Reacțiile din zona politică după investigația Recorder lipsesc cu desăvârșire, deși ar fi trebuit să fie un scandal național. De ce? (Liviu Avram)

Un amplu material semnat de Recorder scoate la iveală modul în care acționează serviciul secret al MAI sub controlul direct al politicului, fără niciun control și eliminând fără drept de apel pe oricine din sistem. Investigația Recorder a ajuns pe primul loc la vizualizări pe youtube.

Totusi, ea este însoțită de o tăcere asurzitoare...din partea autorităților, a oamenilor politici, a televiziunilor.... Reactiile din zona politică lipsesc cu desăvârșire, deși ar fi trebuit să fie un scandal național, spune la RFI și jurnalistul Liviu Avram.

Ce înseamnă această tăcere și ce aduce nou investigația Recorder? 

L.A: Pentru mine nu este o noutate subiectul acesta în sine, genul ăsta de abuzuri făcute de cei care distribuie sau retrag aceste certificate de securitate, informații despre faptul că pot fi utilizate abuziv au existat de când s-a adoptat legislația specifică, cred că prin 2002 și aveam nevoie de acest tip de legislație pentru a putea intra în NATO. 

Meritul acestui material este că vine în față cu nume și prenume, cu ofițeri care au pățit acest lucru, care recunosc și povestesc ceea ce au pățit și mai ales aflăm și de ce au pățit, pentru că într-adevăr este foarte greu să-ți dai seama de ce acel ofițer de la DOS a rămas fără slujbă practic pentru că nu a făcut decât să execute comanda unui șef. 

Este o dovadă clară că acest tip de legislație care a fost, să fim serioși, nu a fost inventat la noi, a fost preluat ca atare din țările NATO. Nu e suficient ca mecanismul să fie teoretic bun, contează și cu ce oameni populezi sistemele care aplică un asemenea mecanism și dacă avem acest tip de oameni. 

Cum ar fi acum, de exemplu, ginerele lui Liviu Luca e șeful de la DIPI, e cel puțin scandalos să afli așa ceva și știm cel puțin cine e Liviu Luca și ce a făcut de-a lungul vieții... 

Deci la noi problema poate nu e atât legislația, deși și aici e o problemă, faptul că nu ai nicio posibilitate să afli de ce ți s-a atras avizul, pentru ce anume ești acuzat. La noi se adaugă faptul că aceste legi sunt aplicate de oameni de proastă calitate, care iată la ce pot duce, la eliminarea dintr-un sistem, care suferă de personal, a unor profesioniști.

Cel puțin din câte am înțeles eu, până la o probă contrarie, acei polițiști erau polițiști experimentați, buni, s-a investit mult în pregătirea lor, au urmat stagiu în străinătate și dintr-o dată, din senin, vedem că sunt excluși din sistem fără ca nimeni să știe de ce. 

Rep: Spune la un moment dat unul dintre intervievați, care recunoaște  că nici acum nu poate vorbi liber, „Am fost pensionat la 39 de ani”...

L.A: Da, și mai face unul dintre ei o observație foarte interesantă: „Dacă aș fi comis o faptă penală măcar aș fi aflat pentru ce sunt acuzat și aveam posibilitatea să mă apăr.” or pentru o chestie mult mai vagă, pe care nimeni nu o știe, acest om a rămas fără slujbă. 

E în mod clar un dezechilibru total între mecanismul de „Check and balance” care trebuie imaginat și inclus în lege, tocmai pentru a preveni folosirea abuzivă a unor prevederi legal. 

Și vedem că acest mecanism nu merge, comisiile parlamentare, am văzut și în Camera Deputaților, am văzut și în Senat, sunt o glumă, în niciun caz nu putem spune că și-au execrcitat în mod corespunzător menirea. 

Lucrul acesta nu este  valabil doar în cazul serviciului secret al Ministerului de Interne, toate serviciile secrete folosesc acest mecanism pentru că legea este defectuoasă și le permite să elimine persoanele indezirabile mai știu eu cui, lor sau unor comanditari din zona. 

Rep: Exact asta pare a fi una dintre concluzii, că practic Serviciile Secrete sunt  scăpate de sub control sub această umbrelă a siguranței naționale. Cer mandate, nu dau socoteală, ce s-a ales cu acele mandate? Și ce e mai grav e că pare să ducă spre politic, spre un control politic. 

L.A: Categoric politicul are o mare vină pentru că el a creat legislația. Reacțiile din zona politică în urma acestui material lipsesc cu desăvârșire, deși ar fi trebuit să fie un scandal național. 

Înseamnă că cineva din zona politică știe ce se întâmpla, știa ce se întâmplă și nu a reacționat, și nu reacționează nici acum când au devenit publice evenimente concrete, clare, nu bănuieli, nu suspiciuni, nu acuzații nefondate. 

E prea mare coincidența ca după ce niște polițiști fac un lucru, cum a fost și cel care a investigat dosarul „10 august”, fac un lucru care deranjează zona politică, imediat să li se retragă acest aviz, adică să li se termine practic cariera.  

