UE 2023: teamă, prudență și incertitudine

In ultimele săptămâni ale anului trecut au fost aprobate în grabă la Bruxelles și ultimele planuri naționale strategice – adică cele legate de agricultura în statele membre UE. 

Ultimul aprobat a fost cel olandez, blocat o vreme de cabinetul polonezului Janusz Wojciechowski (comisar european al agriculturii) care dorea un tratament egal al agricultorilor estici în comparație cu cei olandezi. 

Polemica pleacă de la efortul UE de a se înverzi ( faimosul Green Deal) - cel care este pus pe prim plan în 2023, dar care cere eforturi irealiste de la fermierii din est.  In acest timp, în vestul european eforturile sunt modice. 

Astfel, odată cu aplicarea noii Politici Agricole Comune, în 2023 se vor adânci diferențele, mai ales cea care privește puterea economică, între fermierii estici și cei vestici. Aceasta contravine promisiunilor făcute de încă din 2004, de la marea extindere a UE când s-au pus pe hârtie planurile de „convergență”. 

Prin ele, cele două părți ale Europei ar fi trebuit să găsească un echilibru economic al fermierilor până cel târziu în 2019. Dar crizele succesive, financiare și economice, ambiția adusă de Green Deal și în fine Covid ul și războiul din Ucraina fac ca acest echilibru să nu poată fi atins. 

UE se vrea din ce în ce mai responsabilă  pe plan ecologic, dar realitatea ultimului an a făcut-o să reducă din ambiții, ba chiar să importe -  cu mare greutate – cereale din Ucraina care nu sunt cultivate biologic, adică după noile standarde europene. 

Acestea fiind zise, Uniunea continuă anul acesta să se îngrijoreze legat de aprovizionarea cu energie care are un mare impact și asupra agriculturii ca și asupra tuturor sectoarelor economiei. 

Totul depinde de evoluția războiului, crede Comisia Europeană care prevede o contractare a economiei la începutul anului urmată, poată, de o perioadă de stabilitate. Dar dacă războiul se prelungește, criza economică se instalează, la fel ca și cea energetică, crede comisarul european al economiei, Paolo Gentiloni. 

Privind aprovizionarea cu gaz, între lunile aprilie și octombrie, statele UE vor putea totuși semna contracte colective, o metodă eficientă de a scădea prețul. In aceeași perioadă, prețul va fi plafonat la 180 de euro pe MWh, dar doar în condiții stricte. 

Iar din februarie , Rusia nu va mai vinde petrol țărilor care au plafonat prețul la această materie – adică nici Uniunii Europene care a plafonat la 60 de dolari barilul prețul pe care îl va mai plăti. 

La jumătatea lunii decembrie, Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul (statele membre) au semnat o declarație care detaliază prioritățile comune pentru 2023. 

Acestea definesc liniile pentru o UE tot mai unită și mai reziliență care nu doar că trebuie să reziste agresiunilor venite din exterior, dar trebuie să poată susține mai departe Ucraina. 

Si tot în 2023, se preconizează și o reformă a spațiului Schengen, în vederea căreia Comisia Europeană va prezenta un plan cândva prin luna aprilie. 

Aceasta este o veste proastă pentru România care dacă nu va reuși să adere la acest spațiu pâna în vară, va trebui să aștepte încă doi ani pentru ca reforma să ia sfârșit. 

Klaus Iohannis, ca mulți alți politicieni români, promitea în decembrie la Bruxelles că vor continua negocierile acum la începutul anului ...

Legat de subiectul Schengen, criza migrației din sud care s-a reactivat anul trecut prin ruta balcanică, este iarăși pe agenda europeană la loc de cinste. 

In paralel, refugiații de război au venit în număr mare în Polonia, în România și în număr mai mic în restul Europei. 

Pactul pentru migrație, un fel de bază timidă a politicii de azil și migrație a UE, va intra în discuția liderilor europeni în 9 februarie la Bruxelles. Plecând de la unele aspecte deja agreate în urmă cu un an, se va continua discuția mai ales privind tratarea dosarelor de către țările ce primesc migranți și criteriile de acordare a protecției internaționale.

In paralel, pentru refugiații ucraineni a fost prelungită cu încă un an clauza de protecție automată existentă în legislația UE din 1999, dar  care a fost pentru prima dată folosită anul trecut în contextul actualului război.