Poate Netanyahu să-i controleze pe fanaticii din guvernul propriu? Dar dacă nici măcar nu intenționează să o facă?

Itamar Ben-Gvir este președintele partidului extremist Forța Israeliană și doar unul dintre miniștrii extremiști din noul guvern Netanyahu. RFI a vorbit despre acest subiect cu Dan Perry, fost șef de birou Associated Press în Orientul Mijlociu și fost președinte al Asociației Presei Străine din Ierusalim. Cum privim așadar, noul cabinet israelian?

Dan Perry: Cu multă suspiciune. Este vorba de un guvern al extremei drepte, plin de miniștri condamnați, extremiști, fanatici. Cel puțin jumătate din țară este foarte dezamăgită și această jumătate este formată exact din oamenii care plătesc taxe, oamenii responsabili pentru miracolul financiar-economic și tehnologic care este Israel. Israelul este o țară cu niște diviziuni groaznice, între oameni religioși și seculari (laici, n.t.,)  între dreapta și stânga, privitor la ce se va întâmpla cu Cisiordania, cu palestinienii și între tot felul de evrei din Occident și Orient. (Diviziuni, n.r.) în special între arabii și evreii din Israel. Este o situație destul de dificilă, care prezintă mai mult decât un pericol. Ce să zic? Așteptăm și vedem ca cu orice guvern. Trebuie să-i urezi ce e mai bine și să speri să aibă succes, dar este foarte dificil să îți imaginezi cum un guvern care vrea să mărească numărul coloniilor din Cisiordania, un guvern absolut dominat de oameni care se mândresc cu faptul că sunt anti arabi, cum ar aduce pace un asemenea guvern?

Din cauză că în această zonă a lumii, lucrurile sunt mereu în mișcare, dacă nu faci mișcări către pace, există pericolul să faci mișcări către război. Și nu m-ar surprinde deloc să reizbucnească violența între palestinieni și israelieni.

Reporter: Dar cum se face că a ajuns din nou la putere Benjamin Netanyahu? El care are atâtea acuzații de corupție?

Dan Perry: În Israel, ca în atâtea țări democratice, e aproape supranaturală ruptura țării în două. Problema este mai complicată pentru că stânga a făcut niște greșeli catastrofale și 6% din voturi nu au ajuns în Parlament, așa că Netanyahu a terminat nu cu 60-60 (din 120 de locuri în parlament, n.r.,) dar cu o majoritate de 64. Ceea ce vreau să spun este că mișcările sunt foarte foarte mici. Nu este o decizie reală într-o direcție sau alta. Este vorba de o diferență foarte foarte mică. A avut mult noroc și a făcut o campanie absolut excelentă. A știut cum să-și aducă susținătorii la vot și trebuie să concluzionez că oamenii mai moderni din Israel, mai liberali, mai progresiști, oamenii care vor pace și sunt dispuși să facă compromisuri, au fost puțin apatici. Mulți dintre ei nu au votat. Și da, rezultatul este că Israelul are un prim ministru care, în acest moment, trebuie să meargă la instanță deoarece este acuzat de luare de mită.

„Dacă nu schimbi nimic în Cisiordania, rezultatul este că situația se schimbă pentru tine: fără ca Israelul să-și asume un asemenea risc, va deveni în viitor un stat bi-național nedemocratic.”

 

Reporter: Netanyahu este cunoscut pentru opiniile sale nu chiar pacifiste, dar el nu este un extremist...

Dan Perry: E un om foarte conservator care nu vrea să schimbe nimic. Și adevărul este că, pentru ca Israelul să facă un tratat de pace cu palestinienii, este nevoie de asumarea multor riscuri... scoaterea armatei (de către Israel, n.r.) din Cisiordania, ar fi un act destul de periculos. Dacă Israelul va lua cândva această decizie, poate nu vor mai fi atâtea milioane de palestinieni sub dominarea Israelului, dar nu este exclus ca aceștia să se comporte cum s-au comportat palestinienii din Gaza care, în momentul în care au obținut controlul asupra teritoriului, l-au folosit ca pe o bază militară de unde să arunce rachete către Israel. Nu pot să spun că este o problemă simplă. Dacă nu schimbi nimic în Cisiordania, rezultatul este că situația se schimbă pentru tine: fără ca Israelul să-și asume un asemenea risc, va deveni în viitor un stat bi-național nedemocratic. E vorba de milioane de palestinieni care nu au drept de vot în Israel, dar guvernul Israelului este cel care le controlează viața și teritoriul în care trăiesc. Așa că Israelul nu are o opțiune bună. Dacă israelienii vor fi inteligenți, vor alege opțiunea mai puțin proastă.

