,5 decenii, toată lumea vorbește rusește și sunt foarte foarte foarte pro-ruși. Găgăuzia are autonomie în granițele Republicii Moldova, iar Adunarea Populară, adică parlamentul, este foarte pro Rusia, pro Putin. Cei din Găgăuzia au votat declarații cum că nu vor să se alăture Uniunii Europene, sunt foarte critrici la adresa atitudinii pe care o are guvernul actual al Republicii Moldova față de Rusia și își justifică opiniile prin prețul la gaze. Este imposibil să vorbești despre situația din Găgăuzia fără să iei în considerare prețul la gaze deoarece facturile la utilități aproape s-au triplat în Republica Moldova. Se discută de Republica Moldova ca fiind cea mai săracă țară europeană, iar Găgăuzia este cea mai săracă regiune din Republica Moldova. Cei din Găgăuzia își explică sentimentele pro-ruse prin factura la utilități, prețul gazelor, iar aceste sentimente sunt foarte populare în regiune.

 

Reporter: Deci există suținere pentru război?

Keith Harrington: Există destulă susținere, iar aceasta se transmite în special prin canale de Telegram, dar, cum spuneam, când oamenii ies în stradă, poate că flutură steaguri rusești, dar nu cer în mod public mai mult război.