Drumul lung al unei delegații ungare

În urmă cu un an, finlandezii vedeau istoria repetându-se. La sfârșitul anului 1939, Uniunea Sovietică invada țara lor. Timp de trei luni, armata finlandeză a opus o rezistență crâncenă, în ciuda forțelor sovietice mult superioare. Conflictul s-a încheiat în martie 1940. Finlanda a reușit să evite ocupația, dar a pierdut 10% din teritoriul său.

În februarie anul trecut, același scenariu s-a repetat în Ucraina, cu diferența că acolo luptele s-au prelungit. Iar finlandezii, care au o graniță comună de 1340 de kilometri cu Rusia, trăiesc cu amintirile de acum 83 de ani și cu îngrijorarea că ele se pot repeta acum. Suedia, deși nu are granițe comune cu Rusia, observă din partea acesteia incursiuni repetate în spațiul său aerian și maritim.

Teoretic neutre, Finlanda și Suedia erau deja partenere NATO din 1994, cu o contribuție activă la Alianță. În 2016, Ungaria a încheiat cu Suedia un acord de achiziții militare pe 10 ani, pe baza căreia a cumpărat avioane de luptă Gripen.

Cu doar câteva zile înainte de invazia rusă în Ucraina, un oficial ungar pentru apărare a purtat discuții cu omologii săi suedezi despre prelungirea acordului cu încă 10 ani, respectiv despre lărgirea cooperării ungaro-suedeze în industria militară. Pe atunci nu păreau să existe probleme între cele două țări.

Invazia Ucrainei a provocat un șoc în comunitatea internațională și a determinat Suedia și Finlanda să-și depună oficial în mai anul trecut cererea de aderare la NATO. În iulie, Canada și Germania ratificaseră deja acordul, iar guvernul ungar abia înainta parlamentului propunerea. Au urmat trei luni în care nu s-a întâmplat nimic.

În octombrie, partidele de opoziție au încercat să accelereze procedurile de vot pentru ratificare, dar majoritatea FIDESZ a votat împotrivă, fără să motiveze decizia. O lună mai târziu, deja toate statele membre NATO ratificaseră aderarea Suediei și Finlandei, cu excepția Turciei și Ungariei. Premierul Viktor Orban și șeful său de cabinet au declarat că sprijină aderarea celor două țări, dar parlamentul în continuare nu a pus votul pe ordinea de zi.

Luna trecută lucrurile au început să se miște, Parlamentul a anunțat data votului, 7 martie. La scurt timp după anunț avea loc ședința grupului parlamentar Fidesz, după care Mate Kocsis, șeful grupului anunța că ”sunt anumite discuții”, referindu-se la critici privind respectarea normelor statului de drept în Ungaria.

Suedia și Finlanda ”au jignit dur și fără nicio bază reală Ungaria, iar acum ne cer o favoare”, a spus Kocsis. Toate acestea pentru prima dată după 7 luni de la începutul procedurilor de ratificare.

Săptămâna trecută, Viktor Orban a revenit cu o declarație ambiguă:

”Eu înțeleg, ba chiar sunt de acord cu părerea grupului parlamentar, că nu e totul în ordine, dar eu cer ca pe final să fie clar că noi, de principiu, sprijinim aderarea Suediei și Finlandei la NATO. Dar înainte e nevoie de niște discuții serioase, nu între guverne, pentru că acestea există, ci între parlamente, nu ar strica niște discuții clarificatoare. Să nu dea cu piciorul în noi, dacă ne cer să îi primim. Dacă vor să fim cinstiți cu ei, atunci și ei să fie cinstiți cu Ungaria”.

Plecând de la necesitatea acestor discuții clarificatoare, un grup de parlamentari ungari va pleca în Suedia și Finlanda. Marți se vor întâlni cu președintele Parlamentului suedez Andreas Norlen, după care vor pleca mai departe în Finlanda. Aici însă discuțiile se anunță aprinse. Erkki Tuomija, vicepreședintele comisiei pentru afaceri externe a declarat că ”Finlanda nu are ce să discute, nu are explicații de dat delegației”. În plus, Tuomija consideră că nu e vorba de o delegație a Parlamentului ungar, ci de un grup Fidesz, având în vedere că niciun deputat de opoziție nu face parte din delegație, și totul este doar un joc de politică internă ungară. Oricum, Parlamentul ungar a anunțat o nouă dată pentru votul ratificării, 20 martie.