Poluarea spaţiului politic german, 10 ani de la înfiinţarea AfD

Partidul care-şi spune Alternativa pentru Germania ar merita, mai degrabă, să poarte numele: Alternativa contra Germaniei.

Contra Germaniei, fiindcă linia politico-ideologică, iliberală, a acestei formaţiuni naţionalist-autoritare este îndreptată împotriva partidelor democratice, împotriva Uniunii Europene şi împotriva străinilor.

Partidul a fost fondat pe data de 6 februarie 2013 în localitatea Königstein, din landul occidental Hessa, avîndu-l ca preşedinte pe Bernd Lucke, un economist şi adversar al monedei unice europene.

Din cauza tendinţelor extremiste din cadrul Alternativei pentru Germania (AfD), partidul se află în vizorul Serviciului de Informaţii Interne (Verfassungsschutz). În cei 10 ani de existenţă, partidul a cunoscut o ascensiune spectaculoasă, reuşind să aibă deputaţi în 15 landtaguri (din cele 16 parlamente regionale), cît şi în Bundestag, în parlamentul federal din Berlin.

La nivel federal gruparea se bucură de o oarecare stabilitate. Potrivit ultimelor sondaje, date publicităţii de televiziunea ARD, peste 15 la sută din electoratul german este dispus să voteze cu AfD. În estul Germaniei numărul susţinătorilor este cu mult mai mare, atingînd un procentaj de peste 25 la sută, ceea ce îi face pe liderii partidului să vorbească despre o posibilă participare la guvernare în landurile estice. Toate partidele parlamentare resping orice alianţă cu AfD, aşa că intrarea în vreo coaliţie este, practic, exclusă.

Scurta istorie a AfD, însoţită de controverse

În scurta sa istorie, partidul a fost zguduit de o serie de scandaluri şi certuri politice interne. Toate acestea au dus la demisia preşedintelui fondator, cît şi cel al succesoarei sale, apoi la alte demisii şi înfiinţarea unor partide de buzunar, disidente. Nucleul dur însă a rămas în partidul mamă. Tot aşa şi cîteva asociaţii care urmau să atragă anumite segmente ale populaţiei germane.

Cea mai controversată asociaţie a rămas cea înfiinţată de Dimitri Schulz, născut într-o familie iudeo-germană, în fosta Uniune Sovietică. În 2018, a fondat grupul intitulat: „Evrei în Alternativa pentru Germania” (AfD). (Cf. „Evrei în partidul naţionalist-autoritar Alternativa pentru Germania - AfD”, RFI, 4. 10. 2018)

Mulţi comentatori s-au întrebat atunci cum de este posibil ca asociaţia să ignore ieşirile antisemite şi negaţioniste ale unor lideri ai Alternativei, ca de exemplu, Björn Höcke care, din 2014, este şeful grupului parlamentar AfD în landtagul din Turingia.

Acesta a spus, în 2017, că Memorialul Holocaustului de la Berlin este un „memorial al ruşinii”.

Relativizînd dictatura naţional-socialistă, preşedintele de onoare al AfD, Alexander Gauland, a susţinut, în 2018, că în decursul a 1.000 de ani de succese ale istoriei germane, Hitler şi perioada nazistă constituie doar un „găinaţ” (adică un excrement de pasăre).

Se pare că astfel de declaraţii scandaloase nu l-au impresionat deloc pe Dimitri Schulz.

Acest activist ultraconservator şi militant pentru aşa numita „familie tradiţională” a reuşit să-i convingă şi pe alţi evrei să adere şi să susţina linia politică naţional-conservatoare şi ideologică eurosceptică şi anti-musulmană a AfD.

Militanţi AfD, născuţi în România

Se mai ştie că AfD-ul are şi o puternică bază de susţinători în rîndurile strămutaţilor germani din Rusia. Mai există şi mulţi alţi simpatizanţi şi militanţi cu rădăcini în estul Europei. Inclusiv din România. Unul dintre aceştia este Markus Cornel Frohnmaier, fost preşedinte al tineretului AfD. Frohnmeier s-a născut în 1991 la Craiova şi a fost înfiat de o familie germană. El este un apropiat al lui Hans-Thomas Tillschneider, născut în 1978 la Timişoara. Din 2016 pînă-n prezent, Tillschneider este deputat AfD în parlamentul regional din Saxonia Anhaltină şi vicepreşedinte al grupului parlamentar regional AfD, considerat ideolog al partidului.

Tillschneider a fost şi coordonatorul aşa numitei Platforme patriotice, o grupare „alternativă”, influenţată de ideologia Noii Drepte europene. Platforma a fost suspendată după ce i s-a reproşat lui Tillschneider că publică materiale xenofob-rasiste.

Tillschneider mai este cunoscut şi pentru simpatiile sale pro-ruse. În urmă cu cîteva zile susţinea într-o postare pe Twitter: „Cine mărturiseşte în aceste zile prietenia sa faţă de Rusia nu se declară drept vasal al Rusiei, ci mărturiseşte că nu mai vrea să fie un vasal al SUA!”

În 2017, Markus Cornel Frohnmeier a candidat pentru un mandat parlamentar. Şi el face parte din aşa numitul grup al „putiniştilor” (alături de Dubravko Mandic, născut în 1980 la Saraievo, în Bosnia-Herţegovina din fosta Iugoslavie). În prezent este deputat AfD în Bundestag.

Tot, în 2017, s-a aflat între candidaţii AfD şi Reimond Hoffmann. Acesta s-a născut la Arad, în 1987, şi este un admirator al politicii iliberale a lui Viktor Orbán.

Tocmai această linie declarat autoritară este atractivă pentru cei din AfD şi demnă de imitat pentru simpatizanţi ai neo-autoritarismului naţional-populist din vestul Europei.

Hoffmann a deţinut funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei de tineret (JA) al AfD, şi fusese adjunctul lui Markus Frohnmeier. El a fost şi unul dintre fondatorii filialei Pegida (acronin pentru mişcarea radicală de dreapta: Patrioţi Europeni contra islamizării Apusului) din landul Baden-Württemberg. În 2017, Hoffmann nu a obţinut un mandat.

În schimb, Joana Cotar, născută în 1973 la Piteşti. Ea a intrat în Bundestag pe listele AfD atît în 2017, cît şi în 2021. În urma unor neînţelegeri, Cotar a demisionat anul trecut din partid, fără a renunţa la mandatul parlamentar.

Cotar s-a opus reglementărilor care prevăd stoparea discursului urii, rasismului şi antisemitismului pe internet, comparînd măsurile cu represiunea din fosta Germanie răsăriteană.