Trumpismul, credință și politică, spectacol al puterii ce eliberează de inhibiții--interviu cu Jeff Sharlet

Trump este "măreția" la care tânjesc viețile banale, credința neclintită în schimbul spectacolului puterii ce nu cunoaște limite. "Trumpismul este", scrie Jeff Sharlet în CURENTUL DE RETUR,  "realitatea ruptă din context și istorie", palpitatie, pulsație de simțăminte curgând ca un torent spre adevărul unic, Trump. Între fostul președinte și fanaticii săi s-a stabilit o complicitate indestructibilă, rezistentă la raționalitate. "Ce bine-i că, în sfârșit, putem crede", exclamă Shawn, un suporter din Youngstown, statul Ohio. "Extazul unui miting Trump nu este partizan, ci de ordinul convingerii convertitului că a pătruns într-un nimb de lumină, pur și nediluat".  Jeff Sharlet se scufundă în mulțimea delirantă a mitingurilor trumpiene, se confundă cu ea în tentativa de a înțelege, nu de a  judeca. Interacțiunea publică a lui Trump cu fanaticii săi--care au și chipul grotesc-sângeros al gloatei de la 6 ianuarie--e o ceremonie cvasi-religioasă, cu coduri ce provin din Creștinismul amrican de dreapta și cu suprastraturi innegurat-conspiraționiste care țin și ele, pe căi ocolite--argumentează Sharlet--de o anume tradiție creștină. CURENTUL DE RETUR nu simplifică lucrurile. Divinizat, transformat prin osârdia predicatorilor cultului în subiect de profeție și "treziri" apocaliptice, Trump este ultimul erou al unei lupte străvechi, profund religioase, cu "forțele Răului", dar și un fenomen politic. El este un magician al fuziunii, scrie Jeff Sharlet, "un mediu de convergență a două conservatorisme, dreapta pupulistă traditonală și cea alternativă, banii elitei și volumul electoral al maselor aliniate în formație strânsă sub același steag alb, nu al predării ci al suprematismului, subînteles dacă nu spus pe șleau". În acest sens, Trump nu este un om politic ci o condiție posibil ineradicabilă pentru că profund americană, "încă un frison al febrei ce cutremură de la începuturi spiritul Americii".

Jeff  Sharlet:  "Curentul de retur" este  o metaforă a forțelor care converg, în particular în Statele Unite, pentru a ne trage departe de țărmul democrației,  spre larg,  spre fascism. E un moment fascist global; eu mă ocup de manifestările sale aici, în Statele Unite. Mulți consideră că amenințarea fascismului este monolitică. Ea  se compune, în realitate, din afluenți multipli, din curente, are fisuri. Prin urmare, trebuie să-i știm detaliile, funcționarea, să înțelegem motivațiile individuale ale celor care îmbrățișează autoritarismul, nu pentru a-i converti ci pentru a ne organiza noi înșine mai bine în apărarea democrației. Asta mi-a animat lucrarea, centrată pe întrebarea fundamentală a epocii, "cum ne salvăm".

Reporter: Pentru a răspunde la această întrebare a-ți plonjat în adâncul--în abisul, scrieți--mulțimilor trumpiene, în intimitatea delirantă a mitingurilor electorale din 2016, din Youngstown Ohio până-n Fountain Hill, Arizona. Ce ați găsit pentru a desluși enigma?  Care-i secretul pasiunii aparent iraționale, natura legăturii între Trump și partizanii săi fanatizați? Scrieți, "prin el devin el".

Jeff Sharlet:  Am înțeles prima oară în 2016 ceva în general neînțeles. Despre mișcările de extremă dreapta în America și în lume scriu de 20 de ani. În 2015, când Trump a coborât pe scara rulantă din Turnul ce-i poartă numele pentru a-și anunța candidatura la prezidențiale, mi-am spus, "iată-l, iată, omul forțe pe care l-am proptit în țări mai mici și slabe s-a întors acasă la noi. "America măreață iarăși", simultan paseism și utopie, e o credință tautologică. Trump e capabil s-o întruchipeze. Este unul dintre cei mai buni doi oratori pe care i-am auzit vreodată, celălalt fiind Barack Obama. Aparenta dezlânare, incoerență a discursului trumpian este înșelătoare. La mitinguri,  când ești în mulțime, simți magia artistului care-și hipnotizează publicul. Suporterii se complac;  știu că e doar spectacol, dar sunt seduși de plăcerea de a ceda urii,  de ispita de a fi nu buni ci cât mai răi.

