Cu sau fără Suedia în NATO? O chestiune nordică, în tonuri turco-ungare

Pe cât de puțin dorea așa ceva acum un an, pe atât de mult speră astăzi Suedia să intre cât mai repede în Alianța Nord-atlantică. Iar asta nu pentru că peste noapte suedezii au decis că tradiționala lor neutralitate istorică ar fi fost o alegere greșită, ci pentru că pericolele la care se expun în condițiile în care o vor continua sunt majore. Dar dacă Stockholmul a decis să aleagă răul cel mai mic, drumul către împlinirea acestei dorințe s-a dovedit a fi mult mai complicat decât își imagina cineva. De ce? Răspunsul este: Turcia.

Se știe. Într-un moment în care ambițiile Rusiei continuă a fi înspăimântător de mari pentru secolul XXI, Suedia și Finlanda au realizat că, dacă nu intră repede într-o alianță care potențial ar putea face Rusia să se gândească de două ori înainte să le atace, soarta lor e posibil să nu fie dintre cele mai optimiste. Însă, cum totul e politică, dorința lor a fost văzută de președintele Turciei ca o perfectă ocazie de a obține lucruri la care, până acum un an, nu ar fi putut nici măcar spera. Ca, de pildă, extrădarea unor dizindenti kurzi, membrii ai unor miliții apropiate de PKK (partidul kurd care e clasat ca organizație teroristă în, printre altele, Uniunea Europeană și Statele Unite).

După ce a primit de la președintele Erdogan o listă de zece puncte, în fruntea căreia stătea exact această dorință, suedezii au pus totul în balanță și chiar a extrădat pe câțiva dintre aceștia. Iar pentru o vreme lucrurile au părut a merge pe calea cea bună spre obținerea votului Turciei în privința aderării la NATO. Însă totul pare să fi fost stricat de două incidente legate de libertatea de expresie, pe care Suedia nu este deloc gata să o negocieze.

Aceasta a permis unor manifestanți kurzi să spânzure cu capul în jos pe 11 ianuarie la Stockhom o păpușă care îl înfățișa pe Erdogan, și tot ea l-a lăsat și pe avocatul extremist danezo - suedez Rasmus Paludan să ardă, în plină legalitate, un Coran în fața ambasadei Turciei la sfârșitul aceleiași luni. Inutil să spun că aceste acțiuni nu au fost deloc pe placul Ankarei și au aprins puternic relațiile dintre cele două țări. Atât de puternic încât discuțiile despre NATO au înghețat complet, iar oficialii suedezi au trebuit chiar să își anuleze o vizită oficială în Turcia progamată cu mult timp înainte. Cât despre Finlanda, țara cu care Suedia discutase să adere simultan la NATO, după ce Turcia a spus că o privește cu simpatie, acum mai puțin de o săptămână ea a hotarit să ia totuși în considerare posibilitatea de a intra singură în Alianță.

Ce riscă Suedia, dacă rămâne în afara NATO?

Cum Rusia este vecinul direct al Finlandei, suedezii sunt departe de a-i acuza pe finlandezi de trădare. Însă hotărârea guvernului de la Helsinki i-a făcut să reconștientizeze riscurile foarte mari la care vor fi potențial expuși ca singurul stat din regiune ce nu face parte din NATO. Ele au fost bine explicate încă din mai 2022 de Jakob Westberg de la Universitatea Suedeză de Apărare, într-un interviu acordat publicației The Local.

Totul se învârtește spune el în jurul Mării Baltice. În cazul în care Finlanda va intra în NATO, Suedia va fi singura țară cu acces la ea, cu excepția enclavei ruse Kaliningrad, care nu va aparține alianței. O situație care sigur nu ar fi pe placul Moscovei. Iar o soluție la care s-ar putea gândi Kremlinul ar fi ocuparea insulei suedeze Gotland, pentru a-și putea reconsolida avantajul strategic. Nici atacarea unor alte regiuni suedeze nu ar fi exclusă, dat fiind că luarea lor în posesie ar permite Rusiei să aibă o prezența militară demnă de luat în considerare în zona baltică. Să nu uităm ca unul din motivele invocate de Putin la începutul războiului a fost acela că NATO s-a extins mult prea aproape de Rusia. Iar în momentul în care Finlanda intră în alianță situația va arăta și mai rău pentru liderul de la Kremlin.

Încă din 2014, după ocuparea Crimeei de către Rusia, Suedia și Finlanda au decis să dezvolte enorm colaborarea dintre armetele lor, de la exerciții comune până la accesul la sistemele de supraveghere și operații. Un lucru extrem benefic, mai ales când ne gândim că armatele celor două țări sunt complementare: Dacă Finlanda poate chema imediat la arme aproximativ 280 000 de cetățeni instruiți și deține cea mai mare artilerie din Europa de vest, Suedia are submarine și o forță aeriană redutabilă.

Asta arată foarte bine pe hârtie, însă dacă Finlanda intră în NATO fără Suedia, în caz de atac ea nu va mai putea sări în ajutorul țării vecine, decât dacă toți membrii alianței vor hotărî să intre în conflict.  Iar cum într-un război primele 48 de ore de la un atac sunt adesea cele mai importante, un ajutor întârziat ar putea avea consecințe foarte grave pentru Suedia.

Ce șanse sunt ca Erdogan să își schimbe opiniile și să susțină intrarea țărilor nordice în NATO la summitul din 11 iulie?

Depinde pe cine întrebi. Conform CNN, optimiștii cred că acest lucru este aproape sigur și că Turcia, care are mult de câștigat de pe urma NATO va renunța la cerințele ei de extrădare a unor indivizi, și va trece la dorințe ceva mai rezonabile, de tipul ridicării unor sancțiuni... ceea ce îi va permite să achiziționeze avioane moderne de luptă de care forțele sale aeriene au mare nevoie. Și tot ei spun că, dacă două țări care îndeplinesc pe deplin criteriile intrare în alianță nu vor fi acceptate, asta ar însemna că întregul sistem de primire a noilor membri ar cădea în derizoriu.

La polul opus, pesimiștii  sunt de părere că Erdogan nu va risca prin acceptarea Suediei să își piardă fața înainte de alegeri în relația multora dintre dintre votanții săi care îi admiră poziția intransigentă în privința conflictelor cu mișcările kurzilor și faptul că are o voce care se aude bine pe plan internațional. Ca să nu mai spunem că Rusia este un partener economic foarte important al Turciei. Fără banii de la Moscova, se spune că Erdogan nu ar fi putut crește salarii, oferi suport financiar studenților și nici nu va fi în stare să recontruiasca zonele distruse de teribilul cutremur de acum câteva săptămâni.

Și ca și cum variabila Turcia nu ar fi ea însăși suficient de complicată în ecuația intrării Suediei în NATO, ei i s-a adăugat recent Ungaria. Viktor Orban, liderul care păstrează în continuare cele mai apropiate relații cu Moscova din toate țările Uniunii Europene tocmai ce a declarat că, deși el e în favoarea intrării celor două țări nordice în NATO, acesta nu este cazul a numeroși membri ai partidului său care nu prea văd cum ar putea fi colegi într-o alianță cu niște țări care, susțin ei, "răspândesc minciuni despre Ungaria" atunci când vorbesc despre regimul său și politica pe care partidul aflat la guvernare o conduce.

La acest capitol, vestea bună este că mulți analiști consideră că, dacă Turcia va fi adusă la gânduri mai bune în privința aderării Suediei și Finlandei la NATO, e foarte probabil că Ungaria să o urmeze.