Reporter: O altă problemă pe care o observăm este această alianță cu partide extremiste. Există o prolemă în societatea israeliană cu acești extremiști religioși care au foarte multă putere. Putea Netanyahu să ajungă la putere fără ei?

Dan Perry: Nu. Coalițiile de dreapta depind întotdeauna de extremiști, fanatici și rasiști.  Numai cu extrema dreapta poate să ajungă dreapta la o majoritate, fie și mică. Dar, în trecut, când dreapta plus extrema dreaptă au obținut o majoritate în alegeri, iar asta s-a întâmplat nu o dată, (oamenii lui Netanyahu, n.r.) au făcut o coaliție cu centrul. Au mers la centru și au spus: centru, dacă nu vreți să avem nebuni în guvern, veniți totuși la mine și faceți o coaliție sub un prim ministru de la dreapta. Nu e foarte demn, dar e mai bine decât un guvern de lunateci. Acum, opțiunea aceasta nu mai există deoarece centrul și stânga din Israel îl boicotează pe Netanyahu din cauza corupției. Ei cred că nu este legitim să ai un prim ministru judecat. Și, într-adevăr, este foarte rar ca așa ceva să se întâmple în lumea democratică. Instanța supremă a abordat această problemă și a decis că este posibil tehnic. Tehnic, legal, este posibil, dar moral și, as spune politic, nu este rezonabil. În ultimii 3-4 ani, Netanyahu a făcut așa o campanie de agitație contra sistemului legal în Israel, cu tot felul de teorii ale conspirației, că totul este inventat... că poliția și procuratura, ministrul justiției și toți din sistemul legal sunt contra lui politic... ceea ce nu este adevărat. Majoritatea oamenilor care i-au adus aceste acuzații, sunt oameni de la dreapta, numiți de el. Adică minciuna este absolut clară. Netanyahu este o forță a naturii. Am văzut mulți politicieni în viața mea care știau să vorbească, îl țin minte și pe Ion Iliescu în România, dar ca Netanyahu... încă n-am văzut așa ceva în viața mea.

Reporter: A făcut acum, pare-se, un pact cu diavolul, cu aceste partide extremiste. Va reuși el să le controleze?

Dan Perry: Nu știu. Depinde dacă extremiștii sunt mai fanatici sau mai inteligenți. Eu cred că Netanyahu, fiind un tip foarte inteligent și foarte machiavelic, tocmai că nu încearcă să-i controleze ca să creeze o stare de criză în țară. Acest lucru va pune presiune pe politicienii de la centru și stânga, Yair Lapid – fostul prim ministru și Benny  Gantz – fostul ministru al apărării, ca totuși, deși nu le place și deși este absolut groaznic să contempleze așa ceva, să violeze toate promisiunile și să intre în guvern în locul fanaticilor. Dacă vorbești cu ei astăzi, vor zice că este absolut imposibil, ar fi imoral și că i-ar costa politic. Dar nu poate fi negată posibilitatea. Dacă situația devine destul de groaznică, dacă țara arde peste un an pentru că palestinienii fac o nouă intifada, nu exclud posibilitatea.

Dacă Arabia Saudită ar oferi normalizarea totală a relațiilor bilaterale, „asta va schimba politica în Israel. Lapid și Gantz (politicieni de centru, n.r.) ar intra cu Netanyahu, Netanyahu i-ar abandona pe extremiști.

 

Reporter: Este de așteptat, așadar...

Dan Perry: Da, dar bine nu va fi. Mai e o posibilitate, ca patru – cinci oameni moderați din centru să spună că nu se mai poate și vor da jos guvernul. Și asta e posibil... nu aș paria mulți bani pe această posibilitate, dar există.

Reporter: Și ce pui în loc?

Dan Perry: Cred că cele mai multe șanse le are ipoteza unei situații catastrofale timp de 3-4 ani de zile și apoi să avem un guvern de centru. Șansele cele mai mici sunt ca oameni din acest guvern să-l dea jos... apoi, ce posibilități mai sunt? Poate să fie o presiune spectaculoasă din partea Occidentului sau poate Arabia Saudită ar putea să le ofere normalizarea totală (a relațiilor bilaterale, n.r.) și un tratat de pace dacă își schimbă politica cu palestinienii. Dar Netanyahu nu poate (alege această variantă, n.r.) fără să facă alianță cu stânga și centru. Eu văd o situație posibilă în felul următor: Dacă Arabia Saudită ar dori să schimbe realitatea într-o manieră atât de spectaculoasă, asta va schimba politica în Israel. Lapid și Gantz ar intra cu Netanyahu, Netanyahu i-ar abandona pe extremiști. Așa am putea avea un oarecare progres sau, cel puțin, o diminuare a catastrofei.