Regele Charles al III-lea, în Germania

Ambasadoarea Regatului Unit, Jill Gallard, a fost întrebată azi dimineaţă într-un interviu ce îi va spune lui Charles dacă acesta o va întreba care este situaţia actuală în Germania. Răspunsul, bineînţeles, a fost unul diplomatic, fără vreo aluzie la tensiunile din cadrul alianţei guvernamentale tripartite.

„Îi voi spune că e momentul potrivit de a face această vizită, pentru că avem ţeluri comune, să facem faţă situaţiei din Ucraina şi să sprijinim Ucraina, iar un obiectiv comun este şi politica energetică.”

Desigur, ambasadoarea a subliniat relaţiile bune germano-britanice, reflectate prin faptul că regele vine în Republica Federală înaintea ceremoniilor oficiale de încoronare.

Peste o mie de poliţişti se află pe străzile Berlinului, pentru a asigura securitatea monarhului, aşteptat de un numeros public în apropierea Porţii Brandenburg. Acolo regele, sosit în Germania la invitaţia preşedintelui federal Frank-Walter Steinmeier, a fost primit cu onoruri militare. În cursul serii va avea loc un banchet de stat în palatul prezidenţial Bellevue, din Berlin. Toastul, anunţă radioteleviziunea locală, îl va rosti Charles în limba germană. Joi, regele va ţine un discurs în Bundestag, parlamentul federal german.  

După aceea va vizita centrul de primire al refugiaţilor ucraineni din fostul aeroport vestberlinez dezafactat, Tegel. Televiziunea publică locală din Berlin (RBB) a pregătit un program special şi urmăreşte, în direct, derularea etapelor acestei vizite în capitala Republicii Federale. În relatările presei se aminteşte că Charles a fost de 40 ori în Germania, ultima dată în 2019.

În opinia multor comentatori germani, vizita este mai degrabă simbolică, decît practică. De remarcat este şi faptul că partidele parlamentare nu s-au pronunţat în niciun fel în legătură cu venirea monarhului. Doar un reprezentant al Partidului Stîngii a făcut un comentariu oarecum ironic, afirmînd că Charles este un şef de stat care nu a fost ales şi care va ţine o cuvîntare în Bundestag.

Vineri, în ultima zi a vizitei, Charles al III-lea şi soţia sa Camilla, însoţiţi de preşedintele Steinmeier, vor pleca la Hamburg, unde au şi început pregătirile de primire.

Prezenţa trupelor de ocupaţie britanice în perioada postbelică

Un loc special în istoria relaţiilor anglo-germane îl ocupă prezenţa militarilor britanici în Berlinul postbelic. În 1945, fosta capitală a Reichului nazist a fost împărţită în patru sectoare, administrate de americani, britanici, francezi şi sovietici. Ultimele forţe militare aliate au fost retrase în 1994.

În sectorul administrat de britanici s-a aflat şi penitenciarul în care au fost încarceraţi şapte criminali de război, condamnaţi la Nürnberg. Paza închisorii a fost asigurată de militari ai celor patru puteri aliate. Componenţa pazei se schimba lunar pînă în 1987.

Ultimul deţinut a fost Rudolf Heß, adjunctul Führerului, care a fugit în 1941 în Anglia cu scopul de a încheia un armistiţiu. Heß s-a sinucis în vara anului 1987. Britanicii au dispus atunci dărîmarea închisorii, pentru a evita transformarea clădirii într-un loc de pelerinaj al nostalgicilor.

Heß a fost înmormîntat la Wunsiedel. După ce mormîntul a atras grupuri de neonazişti şi extremişti de dreapta, care susţin teza conspiraţionistă că Heß ar fi fost ucis în detenţie, rămăşiţele sale pămînteşti au fost exhumate şi incinerate. Cenuşa a fost aruncată în mare.

Hitchcock cenzurat de britanici

Cu scopul de a-i confrunta pe germani cu atrocităţile comise de nazişti, regizorul Alfred Hitchcock a filmat în 1945 ceea ce a văzut în lagărele de concentrare. (În urma procesului făptaşilor din lagărul de concentrare Bergen Belsen, de exemplu, a fost executat în 1945 criminalul de război din România, medicul, Fritz Klein.)

Britanicii, însă, s-au răzgîndit şi au dispus ca materialul să nu mai fie folosit. Decizia reflectă schimbarea politica postbelică faţă de Germania şi începerea procesului de reconciliere. Astfel, materialul a fost secretizat şi depozitat în arhive. În urmă cu cîţiva ani, filmele au fost redescoperite. Din materialul s-a montat un documentar difuzat de mai multe televiziuni europene. (Sub titlul „Night will fall”, filmul este disponibil şi pe internet.)