Polonia la un an de la invazia Rusiei în Ucraina

În dimineața zilei de 24 februarie 2022, Polonia s-a trezit cu trei vecini direcți în stare de război, mai mult sau mai puțin, total. Din cei trei, doi – adică Rusia și Belarus - erau și rămân ostili, și potențial foarte periculoși din punct de vedere militar și geostrategic. La exact un an distanță datele ecuației nu s-au schimbat de principiu, ba chiar au devenit poate și mai complicate, însă Polonia este vizibil și decisiv mai pregătită ca oricând să nu mai devină vreodată victimă, în particular victima Rusiei.

Dacă ar fi să scoatem în evidență un aspect ce marchează un nou început de epocă pentru Polonia atunci acesta este de ordin militar. Polonia a început un proces de militarizare și înarmare fără precedent. Acest proces o să dureze cel puțin până la sfârșitul acestui deceniu. Mai mult, datele cantitative ale acestei înarmări indică spre faptul că Polonia își propune să se înarmeze și pentru statele vecine prietene. Altfel spus, Polonia vrea să dispună de o cantitate atât de mare de armament și muniție, încât în cazul unui război major să poată să-și asigure aliații cu armament la nevoie și chiar să lupte pe teritoriul lor, prevenind astfel ca teritoriul propriu-zis al Poloniei să devină teatru de război. De exemplu, programele de înarmare cu artilerie mobilă și reactivă de precizie, sunt atât de mari încât le vor întrece cantitativ pe cele ale Germaniei, Franței și Marii Britanii la un loc.

Ce mai înțelegem din această proiecție militară strategică este că statul polonez nu își propune doar o postură defensivă, ci una ofensivă în cazul în care ea va fi justificată. Conform unor voci importante din sfera analizei militare, Polonia trebuie să fie capabilă să lupte pe teritoriul statelor baltice, a Belarusului și Ucrainei, dacă va exista o amenințare directă la adresa sa din partea Rusiei.

Polonia ca hub social-umanitar și cultural pentru ucraineni

În lista scurtă a schimbărilor majore provocate de războiul ruso-ucrainean trebuie inclusă și transformarea Poloniei într-un hub umanitar, social, cultural și de idei în relație cu schimbările sociologice în sensul larg cauzate de război. Polonia a devenit ariergarda Ucrainei atât ca stat, cât și ca societate. Până la sfârșitul lunii ianuarie a anului curent, aproape 1.6 mln. de ucraineni au aplicat pentru asigurare socială temporară în Polonia. Această cifră reprezintă 4.2% din întreaga populație. Dar dacă ne aducem aminte cifrele din lunile martie, aprilie și mai a anului trecut, atunci numărul refugiaților era cel puțin dublu față de cifrele din prezent. Polonia reușea cu toate acestea să acomodeze acest număr uriaș de refugiați, în special datorită solidarității pe care o nutresc polonezii pentru ucraineni. Această acomodare reușea de la  bun început în special datorită efortului voluntar de ai ajuta pe ucraineni. 77% din polonezi s-au implicat într-un fel s-au altul, voluntar sau formal organizațional, în efortul de ajutorare a refugiaților și armatei ucrainene cu echipament non-letal. 

Trebuie să repetăm, așadar, polonezii s-au văzut în ucraineni. În luna iulie a anului trecut Institutul Economic Polonez din Varșovia publica un raport din care rezulta că resursele financiare și umanitare ale polonezilor de rând cheltuite pentru a ajutora cele câteva milioane de refugiați ucraineni le-au egalat pe cele ale statului în primele 4-5 luni de război. Din raport rezulta că suma totală cheltuită voluntar de polonezi se ridica la 2.52 mlrd Euro până în luna iulie.

Dar trebuie reamintit că acest efort umanitar nu a întârziat să livreze beneficii pentru economia și societatea poloneză per ansamblu. Valurile de refugiați s-au transformat într-un rezervor neașteptat de resurse umane pentru economia poloneză. 1.2 mln de ucraineni și-au găsit un loc de muncă în ultimul an în Polonia, iar sfere economice care timp de mulți ani resimțeau un deficit acut de brațe de muncă au fost realimentate aproape din plin. Practic tot ce a cheltuit statul polonez pentru refugiați s-a întors în economia poloneză prin angajarea acestor refugiați.  

Interesant este și procesul de integrare social-culturală a celor două națiuni ca rezultat al războiului. În școlile ucrainene limba poloneză a devenit a doua cea mai populară sau curricular revendicată limbă străină în ultimul an, după limba engleză. În timp ce limba rusă pierde teren masiv în Ucraina, locul său este luat adesea de limba poloneză, cu care limba ucraineană împarte un fond de rădăcini comune de 70%. În același timp, a crescut fără precedent cererea pentru studierea limbii ucrainene în universitățile poloneze, nu în ultimul rând și datorită faptului că piața de sitcomuri și seriale poloneze a fost în ultimul an puternic influențată de apariția unor personaje ce transmit un mesaj pozitiv despre ucraineni.

Dacă ar fi să tragem o linie, atunci la un an de la începutul războiului poate una din cele mai profunde consecințe sociale constă în faptul că Polonia se ucrainizează, iar Ucraina se polonizează. Urmărim un proces de integrare reciprocă a celor două țări într-un spațiu social-cultural și mental ce istoric a mai existat în timpul Uniunii de la Lublin din sec. 16. Este semnificativă declarația primarului Varșoviei, Rafał Trzaskowski, care spunea într-un interviu la CNN acum trei zile că: ”Noi devenim mai bogați prin prezența ucrainenilor. […] Ei ne aduc diversitatea pe care am avut-o altădată.”