”Erdogan pierde contactul cu alegătorii tineri” (interviu)

RFI: Cutremurul din 6 februarie, dificultățile economice, scăderea în sondaje: la 20 de ani de la sosirea sa la putere, steaua președintelui Recep Tayyip Erdogan este la fel de strălucitoare pentru alegătorii turci?

Jean Marcou: Nu mai strălucește, și asta din mai multe motive. Există, bineînțeles, criza economică care afectează Turcia de mai mulți ani, cu o inflație foarte mare și o devalorizare permanentă a monedei naționale. Există într-adevăr o ușoară îmbunătățire în ultimele luni, dar inflația rămâne la peste 50% - după ce ajunsese la peste 80% conform cifrelor oficiale la sfârșitul anului 2022. În ciuda acestei stabilizări, problema economică rămâne acută și îngrijorătoare pentru turci.

Apoi, desigur, a avut loc acest dezastru teribil, cutremurul care a devastat sud-estul Turciei la 6 februarie și care a afectat 11 provincii și câteva milioane de locuitori. În acest moment, este clar că o mare parte a populației turcești s-a stabilit în tabere de corturi sau în tabere de containere, astfel încât situația este una excepțională. Va agrava această situație scăderea popularității lui Erdogan? Sau, dimpotrivă, îi va reface puțin imaginea de tată al turcilor? Aceasta este întrebarea care se pune la aceste alegeri și care se va afla, fără îndoială, în centrul campaniei electorale.

În cele din urmă, există uzura, care intervine după 20 de ani la putere. Știm că, la următoarele alegeri, vor exista alegători tineri care l-au cunoscut întotdeauna pe Erdogan ca fiind cel de la putere și care nu se mai mobilizează în jurul temelor care au dus la victoria și la menținerea sa ulterioară la putere.

Înseamnă asta că președintele turc nu mai ține pasul cu o parte a societății turcești, așa cum era în urmă cu douăzeci de ani?

În urmă cu douăzeci de ani, Recep Tayyip Erdogan era, într-un fel, reprezentantul acestor clase neo-urbane care s-au stabilit în marile orașe ale Turciei în a doua jumătate a secolului XX, în special în ultimele două decenii. El reprezenta aceste noi generații care se regăseau în oraș, care nu erau recunoscute de elitele turcești și care aspirau și ele la o viață mai bună. El a reușit să combine așteptările acestor clase neo-urbane cu un electorat mai rural, care de obicei este conservator.

Dar astăzi, Turcia este o țară urbanizată în proporție de 75%, așa că în aceste mari orașe se vor juca alegerile... Și, în același timp, acești neo-urbaniști s-au schimbat, au  copii, iar acești copii nu mai au în minte temele mobilizatoare care au fost cele ale lui Recep Tayyip Erdogan. De exemplu, accesul fetelor cu văl la universități, dezvoltarea unui anumit număr de servicii publice urbane, care au fost realizări ale lui Recep Tayyip Erdogan.

Astăzi, toate aceste realizări sunt oarecum în urma acestor mai tineri turci. Și cred că președintele turc reprezintă acum, într-o oarecare măsură, trecutul, chiar dacă încearcă să întruchipeze viitorul, spunând că va fi omul secolului și al centenarului Republicii. El nu mai ține pasul cu aceste noi generații care au cunoscut internetul și dezvoltarea rețelelor sociale, precum și o anumită internaționalizare a stilurilor de viață și a orașelor. Așadar, cred că Recep Tayyip Erdogan este într-adevăr în urmă față de această nouă generație. Și va trebui să vedem cum va vota această nouă generație în contextul actual.

Contextul cutremurului din 6 februarie și dificultățile economice nu îi sunt favorabile. Dar, politica externă și poziționarea internațională a Turciei pot fi benefice pentru el în aceste alegeri?

Acest lucru poate fi benefic, în special în ceea ce privește chestiunea ucraineană. Politica sa a fost una de mare decalaj între alianțele sale occidentale și prietenia sa cu Vladimir Putin și Rusia. O mare prăpastie există de asemenea între aliatul său ucrainean și vecinul său rus! Iar acest lucru i-a permis, în cele din urmă, să fie singurul actor care a reușit nu să facă cele două țări beligerante să vorbească între ele, ci să obțină o convergență pe două subiecte: exportul de cereale prin Marea Neagră și schimbul de prizonieri.

Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că turcii erau obișnuiți, odată cu politica lui Mustafa Kemal, să nu se implice în conflicte - de exemplu, nu au participat la cel de-al Doilea Război Mondial. Iar, în ultimii ani, politica externă foarte ofensivă urmată de Recep Tayyip Erdogan, care a dus la mai multe intervenții militare în Siria, a îngrijorat puțin populația. Așadar, aș spune că această poziție de mediator pe care președintele turc a avut-o în războiul din Ucraina îi poate aduce, fără îndoială, voturi la următoarele alegeri.

Are Recep Tayyip Erdogan alte instrumente pentru a rămâne la putere, cum ar fi controlul presei sau al sistemului judiciar?

Da, bineînțeles că da. În timpul alegerilor anterioare, exista încă un grup media, grupul Dogan, care era efectiv opozant și, prin urmare, exista o presă mult mai liberă, mult mai deschisă. Este, fără îndoială, de asemenea, un punct forte al actualului guvern să "țină" presa pro-guvernamentală și chiar, într-un fel, presa generalistă - care continuă să facă o mică diferență, dar care nu este cu adevărat o presă de opoziție...

Interviul RFI integral aici

Traducere de Axenia DOCIU