Când extinderea Spațiului Schengen este condiționată de votul a 1,5 milioane de oameni...

Este o situație paradoxală, dar care spune multe despre felul în care funcționează astăzi afacerile europene: faptul că într-o țară mare a Uniunii, precum România, a fost urmărită cu mare interes o rundă de alegeri regionale dintr-o țară de dimensiuni cu mult mai mici.

Iar interesul a fost justificat: alegerile regionale au avut o legătură directă cu extinderea Spațiului Schengen.

O asemenea decizie ar trebui (sau, ar fi trebuit) să întărească mesajul de coerență și curaj pe care Uniunea, în ansamblul ei, l-a dat imediat după declanșarea invaziei rusești împotriva Ucrainei.

Ar fi un gest în linie cu altele, precum sancțiunile la adresa Moscovei, sau acordarea statutului de candidat la aderare pentru Ucraina și Republica Moldova. Iar admiterea României și Bulgariei în spațiul comun fără frontiere ar fi fost un pas în aceeași direcție.

Numai că, iată, extinderea Spațiului Schengen, un proces cu consecințe la nivel european, depinde direct de mersul alegerilor dintr-un land austriac.

Nu este clar acum dacă pierderea masivă de voturi înregistrată duminică de partidul conservator al cancelarului Karl Nehammer îl va face pe acesta să devină mai flexibil în dosarul Schengen sau dacă, din contră, îl va radicaliza și mai tare.

Altceva este limpede: că deciziile cu impact european depind adesea de câteva capricii electorale locale.

Iar în acest caz, situația ar fi hilară dacă nu ar fi tristă.

Extinderea Spațiului Schengen este susținută de instituțiile de la Bruxelles (Comisie și Parlament) și de restul statelor membre, totalizând aproape 450 de milioane de locuitori. Dar totul se blochează pentru că există alegeri în landul Austria Inferioară, cu un milion și jumătate de locuitori, iar liderii politici de la Viena consideră că extinderea Spațiului Schengen ar fi o miză numai bună de pus pe masă în alegerile regionale.

Și nimic nu a putut schimba situația, nici rapoartele tehnice, nici deciziile politice luate la nivel de Parlament European și Comisie, nici susținerea celorlalte state membre.

Imaginea contrastează, desigur, cu aceea a unei Uniuni Europene în care deciziile ar fi luate, chipurile, de un grup de funcționari de la Bruxelles, nealeși și care își impun voința în fața unor guverne și națiuni neputincioase, lipsite de suveranitate.

Nimic mai fals. În realitate, statele au o mare putere în Uniunea Europeană. Iar unele state fac, dimpotrivă, un fel de abuz de suveranitate, blocând procese europene pentru interese interne. Și aceasta este, de fapt, problema Uniunii Europene.

Iar atunci când unii vor veni să vă spună că ei vor recupera suveranitatea pierdută în fața Bruxelles-ului, gândiți-vă de două ori și amintiți-vă de cazul Schengen. Și mai ales, aveți grijă ce vă doriți...

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Toate Eurocronicile lui Ovidiu Nahoi: http://www.rfi.ro/tag/eurocronica