Istoricul Eiko Hillen masterand al Universității Koln a publicat recent un studiu în care examinează participarea etnicilor germani la masacrul de la Bogdanovca.    

“În studiu am avut mai mulți pași: am examinat deportările, relațiile politice dintre România și Germania Nazistă, iar concluzia mea cu privire la participarea etnicilor germani din Transnistria la masacrul de la Bogdanovca este că a fost posibilă numai datorită unei implic[ri organizaționale de către Germania prin înființarea unei organizații numite Selbschutz – Autoapărarea și astfel a fost posibilă mobilizarea etnicilor germani pentru participarea la masacre.”, explică istoricul Aiko Hillen.

Autoapărarea etnicilor germani a fost înființată și din cauza relațiilor adeseori antagonice între România, care deținea controlul Transnistriei, și Germania care dorea să apere interesele etnicilor germani în număr de circa 130.000 în această regiune. Antonescu voia să scape de toți evreii din Transnistria, dar voia ca germanii să se ocupe de nimicirea acestora, ceea ce germanii nu erau dispuși să o facă în întregime.

“A fost ceea ce istoricul Armin Heinen numește logica violenței, adică debarasarea de evrei a teritoriului administrat de România. În prima fază evreii au fost deportați de Antonescu până la Nistru și au sperat ca germanii de pe celălalt mal să facă treaba pentru ei, dar asta n-a mers și atunci au fost deportați până la Bug. Acolo s-a creat o gâtuitură și evreii au nimerit în așezări ale etnicilor germani, unde erau deja organizate așa numitele Sonderkommando Rusia.” mai spune Aiko Hillen.

Germanii deja erau mult mai avansați în exterminarea evreilor de pe malul de est al Bugului decât erau românii pe malul de vest. În acel moment s-a creat un moment de dezorganizare în care românii plănuiau să se debaraseze de evrei și atunci trebuia comunicat cu Sonderkommando ce urma să fie făcut. În decembrie 1941 ghettourile de pe malul de vest al Bugului erau pline până la refuz cu evrei, majoritatea bolnavi de tifos.

În ședința de guvern din 16 decembrie, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, l-a informat pe Ion Antonescu că 85.000 de evrei din județul Golta pe malul Bugului aduceau tifosul în satele în care fuseseră deportați. “Trebuie să-i dezinfectez, altfel o să-i infecteze pe toți.” a spus Alexianu. Recomandarea lui Antonescu a fost scurtă: “Lasă-i să mai moară pe aceia”, a spus Conducătorul statului.

Modest Isopescu comandă

Uciderile încep pe 21 decembrie 1941 într-o râpă în apropiere de malul Bugului, sub comanda prefectului de Golta, locotenent-colonel Modest Isopescu. Nu există o probă scrisă că ordinul de începe a masacrului a venit de la Antonescu, dar este clar că impulsul a venit din partea românească.

Prefectul județului Golta, locotenent colonel Modest Isopescu, a dispus începerea masacrului de la Bogdanovca

Sursa imaginii: 

Wikipedia

“Este adevărat că impulsul masacrului vine din partea românilor, dar Sonderkommando are propriile organizații în districtele locuite de etnici germani și există o presiune de a acționa împotriva evreilor. Este greu de afirmat câți evrei au ucis etnicii germani, dar din sursele consultate de mine îmi pot imagina că au participat la execuțiile de la râpa Bogdanovca. Trebuie să ținem cont că au avut loc masacre comise de etnicii germani înainte și după Bogdanovca, implicând uciderea și jefuirea evreilor din regiune.”, spune Aiko Hillen.

Început la 21 decembrie 1941, masacrul de la Bogdanovca a continuat cu pauze de Crăciun și Anul Nou până pe 8 ianuarie 1942. Potrivit Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România, bilanțul evreilor uciși la Bogdanovca este de 48.000. Acesta reprezintă cel mai mare masacru al “Holocaustului prin gloanțe” comis de naziști și aliații lor după invadarea URSS pe 22 iunie 1941, mai mare decât cel de la Babyn (Babi) Yar (suburbie a Kievului, 29 – 30 septembrie 1941, 33.771 evrei uciși de naziști) sau cel de la Odesa (22 – 25 octombrie 1941, cel puțin 25.000 de evrei uciși de armata română). Și totuși masacrul de la Bogdanovca este mult mai puțin cunoscut. De ce?

“Pe de o parte este o recunoaștere târzie a responsabilității statului român în Holocaust, cu făptași români, iar pe de altă parte faptul că sunt așa de mulți făptași și atâtea frontiere s-au schimbat încât este greu să incluzi un astfel de masacru într-o istorie națională. Acum Bogdanovca este în Ucraina, atunci era Transnistria administrată de România, apoi URSS. Responsabilitățile se schimbă și poți spune, mai mult românii au fost făptași sau mai mult etnicii germani au fost au ucrainenii și foarte puțini germani din Reich au fost implicați, care erau cunoscuți pentru meticulozitatea cu acre înregistrau numărul victimelor. În sfârșit, Bogdanovca e un sat uitat de lume, în timp ce Kiev și Odesa sunt orașe mari. În orice caz, în ultimii 10 ani interesul istoricilor pentru masacrul de la Bogdanovca”, conchide Aiko Hillen.