Reporter:  Vorbiți despre credință și ispită, termeni religioși, dar și despre aspectele politice ale fenomenului. Trumpismul este evident un amestec de politică și religie--în sensul de scurt-circuitare a raționalului--dar de ce el, de ce acest individ și nu altul?  E doar "revelație", cum explică o suporteră floridiană?

Jeff Sharlet:  Scriu despre Trumpocen, împrumutând termenul prietenului meu, cineastul Jeff Ruoff. Politica americană ar putea fi împărțită în două epoci: epoca Reagan, 1980-2016, în care Democrații și Republicanii, cu diferențele firești, funcționau împreună într-un sistem unde rolul guvernului era definit de Reagan. Trump a deschis poarta spre un spațiu nou, cu o mișcare în multe privințe teologică, religioasă. Trump a știut să capteze așa-numita "evanghelie a prosperității", ideea că D-zeu vrea să fii bogat și că te arăți credincios dând bani pastorului tău; cu cât mai multe Rolls Royce-uri are în garaj pastorul, cu atât vei fi mai binecuvântat de D-zeu. Trump a tradus această evanghelie, pe care a deprins-o din tinerețe, în limba politicului. Unii cred că Trump nu-i evlavios, numai că unul dintre cei trei mentori ai săi, alături de tatăl său și de "vănătorul de comuniști" Roy Cohn, a fost un predicator și autor de mare popularitate, Norman Vincent Peale, care a propovăduit o religie de comis-vojajor. Trump a deschis ușa cu această mutație teologică, peste care s-a suprapus, intunecând-o, deformând-o, Q-anon. "Evanghelia prosperității" a devenit gnostică, paranoică. De ce Trump? Pentru că-i dispus s-o facă, pentru că n-are limite, pentru că se pricepe.

Reporter:  Trump, om al spectacolului, pentru care--scrieți în alt context--Scriptura e un "script", un scenariu--este, văzut din exterior ca un ins failibil, plin de ipocrizii și contradicții. Scrieți, "ipocriziile lui Trump sunt ipocrizii doar pentru cei lipsiți de darul gnozei". Ce este gnoza?  În CURENTUL DE RETUR este cheia de înțelegere a fenomenului Trump, este un concept fundamental.

Jeff Sharlet:  Cred că este. E un concept pe care l-am remarcat în 2020. Gnosticismul este o erezie creștină străveche, un set de texte necanonice, o cale pe care Creștinismul n-a urmat-o. Este o religie a secretelor, dominată de ideea că D-zeu este doar un paravan în spatele căruia se ascunde adevărata Putere. Ierarhia ecleziastică, episcopii și așa mai departe, sunt doar "canale secate", oase uscate, oameni de prisos, sau, în argoul modern, statul profund. Doar inițiații pot înțelege cu adevărat.  Are sens doar ce pentru proști,  neinițiați, pare nonsens, contradicție. Acest conspiraționism s-a impus în 2020, prin Q-anon, dând tonul mișcării trumpiene. Spun trumpism, nu Trump. Un proeminent predicator de dreapta afirmă, în carte, că Trump se va întoarce, în trup sau ca duh în trupul altuia. Mișcarea va merge mai departe și fără el. Trump și-a lansat campania pentru prezidențialele din 2024 în Waco, statul Texas, acum treizeci de ani scena unei oribile tragedii:  peste 80 de sectanți--membri ai unui cult--arși de vii într-un asalt federal scăpat de sub control. La mitingul organizat exact în ziua comemorării, Trump a vestit bătălia ultimă. Pe fundalul unor imagini ale asaltului asupra Capitoliului proiectate pe un ecran-gigant, Trump a intonat, împreună cu așa-numitul "cor  al prizonierilor" compus din asediatori condamnați pentru fapte comise la 6 ianuarie 2021, o versiune a imnului național care a fost numărul 1 în topul iTunes. Trump nu conduce această mișcare, e condus de ea.