Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


După 75 de ani de la votul Adunării Generale ONU de partiție a Palestinei, conflictul arabo-israelian continuă neabătut

votul_onu_pentru_partitia_palestinei_mandatare.jpg

Adunarea Generală ONU
Adunarea Generală ONU a votat în 1947 partiția Palestinei afaltă sub mandat britanic
Sursa imaginii: 
Domeniul Public

Se împlinesc trei sferturi de secol de când Adunarea Generală ONU a votat în favoarea partiției Palestinei aflată sub mandat britanic. Dar după 75 de ani o pace între Israel și vecinii săi arabi rămâne în continuare un țel de neatins.

Pe 29 noiembrie 1947, Adunarea Generală ONU a votat în favoarea rezoluției 181 care împărțea Palestina, aflată din 1917 sub mandat britanic, între un stat evreiesc, numit Israel, un stat palestinian și Ierusalim aflat sub mandat internațional. În favoarea rezoluției au votat 33 de state membre ONU, 13 împotrivă și 10 s-au abținut, o majoritate la limită pentru adoptare.

“Această perioadă, din punct de vedere politic și al relațiilor internaționale a fost foarte prielnică pentru această hotărâre, ținând cont de Războiul Rece, Uniunea Sovietică hotărăște să sprijine înființarea Israelului, deși până atunci Stalin nu voise să facă așa ceva. Nici până azi nu se știe dacă Marea Britanie a vrut să se debaraseze de această ‘cocoașă’ numită Palestina.”, spune istoricul Cellu Rozenberg, comentator la cotidianul israelian Ha’aretz.

Stalin s-a aflat pe aceeași poziție cu Statele Unite deoarece spera că Israelul va deveni după independență un stat comunist, fiind condus de lideri socialiști în frunte cu David Ben Gurion, și va deveni un pion sovietic în Orientul Apropiat. La scurt timp după aceea Stalin s-a întors împotriva statului Israel și a făcut din sionism un dușman și o acuzație prin care a discreditat și distrus comuniști de frunte în URSS și în țările satelit. Marea Britanie s-a abținut de la vot.

Votul, inițial programat pentru 26 noiembrie, a fost amânat cu trei zile, pentru că lipseau voturile necesare adoptării rezoluției. Statele Unite și organizațiile sioniste au făcut presiuni în culise asupra reprezentanților la ONU ai unor state ca Haiti, Liberia și Filipine care până la urmă au votat pentru și rezoluția a fost adoptată la limitată.

Evreii din Palestina ca și cei din întreaga lume au întâmpinat cu bucurie reînființarea statului Israel, desființat de Imperiul Roman în anul 70 după Hristos, dar arabii, care au respins partiția, au trecut la acțiune încă de a doua zi, 30 noiembrie 1947. N-au fost însă singurii care nu au respectat rezoluția.

“Marea Britanie nu a respectat rezoluția care spunea că trebuia să se retragă în august 1948, dar în fapt s-au retras pe 14 mai 1948. De fapt, războiul arabo-israelian s-a declanșat pe 30 noiembrie 1947, nu pe 15 mai 1948, când Israelul și-a declarat independența. Arabii din Palestina, alături de cohorte venite din alte țări au declanșat războiul” explică Cellu Rozenberg.

Război izbucnit imediat

Ambele părți s-au dedat la violențe și purificări etnice și la sfârșitul primului război arabo-israelian, prin armistițiul încheiat în 1949 cu Egiptul, Libanul, Iordania și Siria, Israelul a mai câștigat teritoriu în nordul țării în Galileea și un culoar care lega Tel Aviv de Ierusalim, prin care au fost despresurate așezări evreiești. Ierusalimul a fost partiționat și pentru prima oară în 3000 de ani orașul vechi, anexat de Iordania alături de teritoriul alocat statului arab-palestinian, a devenit Judenrein – golit de evrei care trăiseră acolo fără întrerupere, iar Fâșia Gaza a fost ocupată de Egipt.

Harta planului de partiție Palestinei
Planul de partiție a Palestinei nu a fost niciodată pus în practică
Sursa imaginii: 
Organizația Națiunilor Unite

În 1967, în timpul Războiului de Șase Zile, Israelul a învins din nou țările arabe, ocupând Cisiordania și Gaza – care trebuiau să devină statul arab-palestinian, dar și orașul vechi al Ierusalimului. În războiul din 1973 Israelul, care a învins din nou, a ocupat și Înălțimile Golan, aparținând Siriei.

În 1993 Israelul și Organizația pentru Eliberarea Palestinei au semnat un acord de pace care prevedea crearea unui stat palestinian în Cisiordania și Gaza, acord niciodată pus în practică.

Cum rămâne cu promisiunile de acum 75 de ani, cel puțin pentru evreii din Israel?

“Cu excepția păcii cu toate țările arabe, toate celelalte țeluri au fost îndeplinite. Dacă ne referim la antisemitism, siguranța de a trăi în Israel, cu toate problemele mari, cu toate atacurile, siguranța inclusiv fizică pentru evrei este complet altceva decât în alte state. M-am întors după două luni și jumătate din Statele Unite unde am predat un curs, unde am simțit antisemitismul, nu pe pielea mea, care era în creștere. În criza economică evreii sunt țapi ispășitori, mai ales în Europa, dar și în Statele Unite, iar în Israel sunt mai siguri decât în alte locuri. ” conchide Cellu Rozenberg.

 
Ascultați interviul cu Cellu ROSENBERG realizat de Petru CLEJ