Finanțarea presei de către partide, semnalată de raportul Departamentului de Stat. Ce va urma?

Directorul executiv al Centrului pentru Inovare Publică, Ovidiu Voicu, explică la RFI ce semnal transmite de fapt raportul Departamentului american de Stat: ”Trebuie spus în primul rând că Departamentul de Stat american face astfel de rapoarte anual pentru aproape toate țările din lume, pentru că este o parte a diplomației și a politicii americane de a evalua ce se întâmplă cu drepturile omului și libertățile civile în aceste țări și în foarte multe situații SUA își bazează o parte a diplomației lor și a relațiilor bilaterale pe situația privind drepturile omului. Iată că în România, raportul cel mai recent publicat zilele acestea are o secțiune consistentă cu privire la libertatea de exprimare, cu două capitole importante, una legată de agresiuni și presiuni asupra jurnaliștilor și a doua legată de influența partidelor politice, influență netransparentă asupra mass-media. Faptul că libertatea de exprimare devine principalul subiect al unui astfel de raport arată că situația este complicată, ca să nu spun gravă, în România, suficient de complicată, încât să fie vizibilă de către analiștii americani”.

Ce va urma după raportul Departamentului american de Stat? Directorul executiv al Centrului pentru Inovare Publică spune că ”din experiențele anterioare, aceste subiecte care apar în rapoartele Departamentului de Stat pe teme legate de drepturile omului sunt reluate în relațiile bilaterale. Cu siguranță, însă, nu trebuie să ne așteptăm că vom avea o presiune foarte vizibilă și foarte puternică, pentru că e până la urmă vorba de diplomație aici, care se face cu nuanțe, care se face cu comunicări mai discrete și așa mai departe, dar va exista o astfel de presiune. În același timp, publicarea în raportul Departamentului de Stat duce la o vizibilitate mai mare și ne așteptăm ca astfel de presiuni diplomatice să vină din partea și a altor parteneri internaționali și mă refer aici la organizații internaționale, inclusiv spre exemplu OCDE, la care România vrea să adere în această perioadă, fiind unul dintre proiectele majore de țară. Pe scurt, da, va fi oarece presiune internațională, dar nu trebuie să ne așteptăm ca aceste instituții internaționale să ne facă nouă treaba. Până la urmă, tot noi, românii, trebuie să fim cei care punem presiune, tragem de mânecă autoritățile din România să nu mai facă astfel de lucruri și, ca o paranteză, iată că raportul Departamentului de Stat nu prea a fost preluat de mass-media și nu prea a fost preluat mai ales de acea mass-media despre care credem sau știm că primește fonduri publice de la partidele politice sau de la instituții publice”.

Problema finanțării mass-media de către partide

Există o problemă de legalitate în finanțarea mass-media de către partide? Ovidiu Voicu precizează că ”este cu siguranță o problemă de transparență. Noi nu putem să spunem că sunt ilegalități, fără să avem dovezi, pentru că de acest lucru se ocupă organele de anchetă, dar sub lipsa de transparență există unele suspiciuni certe că sunt niște lucruri în neregulă, în primul rând la finanțarea de la partide politice către televiziuni, care este ilegală în România și despre care am aflat în urma anchetelor jurnalistice că e posibil să se petreacă indirect. Spre exemplu, partidul politic cumpără publicitate pe sume foarte mari pentru site-ul care este asociat televiziunii, pentru că site-ul respectiv este pe altă firmă decât cea care are licența de televiziune. Aici este o suspiciune rezonabilă că e foarte posibil să se întâmple ceva ilegal”.

Directorul executiv al Centrului pentru Inovare Publică explică de asemenea cât de frecvente sunt cazurile în care ONG-uri și jurnaliști trebuie să dea în judecată instituții ale statului, pentru a primi informații de interes public: ”Sunt din ce în ce mai frecvente și mă refer aici în termeni relativi, în sensul că nu sunt frecvente atunci când vorbim de lucruri banale sau fără încărcătură economică mare, dar atunci când începi să întrebi despre cum au fost cheltuiți banii publici, fie instituții publice, fie partide politice, din ce în ce mai des sunt refuzuri de a comunica informații de interes public, legate de sumele cheltuite, mai ales de contracte, de către beneficiarii acestor finanțări. Din păcate, în România și aici ajungem la problema de fond, atunci când o instituție publică sau un partid politic refuză să-ți ofere informații care sunt publice în principiu, calea de urmat este cea în instanță, unde un proces în medie durează cel puțin doi ani în toate fazele sale, dacă nu mai mult, astfel încât după mult timp pierdut, ajungi să primești sau chiar să nu primești în cele din urmă, pentru că în continuare nu se aplică legea, niște informații care devin foarte vechi”.