De ce vrea Marcel Ciolacu pentru prezidențiale un candidat "intelectual de stânga" și cine se potrivește profilului? (interviu)

Cum poate fi interpretat mesajul liderului PSD? Acesta vizează mai degrabă partidul, spune la RFI politologul Andrei Țăranu. Prin aceste mesaje, Marcel Ciolacu încearcă să scape de presiunea pe care o exercită o parte din partid asupra sa, explică politologul

A.Ț: În primul rând pentru PSD și pentru partid, asta pentru că domnul Ciolacu încearcă să scape de presiunea pe care o pune o parte din partid în vederea forțării domniei sale să devină candidat la președinția României.

Vă aduceți aminte că  domnul Vasile Dâncu  îi propunea, ba oarecum chiar îi impunea, spunând că președintele partidului trebuie să fie și candidat la președinție, că domnul Ciolacu a devenit un om politic matur și așa mai departe. 

Domnul Ciolacu a spus de multă vreme că el nu-și dorește această formulă  - pentru că a fi candidat nu e  o funcție - nu-și dorește aceasta formulă tocmai pentru că știe că de obicei PSD-ul, mai ales în genul ăsta de campanii, are nevoie de un alt tip de imagine, un alt tip de personalitate și domnia sa nu ar fi cel mai potrivit, motiv pentru care găsește diverse nume, diverse formule, l-am auzit despre domnul Cristoiu, despre Maia Sandu și acum a introdus cuvântul intelectual, orice ar fi însemnând acest lucru.

Rep: Ion Cristoiu, se mai vehiculează și Ioan Aurel Pop. La o primă privire pare că atenția se îndreaptă așa spre oamenii mai ultraconservatori. Ce să însemne asta? Că PSD-ul trebuie să se ducă puțin în partea asta spre electoratul de extremă dreaptă? 

A.Ț: N-aș folosi cuvântul de extremă dreaptă, as folosi mai degrabă un electorat care este mai degrabă pasiv, domnia sa a spus că trebuie să fie un om de stânga. 

Conceptul de stânga este un concept extrem de larg în acest moment, este folosit și în cazul socialismului, și în cazul progresismului, de multe ori este folosit mai degrabă peiorativ în societatea românească și din acest motiv lucrurile sunt atât de ambigue.

În calitatea mea de profesor de știinte politice nici nu mai încerc să le rezolv pentru că am impresia că există prea puține urechi să audă și marea majoritate crede deja în orice declarații se fac contondente legate de progresiști, de stânga și așa mai departe. 

Aici apar aceste 2 cuvinte alăturate: intelectual respectiv de stânga. Domnul Aurel Pop nu este un intelectual de stânga, este un personaj, sigur, important în calitatea domniei sale de președinte al Academiei, dar viziunile sale sunt mai degrabă conservator-paseiste decât de stânga.

Nici domnul Cristoiu nu este neapărat de stânga, domnia sa având mai degrabă o atitudine ironică la ceea ce se numește stânga, tefelei și în genere toate aceste atitudini, mișcări care sunt pentru drepturi și libertăți.

Rep: Mircea Geoană, de exemplu, s-ar califica la această descriere: intelectual de stânga?

A.Ț: Mircea Geoană mai degrabă, domnia sa a avut un parcurs în interiorul PSD-ului, e  primul care a folosit cuvântul „echitate” după multă vreme, dar mă îndoiesc că domnul Geoană ar putea să fie susținut.

Domnul Ciolacu, ne aducem aminte, îi păstrează resentimente domnului Geoană pentru alăturarea cu Vanghelie și alte personaje care i s-au alăturat după debarcare domnului Geoană, tot soiul de nemulțumiți din PSD și diverse alte figuri care, într-un fel sau în altul, s-au debarasat ducându-se mai degrabă înspre o linie conservator-naționalistă decât într-o linie de stânga. 

Aici aș sublinia că în România stânga, în sensul ei european, în sensul ei progresist, este extrem de subțire și foarte puține personalități s-ar încadra în această definiție și mă îndoiesc că domnul Ciolacu se gândește la vreuna dintre aceste personalități.

Rep: Pe de altă parte, domnul Ciolacu spune că partidul va alege candidatul, că va exista o competiție internă în care se va înscrie cine dorește, acum nu-mi dau eu seama cum ar exista lista de doritori. Promite dânsul că o să modifice statutul și întrebarea este: Electoratul PSD ar vota într-un final un astfel de candidat apărut la concurs?

A.Ț: Da, este o idee pe care vi-o aduceți aminte, a folosit-o în Franța și François Hollande acum foarte mulți ani, când socialiștii au fost primii care au făcut un vot deschis la nivelul întregii societăți pentru a-și desemna un candidat împotriva lui Sarkozy în epoca respectivă.

A existat și în Italia construită de Renzi, deci e o idee care e veche în Europa. Genul acesta de „primaries” este discutat foarte des în spațiul românesc, nimeni nu a avut curajul până acum să o pună în fapt, în realitate.

Disperat, s-ar putea ca domnul Ciolacu să încerce să facă această mișcare și aici dacă va fi un public foarte larg, unul chiar din interiorul PSD-ului, s-ar putea să avem niște surprize, unele chiar plăcute.

Dar încă nu știm care sunt numele care se vehiculează în interior sau măcar pe culoarele PSD-ului.

Rep: Aș vrea să ne concentrăm și pe președintele partidului. Ce mesaj transmite prin faptul că nu se propune, nu riscă compromiterea poziției?

A.Ț: Chiar nu cred că-și compromite poziția, teoretic în mai domnul Ciolacu va deveni premierul României, lucrurile sunt pregătite, există un traseu politic agrementat atât de PNL, UDMR și de președintele Iohannis.

Atunci de ce domnul Ciolacu ar intra într-o competiție extrem de grea, într-un an electoral extrem de greu când are o funcție politică de primă însemnătate și care mai ales în anul 2024 îl va face „patronul tuturor alegerilor”, deci s-ar duce înspre o candidatură care de cele mai multe ori se poate dovedi înșelătoare, aduceți-vă aminte de domnul Ponta, și el prim-ministru în perioada respectivă, care a pierdut alegerile,

Adrian Năstase la fel, tot prim-ministru. Cred că domnul Ciolacu are suficient de multă înțelepciune încât să nu intre în două posturi: cea de prim-ministru, respectiv președinte PSD și într-o candidatură care este extrem de alunecoasă.

Rep: Din ce a arătat partidul până acum, și aici mă refer în special la baronii locali care nu acceptă  orice nume de la centru. Ce șanse sunt să vii cu un candidat extern?

A.Ț: E greu de spus în acest moment și cred că orice candidat trebuie să intre de fapt în joc sau să fie pregătit după alegerile locale. Alegerile locale vor fi un barometru extraordinar atât  pentru alegerile parlamentare, alegerile generale cât și pentru cele prezidențiale. 

E mult prea devreme în acest moment să vedem în ce măsură partidul, în ansamblul său, se va angrena în susținerea unuia sau altuia din posibilii candidați la președinție. 

Știm că de fapt în România, cei care controlează alegerile sunt la nivel local: primari, președinți de Consilii Județene. În condițiile astea până nu vom avea o hartă reală a alegerilor toate aceste discuții sunt mai degrabă prospective decât niște discuții reale.