În Turcia, opoziția caută unitate împotriva lui Erdogan

Inflația este în creștere, rata de susținere a lui Erdogan este în scădere, iar furia crește față de utilizarea instanțelor judecătorești de către partidul său cu rădăcini islamice pentru a condamna disidența și a marginaliza rivalii politici.

În schimb, cele șase partide de opoziție aliate rămân fără timp, certându-se despre orice, de la politici și strategie, până la ce candidat să propună împotriva liderului în vârstă de 68 de ani.

„Opoziţia turcă pare foarte dezorganizată”, a declarat un diplomat occidental pentru AFP, sub condiţia anonimatului. „Care este programul lor?”.

Kemal Kirisci de la Brookings Institution din Washington este de acord.

Campania opoziției „pare abstractă și îndepărtată” de alegători, mai ales într-o țară în care presa este puternic controlată de guvern, a scris acesta luna trecută.

Formula câștigătoare

Formula pentru succes a lui Erdogan s-a bazat pe capacitatea sa de a aduna suficiente elemente ale societății multidimensionale a Turciei – seculară sau religioasă, etnic turcă sau kurdă, naționalistă sau liberală – pentru a continua să câștige la urne.

Economia în plină expansiune, în primul său deceniu de guvernare, a fost de mare ajutor.

Însă furia față de represiunea puternică ce a urmat unei lovituri de stat eșuate din 2016, precum și a unei crize economice ulterioare, i-au dat peste cap planurile lui Erdogan.

Opoziția și-a pus deoparte diferențele și s-a unit în sarcina unică de a detrona aliații lui Erdogan la alegerile municipale din 2019.

Formula pentru succes a lui Erdogan s-a bazat pe capacitatea sa de a uni suficiente elemente ale societății turce.

Sursa imaginii: 

Yasin Akgul/AFP via RFI

Opoziția a câștigat alegerile locale în cele trei orașe principale ale Turciei – Istanbul, Ankara și Izmir, spulberând aura de invincibilitate politică a lui Erdogan.

Acum, speră să reușească din nou.

„Gașca celor șase este unită de un singur lucru: opoziția față de Erdogan”, a spus Aaron Stein, un veteran analist de politică externă din SUA, referindu-se la cei șase lideri ai opoziției.

„Dacă sapi mai adânc, sunt diferiți. Dar nu trebuie să vorbească cu adevărat despre politică. În schimb, campania se poate concentra pe platitudini care maschează diferențele”, a declarat Stein pentru AFP.

Rivalități personale

Soarta tulbure a popularului primar al Istanbulului, Ekrem Imamoglu, unul rivalii lui Erdogan, evidențiază situația dificilă a opoziției.

În urma unui proces ca urmare a unor acuzații de calomnie, un tribunal i-a interzis, luna trecută, lui Imamoglu drepturile politice și l-a condamnat și la închisoare.

Imamoglu poate continua să fie în continuare primar, în timp ce se judecă recursul.

Dar o anchetă separată împotriva biroului său, din partea Ministerului de Interne, aduce acuzații de „terorism” și amenință să-l destituie mai devreme din funcție.

Aceste acuzații fac candidatura lui Imamoglu să fie extrem de riscantă pentru opoziție, în ciuda sondajelor care arată că acesta l-ar învinge pe Erdogan într-o înfruntare directă.

Stein spune că bătăliile legale ale lui Imamoglu ilustrează „cât de departe este pregătit să meargă Erdogan pentru a se asigura că nu va pierde”.

Liderul partidului naţionalist Iyi, Meral Aksener este un puternic susținător al primarului de opoziție din Istanbul, Ekrem Imamoglu.

Sursa imaginii: 

Yasin Akgul/AFP via RFI

Cu toate acestea, ele dezvăluie și rivalitățile interne ale opoziției.

Verdictul instanței l-a prins pe Kemal Kilicdaroglu, șeful principalului partid de opoziție al lui Imamoglu, CHP, la Berlin, unde încerca să adune sprijinul occidental pentru propria sa candidatură.

Pedant și mai puțin telegenic decât primarul, Kilicdaroglu s-a străduit să-și asigure sprijinul celorlalți cinci lideri, dintre care unii ar prefera să-l vadă pe Imamoglu candidat.

Cel mai proeminent dintre aceștia, șefa partidului naționalist Iyi (cel Bun), Meral Aksener, s-a folosit la maximum de absența lui Kilicdaroglu.

Aceasta s-a repezit la Istanbul, într-o demonstrație de solidaritate cu primarul, îmbrățișându-l pe scenă și ridicând mâna în semn de victorie în timpul unui miting de protest spontan.

Kilicdaroglu și-a scurtat șederea la Berlin, revenind la timp pentru un al doilea miting, la care liderii opoziției au apărut împreună pentru prima dată pe scenă.

Mesaj pierdut

Verdictul din cazul lui Imamoglu „a energizat, pentru scurt timp, opoziția”, a spus Berk Esen, profesor asistent la Universitatea Sabanci din Istanbul.

Dar nu a durat, a adăugat Esen.

Sprijinul lui Aksener pentru primarul Istanbulului l-a deranjat pe Kilicdaroglu, care a sfârşit prin a programa o cină cu liderul Partidului Iyi două săptămâni mai târziu pentru a încerca să o recâştige.

Susținerea ei pentru candidatura lui Imamoglu pare să fi stagnat.

„Dar opoziţia a pierdut timp preţios prin amânarea anunţului unui candidat comun”, a spus Esen.

Circulă zvonuri conform cărora Erdogan ar putea avansa alegerile la sfârșitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, oferind opoziției și mai puțin timp să se pregătească.

Partidele de opoziție s-au unit pentru a câștiga puterea în cele trei orașe principale din Turcia, în alegerile municipale din 2019.

Sursa imaginii: 

Bulent Kilic/AFP via RFI

Kilicdaroglu spune că cele șase partide își vor anunța candidatul comun odată cu stabilirea datei alegerilor.

Enis Berberoglu, un parlamentar al partidului CHP, care reprezintă Istanbulul, a părut nesigur că acest lucru va oferi opoziției suficient timp pentru a-și transmite mesajul.

„Din păcate, doar o mică parte din ceea ce spunem ajunge la public”, a spus el, referindu-se la cenzura guvernului asupra mass-media.

„Putem ajunge la alegători prin câteva canale, dar atât”, a spus acesta pentru AFP.

Traducere și adaptare de Andrei Paraschiv de pe pagina în limba engleză a RFI.