Cât de aproape este Iranul de o revoluție? Sute de persoane, ucise în reprimarea violentă a protestelor

Carmen Gavrilă: Campionatul de fotbal oferă o scenă nu doar pentru eventuale câștiguri în materie de mândrie națională, dar și de protest continuat în Qatar, o continuare a protestelor din țară, din Iran. Dacă autoritățile de la Teheran probabil că se așteptau la o asemenea reacție a fanilor echipei naționale, probabil că nu se așteptau la gestul de protest al echipei, al Team Melli, cum este alintată cu drag în Iran echipa națională. Fotbaliști nu au cântat imnul cu mâna pe inimă, așa cum se obișnuiește, ca simbol al solidarizării cu protestatarii din țară, dar nici nu au mers foarte departe încât să fie un protest evident la adresa regimului de la Teheran. În schimb, interesantă a fost declarația, de dinaintea primului meci al echipei iraniene cu Anglia, căpitanului Ehsan Hajsafi. Acesta a spus, a accentuat că este o onoare pentru echipă și jucătorii și vor evolua la campionat în cinstea tuturor iranienilor. Și a repetat că în cinstea tuturor iranienilor, bărbați și femei.

Reporter: Protestul suporterilor și al echipei naționale de fotbal este cu atât mai important în contextul protestelor din Iran, pe care regimul de acolo încearcă să le pună pe seama intereselor străine, pe seama intervențiilor occidentului. Spun că au arestat mulți străini care participă și instigă...

CG: Exact, este o lovitură de imagine. Aș spune încă o lovitură de imagine. Discursul acesta care este pentru acea parte din populație care încă nu susține protestele nu funcționează.

Rep: Cât de zdruncinat, cât de afectat e cu adevărat regimul iranian de aceste proteste, mai ales cele reprimate violent în țară, care țin deja de câteva săptămâni? La ce să ne așteptăm? Cum se pot finaliza aceste proteste?

CG: Deocamdată este greu de anticipat cum se vor sfârși, dacă se vor sfârși într-o nouă revoluție. Se fac mereu paralele între revoluția islamică din 1979 și această revoluție neislamică. Unii o numesc revoluția. Și președintele francez Emmanuel Macron a numit protestele revoluție. Până la urmă, părerea iranienilor din interiorul țării contează. Sunt alți iranieni care consideră că aceste proteste ar putea să se finalizeze printr-un fel de reformă a Republicii Islamice, fără să ducă la dispariția ei. Alții spun că nu există niciun fel de dispoziție din partea regimului nici spre reformă și în niciun caz să cedeze teren până la dispariție pentru că este o chestiune de supraviețuire. Dar cert este că asistăm la perioada cea mai lungă de proteste continue. Cert este că regimul este cumva șubrezit în materie de legitimitate de vreme ce a apelat la metode atât de dure de oprire a protestelor fără să poată să le oprească.

Rep: Ar trebui să spunem care sunt principalele motive pentru care iranienii ies în stradă în ciuda reprimării violente a acestor manifestații. Ies în stradă pentru a protesta împotriva regimului. Ce revendicări au?

CG: E vorba despre o nemulțumire generală legată de cam tot ce face regimul de la Teheran. Este vorba despre nemulțumiri care au pornit, în esență, de la femei, de la situația cruntă a femeilor din Iran, pornind de la uciderea tinerei Mahsa Amini de către așa zisa poliție a moralei, a moravurilor. Și mai departe au trecut către alte nemulțumiri, care erau acolo de mai multă vreme și care sub impulsul acestui catalizator, care a fost uciderea Mahsei Amini, au ieșit din nou la suprafață. Sunt nemulțumiri economice. Este vorba despre o țară cu o inflație uriașă. Oamenii nu mai reușesc să își asigure mâncarea zilnică. Nu vorbesc despre alte lucruri. E vorba despre nemulțumiri legate de corupție. Sunt nemulțumiri legate de schimbările climatice. Sunt lacuri întregi în Iran care pur și simplu au secat, iar autoritățile nu fac absolut nimic să regleze situația. Este vorba despre libertăți sociale, despre dreptul de a avea cât de cât o viață normală în public, nu doar în spațiul privat. Este vorba despre ingerința tot mai puternică a regimului de la Teheran în spațiul privat. S-au înmulțit raidurile în casele iranienilor, în restaurante, în cafenele. Într-o societate care este sufocantă fără micile supape prin care să iasă nemulțumirile, ele se transformă acum în astfel de proteste. 

Ascultă: