Comitetul 6 ianuarie: Donald Trump vinovat de obstrucție, fals și fraudă electorală, insurecție

Corespondentul RFI în SUA despre finalul anchetei parlamentare asupra evenimenteleor de la 6 ianuarie 2021:

La sfârșit au fost  recomandările penale, fără forță legală  dar cu mare încărcătură simbolică, pentru obstrucționare a unei proceduri parlamentare oficiale, tentativă de fraudare a Statelor Unite, fals deliberat în declarații către guvernul federal și, cel mai grav,  insurecție.

"Articolul 18, alineatul 2383 al Codului Penal fedeal se aplică celor care incită, facilitează, favorizează în alte moduri sau participă la o insurecție împotriva Statelor Unite. În opinia comitetului există temeiuri mai mult decât suficiente de recomandare a  inculpării lui Donald Trump pentru rolul său în evenimentele de la 6 ianuarie",

a precizat Jamie Raskin, deputat de Maryland.

Inevitabil acest final, pentru că în Comitetul 6 ianuarie n-a fost dezbinare, n-a fost obstrucție sau rea-credință.  Membrii Republicani, Liz Cheney și Adam Kinzinger, au repudiat ortodoxiile trumpiene, au ales moralitatea și spiritul de justiție pe care faptele fostului președinte și acoliților săi, comise în văzul lumii, o impuneau.

"A pierdut alegerile din 2020, a știut că a pierdut, dar a ales să se agațe de putere printr-o campanie mulți-direcțională de răsturnare a verdictului urnelor și împiedicare a tranziției pașnice. În cele din urmă a adunat gloata la Washington și, știind-o înarmată și furioasă, a asmuțit-o asupra Capitoliului cu chemarea să "lupte din răsputeri",

a reamintit președintele comitetului, Democratul Bennie Thompson.

N-a fost singur Trump în această campanie. Unii, precum Rudy Giuliani, i-au făcut voia din venalitate și simț schilod al loialității, alții din convingere eronată sau fanatism ideologic; un Jeffrey Clark, poate cel mai odios dintre acoliți, a făcut-o din carierism cras--gata să născocească orice, să sacrifice totul pentru a ajunge ministru al Justiției. N-a ajuns să-și împlinească lucrarea sedițioasă, pentru că i-au stat în cale superiorii săi din minister, Jeffrey Rosen, Richard Donoghue și Steven Engel, exemple, nu singurele, de servitori publici care, la Washington și la nivelul statelor, și-au făcut datoria.

Sesiunea publică de ieri, ultima, a avut un scop în esență rezumativ: rememorarea succesiunii de fapte care au condus la dezlănțuirea de violență de la 6 ianuarie.

A fost o tragedie anunțată.

 Și-n campania din 2016, și-n noaptea ultimelor prezidențiale, 3 spre 4 noiembrie 2020,--când numărarea voturilor era departe de a fi terminată--Trump a dat de veste lumii că nu-i dispus să se recunoască învins. 61 de contestații respinse de instanțe mai târziu tot nu s-a dat bătut, deși i s-a spus, de către oficiali de campanie, înalți funcționari de la Justiție, consilieri juridici ai Casei Albe, chiar membri ai familiei, că nu există dovezi de fraudă suficiente pentru a schimba verdictul popular. După 14 decembrie, când statele au validat listele de mari electori, eforturile sale s-au concentrat asupra ministerului federal al Justiției, Parlamentelor și birocrațiilor electorale statale, în tentativa de a vicia procesul omologării cu liste false de electori înaintate Washington-ului și alegații de nereguli care ar justifica invalidarea rezultatelor în state-cheie. La 2 ianuarie 2021, apoteoza acestui efort, președintele Trump l-a sunat pe șeful Administrației statale din Georgia, Brad Raffensperger pentru a-i cere, cu amenințări abia voalate, să "găsească" 11.790 de voturi, diferența plus unu care-l separa de învingătorul legitim, Joe Biden. Când nici această manevră n-a dat roade, Trump și complicii săi l-au presat pe vice-președintele Mike Pence să-și nesocotească obligațiile constituționale.

Pence a refuzat.

Când hoarda zbiera "Pence la ștreang", când bătea, vandaliza, distrugea incinta legislativă, Trump se delecta și tăcea. Vreme de 187 de minute, între 1:10 și 4:17 după amiază,  a refuzat să dezamorseze criza sau să ceară intervenția forțelor din subordinea sa. La 18:01, înainte de a se retrage în apartamentul privat, fostul președinte justifica violența. O face și astăzi,  în numele unei fantezii întunecate care poate aduce sfârșitul democrației americane.

"Procurorii se apleacă acum asupra comportamentului pe care-l detaliem în Raport". În 1761, John Adams scria că alegerile libere sunt temelia ordinii democratice. Cei ce refuză să accepte rezultatele legitime ale alegerilor atacă în mod deliberat domnia legii, subminează fundația edificiului politic american. Istoria acestei epoci va arăta că  eroismul unui mic număr de americani, care și-au făcut datoria, ne-a salvat de la o criză constituțională mult mai gravă",

a considerat una dintre eroinele acestei ere politice, aleasa Republicană care care și-a sacrificat cariera pe altarul principiilor, Liz Cheney.