Rep: Și tot la capitolul vulnerabilități, că tot ne place tema, tot materialul scoate în evidență 125 de mandate de siguranță națională  emise pe numele unor politisti deci cumva tu poți să-i supraveghezi fără să dai explicații, e  justificat, nu e justificat. Deci dacă 125 de persoane din Ministerul de Interne prezintă risc de siguranță națională sună cam ciudat. 

L.A: Și nu e nimeni acuzat oficial, tot din material rezultă că nimeni din zona de poliție nu a a avut măcar deschis dosar penal, darămite condamnat pentru aceste tipuri de activități. Da, e clar o lipsă a controlului din partea societății civile și a Parlamentului. 

Rep: Pe de altă parte, ce remarcau chiar autorii materialului, cei de la Recorder, nicio televiziune nu a alocat spațiu acestui subiect. În ce măsură și asta ar trebui să ne îngrijoreze?  

L.A: Asta nu mă miră câtuși de puțin, pentru că de câțiva ani de zile televiziunile sunt un soi de apendice al partidelor.  Dacă e să socotim numai câți bani primesc direct de la partide sau au primit de la guvern sub pretextul pandemiei, hai să zicem că a fost într-o oarecare măsură acceptabil, dar acum plata se face direct de la partid și conduita televiziunilor reflectă foarte bine această stare de lucru total toxică pentru o democrație funcțională. 

Soluția care să fie? Nu văd alta decât la vot, adică stârnit scandal public în așa fel încât să determine o schimbare a intențiilor de vot și a comportamentului de vot al cetățeanului, pentru că altmiteri avem acum la putere o majoritate atât de mare și interesată ca lucrurile să nu se schimbe încât nu văd de unde din altă parte decât  din sânul societății, de la baza societății, să vină semnale puternice de-a cere schimbări și în acest domeniu. 

Rep: O întrebare ar fi: cine pe cine a încălecat? Serviciile au încălecat politicul sau politicul a încălecat serviciile?  

L.A: Cred că avem aici un mix, nu pot să dau clar un verdict într-o parte sau în alta, dar cred că ambele variante funcționează simultan și în paralel. Avem în Parlament oameni trimiși acolo de servicii, după cum avem și servicii, nu serviciile în sine, că ele nu sunt problema, șefii lor, conducerea numită acolo, care se fac preș în fața politicienilor și execută asemenea tipuri de comenzi. 

Rep: În material se spune foarte clar că șeful DGPI răspunde direct în fața ministrului de interne oricare ar fi el, el este pus acolo, el poate fi revocat. 

L.A: A ajuns o jucărie la mâna ministrului de interne și așa a fost întotdeauna, cel puțin acest serviciu departamental. Deși și celelalte servicii aflate teoretic sub control mult mai apăsat parlamentar vedem că au adaptat tocmai acest tip de conduită că acest control lipsește în realitate. 

Rep: Deci asta cumva arată că postul de ministru de interne e unul dintre cele mai puternice din stat?  

L.A: E o miză foarte mare, amintiți-vă câte scandaluri au fost în jurul acestui post, începând din zorii democrației până în ziua de astăzi. 

Ce mize au fost acolo, ce ticăloșii s-au făcut prin intermediul acestui serviciu, cine a tot urmărit pună mâna pe el și să-l controleze, și în 2009 cu Cătălin Voicu și tot în 2009 cu acei 3 miniștri care au refuzat pe rând, tocmai că era un om mult prea fierbinte, scandaluri cu Gelu Olteanu, șeful DIPI, care a fost trimis în judecată pentru corupție, povestea cu banii pentru Operațiuni Speciale care au fost tocați la cheremul ministrului Oprea. Are un cazier bogat această instituție și totuși nimeni nu face nimic, tocmai pentru că cei care ar trebui să facă ceva folosesc acest serviciu pentru interese politice mai exact. 

Rep: Și dumneavoastră spuneați că undeva schimbarea ar trebui să vină la presiunea opiniei publice sau societății civile. 

L.A: Opinia publică și societatea civilă sunt  acum destul de apatice, au obosit după perioada 2017, 2019, 2020, acum par destul de inerte la genul acesta de afaceri care totuși rămân absolut scandaloase.  

Rep: Iar faptul că acest material a ajuns pe locul întâi în partea asta de trending pe YouTube, depășind tot ce e acum la modă și criticat de unii, ce arată?  

L.A: Arată totuși că publicul este interesat, dar nu pare dispus să facă ceva pentru a schimba starea de lucru, pentru că nu ai cum să nu fi interesat, lucrurile deschise acolo sunt mult prea revoltătoare pentru a nu fi interesat de ce se întâmplă, mai ales într-o zonă care stârnește interesul oricui. 

Zona Serviciilor Secrete întotdeauna stârnește interesul tocmai pentru că este acoperită de o aură de mister. Eh, iată ce acoperea aura în cazul acestui serviciu, acest gen de acțiuni abuzive.