Cum îi răspundem Austriei? Dacă ne transformăm „într-o Ungarie”, pierdem tot sprijinul european

ACTUALIZARE 3: Cancelarul austriac Karl Nehammer avertizează că un boicot al companiilor austriece din România ar dăuna mai degrabă României decât Austriei, deoarece aceste firme aduc bani în țară și crează locuri de muncă.

ACTUALIZARE 2: România va bloca intenția Austriei de a câștiga în decembrie 2023 șefia Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), o instituție-cheie în care posturile de conducere sunt ocupate prin consensul statelor membre, potrivit surselor G4Media. Un indiciu legat de intenția României a fost dat luni de Marcel Ciolacu, într-o conferință de presă. E de așteptat ca OSCE să joace un rol major în situația post-conflict din Ucraina.

ACTUALIZARE 1: Ministrul de Interne, Lucian Bode, i-a transmis luni o scrisoare deschisă lui Gerhard Karner, ministrul de interne al Austriei, pentru a-şi exprima profunda indignare faţă de votul acestuia din Consiliul JAI, împotriva aderării României la spaţiul Schengen. Aţi făcut un joc politic nedemn de o ţară care are o tradiţie politică aşa de bogată şi care este o democraţie consolidată de atât de mult timp, a spus Bode.

........................................................

Cristian Pîrvulescu: Îi văd pe foarte mulți vorbind despre un eșec. Eu nu cred că este vorba despre un eșec. De ce? România a dovedit că este capabilă să mobilizeze o solidaritate imensă, cum nu a făcut-o nici Bulgaria, nici Croația. Ideea că România ar trebui să acționeze agresiv, care să poată să placă unora, este total neinspirată. Nu ar face decât face decât să justifice punctul de vedere austriac și chiar și al altora, care spun că România nu este o țară matură. Reacția politicieni, cum a fost fost cea a domnilor Popescu și Sigartău de la PNL, a fost total neinspirată și a alimentat acuzațiile Austriei că România forțează firme austriece să intervină în favoarea aderării României la Schengen.

Reporter: Au fost mai multe reacții de acest tip, atât din partea unor politicieni și diplomați români, care au propus o reacție dură față de această decizie, pe care noi o catalogăm nedreaptă din partea Austriei. Până la urmă, să nu uităm nici de Olanda în acest caz. Am văzut și protestul unor patroni de companii din România, care au decis să își închidă conturile de la bănci cu capital austriac din România și alte măsuri de acest gen. Dacă această reacție dură spuneți că poate nu ar fi cea mai bună, cum ar trebui să reacționăm? Să acceptăm acest eșec? Să mergem mai departe încercând tot pe calea diplomatică?

CP: Încă o dată, nu este un eșec. Faptul că noi am pus pe agendă, că am reușit să dovedim că avem susținere, că țări foarte importante s-au manifestat în favoarea României, este dovadă că România pentru prima dată în interiorul Uniunii Europene poate să creeze o coaliție.

Rep: Și totuși rămâne acest verdict și faptul că suntem chiar nedreptățiți. Cred că putem spune asta...

CP: E foarte adevărat, dar ar trebui să privim imaginea care a fost creată de guvernările succesive ale României în Occident de care Austria a profitat în foarte mare măsură. Este absolut nedrept ceea ce s-a întâmplat. Este neadevărat. Este mincinos pentru că este vorba de o intenție, nu este vorba de o eroare pe care autoritățile austriece au făcut-o. Dar ideea că ar trebui să acționăm altfel decât inteligent, diplomatic, astfel încât situația să nu se mai repete, mi se pare neavenită. A confirma faptul că România este o neeuropeană, incapabilă să adere la valorile europene, care folosește violența și forța, a transforma România într-o Ungarie, ar însemna să pierdem tot acest sprijin de care beneficiem. Este o gravă neînțelegere a situației. Țara izolată este Austria, nu România. Vă dau un exemplu. Suntem la RFI. Ascultam aseara France Inter. În știrile lungi, în a treia știre se vorbea despre nedreptatea care a fost făcută României, despre declarațiile ministrului de externe german, despre declarațiile comisarei Johansson. Și pentru publicul din alte țări România nu mai este o țară care este pedepsită că a greșit, ci este o țară nedreptățită.

Rep: Atârnă atât de greu și este atât de important acest mod de a privi lucrurile pe care îl propuneți dumneavoastră, acest mod optimist? Faptul că România a beneficiat de solidaritatea altor țări importante europene e un câștig atât de important încât poate să ducă în planul doi acest eșec diplomatic pe care l-am înregistrat prin ratarea intrării în Schengen?

CP: Iertați-mă, dar nu e vorba despre un eșec diplomatic. Nimeni nu putea să îi convingă să își schimbe votul.

Rep: Asta nu putem ști.

CP: Ba sunt absolut convins. Și am să vă spun. Este vorba de logică politică elementară. Câtă vreme decizia era legată de politica internă și de calendarul electoral, în condițiile în care sunt patru alegeri pe land, începând cu Austria Inferioară, de unde provine cancelarul și ministrul de interne și terminând până la Salzburg între ianuarie și aprilie, nu puteau să își schimbe punctul de vedere. Este evident că este o decizie.

Rep: Un punct de vedere populist din partea liderilor austrieci. Cred că putem spune asta..

CP: Sunt absolut de acord cu dumneavoastră. Este populist. Putem să vorbim și despre fascist și despre ce vreți dumneavoastră. Dar a crede că puteam să schimbăm acest punct de vedere din momentul în care ei au luat decizia este imposibil. Am încercat formula împreună cu Germania și Luxemburg de a face presiuni, dar nu putea să mergem pe variante iraționale.

Rep: Ce ne rămâne să facem în următoare perioadă pentru a repara lucrurile. Să nu uităm că obiectivul nostru este să intrăm în spațiul Schengen înainte de a plăti polițe Austriei sau Olandei.

CP: Nu trebuie să plătim.

Rep: Ce soluții avem? Curtea de Justiție a Uniunii Europene este o variantă?

CP: Evident, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este o variantă. Noi trebuie să rezolvăm problemele repede. Nimeni nu poate să intervină în deciziile suverane ale unui stat, care le explică cum le-a explicat Austria, acuzând politici europene, cum este politica de migrație și cerând schimbarea agendei europene a migrației. În actuale formulă, în următoarele luni, Guvernul austriac nu va ceda în niciun fel oricare va fi presiunea. Cum este o țară neutră, nemembră NATO, o presiune din partea Statelor Unite ale Americii este neavenită. Iar influențele ruse sunt o certitudine. Probabil au contat și ele. Poziția clară a României în războiul din Ucraina a fost și ea sancționată în felul acesta. Dar nu intrăm acum în speculații pe linia asta. Ce poate face România? În primul rând, să încerce o debranșare de Bulgaria, astfel încât la viitorul vot, poate că în timpul președinției suedeze, care s-au arătat deschiși să preia dosarul, poate în timpul președinției spaniole, vom vedea când, să putem să ne prezentăm fiecare țară cu atuurile și cu problemele ei. Să nu rămânem în mod infinit alături de Bulgaria. Nu este o condamnare să stăm împreună permanent. Pe de altă parte, să încercăm să pregătim foarte bine votul în momentul respectiv. Și actualul Guvern austriac ar putea să aibă o altă variantă după luna aprilie, dar e foarte probabil ca eșecul electoral previzibil la alegerile de land să ducă la căderea Guvernului, iar un nou Guvern format de Partidul Social Democrat cu ecologiștii și cu NEOS, ar fi cu siguranță favorabil aderării României. Încă o dată, a crede că putem modifica agenda electorală a unor state prin diplomație este o eroare. Pe de altă parte, ceea ce a făcut Austria este grav.

Rep: Asta voiam să vă spun, domnule Pîrvulescu. Până la urmă, nu este un eșec al întregii construcții faptul că se ajunge ca unul din statele cu drept de vot să poată bloca accesul unui alt stat din considerente care țin clar de politica internă?

CP: Nu știu dacă e un eșec. Al numi ca un eșec, înseamnă că cineva a luat în calcul o astfel de posibilitate. Or, ea nu a fost niciodată luată în calcul. În Europa gândim la nivel european, nu la nivel național. Sigur că respectăm interesele naționale, dar le privim în context european. Culmea că acum așa au fost  puse lucrurile. Este pentru prima dată când o țară își aduce agenda internă, din cauza incapacității politice a oamenilor respectivi, pe care i-au văzut și ascultătorii dumneavoastră, au văzut comportamentul lor, incapacitatea lor de comunicare. Este vorba despre niște politicieni fără foarte mare vizibilitate, care au încercat să profite de această criză pentru a se profila, pentru a deveni, într-un fel, eroii luptei împotriva migrației ilegale care pune Austria într-o situație dificilă, pentru a atrage acel electorat care se duce spre extrema dreaptă, spre Partidul Libertății, spre Partidul Popular. Cum v-am explicat mai devreme, diferența este de câteva procente. Această diferență de câteva procente speră consultanții electorali, probabil influențați de ruși, care au venit cu această idee, să fie transformată. Dar nu este acceptabil așa ceva. Iarăși e o victorie a României. Au spus-o în mod explicit. A spus-o președintele Austriei. A spus-o ministrul de externe german. A spus-o președinta Parlamentului European. A spus-o comisara Johansson. Este o evidență. Însă este a doua oară când Austria face probleme Uniunii Europene pe linia asta. Și în 2000 un guvern format cu un partid de extremă dreapta, cu Partidul Libertății, a dus la suspendarea Austriei din instituțiile europene. Pe vremea aia se putea pentru că era Tratatul de la Amsterdam în vigoare. Nu era Tratatul de la Lisabona, care face mult mai complicată suspendarea unei țări. Austria are o istorie a relațiilor tensionate cu Uniunea Europeană. Această istorie poate fi foarte bine înțeleasă dacă privim dependența sa economică și nu numai de Rusia. 

Ascultă: