Cu naționalismul înainte, spre Schengen: Este sau nu bună soluția deputatului PNL Pavel Popescu?

Cristian Pîrvulescu: O asemenea postare ar fi fost mai ușor de înțeles în cazul parlamentarilor AUR decât în cazul unui parlamentar PNL. Dar, se pare că asta este capacitatea de înțelegere a domnului Popescu, care trăiește din teorii conspiraționiste, care este sigur că statele respective sunt niște state care acționează împotriva României, ca și când oamenii aceia nu ar avea propriile lor criterii, ca și când România ar îndeplini criteriile. Știm cu toții că în ceea ce privește criteriile politice există în continuare foarte multe probleme. Corupția sau chiar xenofobia, pe care domnul Popescu o demonstrează, ar putea crea foarte multe obstacole în funcționarea bună a mecanismelor Schengen. Pe de altă parte, dacă vrei să obții ceva, atunci folosești metodele diplomatice, nu ataci într-un mod intolerabil, făcând apologia naționalismului, în final nereușind decât să creezi și mai multe animozități și și mai multe neînțelegeri.

Reporter: Domnul deputat liberal cred că v-ar putea acuza de atitudine anti românească, așa cum a făcut-o și cu cei care l-au criticat în postarea pe care dumnealui a făcut-o pe Facebook. Cum stau lucrurile? Reprezintă sau nu interesele României în mod corect și constructiv această postare a dumnealui și modul propus de parlamentarul liberal de rezolvare a acestei probleme și de convingerea statelor care nu ne vor încă în Schengen să își schimbe poziția?

CP: În primul rând, nu sunt state care nu ne vor în Schengen. Sunt politicieni care au niște argumente. Unele argumente, precum e cazul celui al ministrului de interne austriac, țin de criza migranților, unde cifrele sunt umflate în mod inexplicabil. Cu o abordare rațională se poate explica că temerile sale sunt nejustificate. Alții au îndoieli în ceea ce privește funcționarea statului de drept și lupta împotriva corupției. Trebuie să recunoaștem că în acest domeniu România a avut și are în continuare restanțe. Trebuie să convingem că e mai bine să intrăm în Schengen decât să rămânem în afară. Dar cu o atitudine de genul acesta nu vom putea. Nu vom putea dezvolta un dialog.

Rep: Cum ar trebui să acționeze România pentru a fi îndeplinit acest obiectiv de țară? Cine și cum ar trebui să acționeze și pe ce căi pentru ca aceste state sau acești politicieni din diverse state europene care ni se opun în prezent să își schimbe poziția?

CP: Eu cred că trebuie să se acționeze pe mai multe niveluri. La nivel guvernamental și ministerial e obligatoriu. Acolo trebuie să existe un dialog. Trebuie să existe oameni care să vorbească pe limba și cu valorile celor din țările respective.

Rep: Îi avem pe acești oameni?

CP: Eu cred că da. Cred că îi găsim în toate ministerele, în Ministerul de Externe, la nivelul Guvernului, în Parlamentul European. Un alt nivel este la nivelul partidelor politice. Acolo familiile europene pot juca un rol important și se poate realiza o presiune importantă. Dacă într-adevăr partidele au știut să își selecționeze oameni de calitate vor putea să comunice. La nivelul societății civile organizațiile neguvernamentale pot comunica cu partenerii lor din țările respective. La nivelul oamenilor de afaceri, de asemenea, se poate comunica. O decizie politică depinde de foarte multe lucruri. Ca să înțelegem poziția ministrului de Interne austriac, spre exemplu, trebuie să vedem că, de fapt, nu România, ci Croația reprezintă, în viziunea domniei sale, partea șubredă și eventual Bulgaria. Doar că cifrele pe care le prezintă nu au nicio legătură cu cifrele pe care organizațiile internaționale care monitorizează migrația le au în vedere. Și nu pe calea balcanică, ci pe cea mediteraneeană se deplasează cei mai mulți dintre migranți, prin Mediterană spre Italia, Spania și eventual Grecia. Dacă dăm aceste explicații și dacă avem oameni care cunosc foarte bine dosarul, bănuiesc că putem să obținem câștig de cauză. Dar dacă vom amenința că vom distruge toate afacerile statelor respective, nu o să obținem decât un argument în plus că România nu este matură și pregătită să intre în spațiul Schengen pentru că valorile europene nu sunt promovate chiar de către politicieni. Era un context geopolitic favorabil. Dacă îl ratăm, îl ratăm pentru că am avut deficiențe de comunicare și pentru că politicienii s-au complăcut să discute doar cu câțiva lideri. Ori, nu e așa de ușor. Există frici legate de migrație la nivelul societăților din Olanda, din Austria și poate și din Danemarca. Acestor frici trebuie să li se răspundă în mod rațional și coerent. Temerea pe care o au politicienii de acolo este că dacă mecanismul nu funcționează există un risc foarte mare ca țările mai bogate, cum este cazul Austriei sau Olandei sau Suediei să cunoască un nou val de imigrație. Iar noi trebuie să convingem că nu se poate așa ceva, nu doar pentru că avem tehnologie, ci pentru că suntem capabili să blocăm aceste valuri. Pentru asta trebuie să fie oameni care să explice cu dosarul în față, în mod convingător. Atunci probabil că toate aceste temeri ar putea să fie depășite și s-ar înțelege că e mai bine ca aceste țări să facă parte din sistemul Schengen decât să fie lăsate în afară. 

Ascultă: