Cum își construiește Erdogan drumul către un nou mandat, cu raiduri aeriene în Siria și Irak

Ionuț Cojocaru: Cheia în care trebui să privim aceste operațiuni din nordul Siriei și nordul Irakului în are legătură cu faptul că Turcia se pregătește de alegeri (n.r. prezidențiale). Dacă vă uitați la celelalte rânduri alegeri întotdeauna au existat, din păcate, aceste atentate. Amintiți-vă că au fost acele atentate cu bombă la aeroportul din Istanbul. Amintiți-vă că au fost în Ankara, în Gaziantep. Practic, momentul acestei operațiuni a fost anunțat de președintele Erdogan cu foarte mult timp înainte, prin mai dacă nu mă înșel. Iar după aceea a tot spus că sunt pregătiți să intervină în zona aceea. Acum, după explozia care a avut loc săptămâna trecută la Taksim, în care au murit 6 persoane, a venit ca o posibilitate și o justificare în fața propriului electorat pentru a demara această operațiune. Din punctul meu de vedere, în ceea ce îl privește pe Recep Tayyip Erdogan nu s-au schimbat foarte multe. Își dorește o Turcie islamică, puternică. Are o nostalgie după influența Imperiului Otoman și dorește să refacă zonele de influență pe alte coordonate, nu ca celelalte. Și încearcă de fiecare dată să facă acest lucru. Curățarea acestei zone din nordul Siriei, nordul Irakului, reluarea legăturilor dacă și cât vor fi, vor duce la o instabilitate, din păcate, se va prelungi și după alegerile din Turcia din iunie.

Reporter: Cum îl avantajează pe Erdogan astfel de operațiuni militare în lupta sa de a-și crește imaginea în apropierea scrutinului?

IC: Pot să vă dau un exemplu. Mă aflam în Turcia când a avut acea declarație cu privire la Grecia, în care spunea că într-o noapte, pe nepregătite, vor veni peste ei. A spus-o în cadrul unui miting. Euforia care a cuprins întregul grup de participanți la acel miting pe mine m-a pus pe gânduri. Așa cum vă spuneam, Turcia este un stat naționalist. Indiferent de problemele interne, inflația este de peste 80%, se confruntă cu foarte multe crize, în planul  tensiunilor politice, al operațiunilor speciale pe teritoriul altui stat, în afara propriului stat, îi fac pe turci să simpatizeze cu liderul lor. De aceea nici Opoziția din Turcia nu și-a permis să conteste aceste operațiuni. Dacă ar fi ieșit un partid din Turcia să spună că nu este de acord cu operațiunile din nordul Siriei și nordul Irakului, ar fi fost arătat cu degetul ca susținător al terorismului

Rep: E corect să spunem că Occidentul vrea Turcia de partea sa decât să lase să alunece încet către zona de influență a Rusiei sau poate a Chinei? Să nu uităm că Turcia este membră a NATO și are o armată destul de puternică...

IC: Mie mi-e teamă că Occidentul a pierdut acest tren. Turcia a alunecat către zona mult mai dură a conservatorismului islamic. Sunt deja foarte multe voci, autori, profesori care spun că ei nu au nicio tangență cu cultura și civilizația europeană, că ei sunt musulmani, conservatori și că trebuie să se apropie de statele din zona lor de influență. Într-un fel nu poți să îi contrazici pentru că Turcia nu are tangență cu valorile și culturile europene. Ceea ce a încercat să facă Mustafa Kemal, acele reforme, aducerea Turciei, schimbarea alfabetului, laicitatea, pare că au pierdut foarte mult din aderență și ceilalți au câștigat popularitate. Iar președintele Erdogan este văzut ca persoana care poate duce Turcia la locul ei.

Rep: Vis-a-vis de tensiunile continue din regiune, cât de periculoasă este această zonă? Ce potențial pentru un conflict armat serios ar exista aici?

IC: Doamne ferește... Turcia este o putere regională. Are acele drone. Acum lucrează la un avion fără pilot, mult mai performant decât dronele Bayraktar. Are tehnologie. Are rachetele F400 pe care le-a luat de la ruși. În același timp, pentru că Statele Unite au blocat vânzarea de avioane către Turcia, președintele Erdogan a spus că le-au blocat preluarea avioanelor, dar totodată le-au blocat și banii în conturile în care i-au plătit. A transmis să se hotărască într-un fel sau altul pentru că Turcia este într-o zona foarte tensionată și întotdeauna trebuie să se gândească la propria securitate. Atunci, apropierea de Rusia pe zona aceasta a fost foarte facilă. Dincolo de asta, Rusia are investiții în Turcia. Face centrala nucleară de la Akkuyu, care costă peste 10 miliarde de dolari. În același timp, cred că o mediere și o reașezare a relațiilor internaționale într-un fel sau altul pe baze europene cred că ar fi una dintre soluții. Altfel, dacă Turcia se duce către zona respectivă, atunci va fi o tensiune și mai mare în Orientul Mijlociu.

Ascultă: