AUR nu face decât să instige la ură printr-o intoxicare "că vin să ne fure copiii" (Interviu)

Dimpotrivă, legea își propune să creeze mecanismele pentru a preveni separarea copiilor de familie, acolo unde există acest risc, adaugă ministrul Gabriela Firea. Cum e folosit subiectul de susținătorii AUR dar și de factiunile pro familia traditională?

Pe rețelele sociale, subiectul este folosit pentru a mobiliza oamenii să vină la protestul de sâmbătă.  Parlamentarii AUR aduc ca argument exact legea care își propune să protejeze copiii aflați în risc de sărăcie. Raisa Enachi este deputat AUR de Vaslui.

Vișinel Bălan este fost vicepreședinte al Autorității Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului. A participat la elaborarea legii și explică la RFI ce-și propune ea. Tot el vorbește și despre presiunile care se fac pentru a se pronunța public împotriva legii...

Vișinel Bălan: Mi se pare foarte periculos mesajul AUR, riscant. În primul rând că statul nu fură niciun copil. Astăzi, copiii pot fi luați din familiile abuzatoare dacă abuzează copiii, cu sau fără această lege. Scopul acestei legi, a acestei propuneri de legi pentru că încă nu a devenit lege, are misiunea de a resuscita puțin autoritățile locale și de a le responsabiliza în a veni în sprijinul copiilor, tocmai pentru a preveni separarea copilului de familie. 

Responsabilizează autoritatea și trasează clar cine sunt cei responsabili pentru a preveni separarea copilului de familie. Explică un risc. Sărăcia este un risc. Ce trebuie să facă autoritatea locală?  Cine trebuie să intervină pentru a preveni o astfel de situație? 

Asta face legea. Clarifică niște situații și responsabilizează instituțiile care trebuie să intervină specific pe problema fiecăreia. 

Dacă vorbim despre sărăcie, primăria prin serviciul public de asistență socială trebuie să asigure resursele necesare pentru a preveni momentul de separare. Dacă primăria nu intervine e clar că, mai devreme sau mai târziu, copilul acela va ajunge cu măsură de protecție. 

De exemplu, dacă vorbim despre un copil abuzat, e clar că îl iau și astăzi, nu aștept să treacă legea prevenirii separării. Avem zeci de mii de copii în familii care au fost victime ale abuzurilor sexuale de către proprii părinți. Vorbim de zeci de mii.

Reporter: La început spuneați că e foarte periculos ce face AUR. Unde e pericolul? Unde se ascunde?

VB: În primul rând cred că toate partidele sau structurile extremiste fac o greșeală foarte mare. Să acuzi că această lege înseamnă că statul îți fură copiii e greșit. Legea trebuie analizată pe bune. Poți descoperi că nimeni nu îți fură copiii. AUR nu face decât să instige la ură o populație, care e chiar populația care agresează copiii.

Să nu vă imaginați că e o altă populație care reacționează și se alătură mesajului celor de la AUR. Sunt chiar abuzatorii. O să fiți surprinsă, dar în ultimele două săptămâni a fost o avalanșă de mesaje. Mi s-a cerut o poziție. În glumă, îți mărturisesc, că eu, la un moment dat, am venit cu o propunere de lege în 10 articole. Efectiv, în 10 articole o propunere de lege cu privire la prevenirea separării copilului de familie. Nici Gabi Firea, nici Elena Tudor, nimeni din structurile de specialitate,

Ministerul Familiei, Autoritatea pentru protecția copilului, nu își dorește să ia copiii din familie. Avem responsabilitatea să îl facem pe părinte să conștientizeze că se află într-un risc dacă abuzează, dacă nu are condiții de trai. Trebuie să facem tot ceea ce e mai important pentru a asigura un echilibru copilului. Până la urmă, noi suntem aici pentru copii.

Rep: De ce ați spus că sunt chiar abuzatorii cei care protestează? Pot fi și oameni ușor manevrabili. E o spaimă a unui om care se luptă cu sărăcia, poate are teama asta de a nu-i lua cineva copilul.

VB: Sunt întru totul de acord. Eu m-am raportat strict la și am și participat în încercarea de a liniști chiar niște avocați, niște oameni cu o anumită inteligență, zic eu, niște influenceri foarte importanți din activismul de partid al celor de la AUR. Efervescența lor de a distruge o idee doar pentru faptul că acolo apar niște definiții. Atenție. Sunt doar niște definiții, nu e nimic complex. Sunt niște definiții care spun clar care este contextul în care copilul se află într-o situație de risc, de separare, în care autoritatea locală are responsabilitatea să intervină dacă vorbim despre sărăcie. Dacă vorbim despre abuz intervine DGASPC. Se delimitează intervenția fiecăreia. Fiecare instituție are o responsabilitate. Asta face această lege, clarifică un fenomen.

Rep: Din contactul cu cei de la AUR vi s-a părut că e reavoință sau neînțelegere?

VB: Cred că ambele. Există și neînțelegere. Și neînțelegerea s-a transformat în reavoință, refuzul lor de a accepta. Sunt sigur că s-a încercat o colaborare, că s-a încercat un dialog. Efectiv, ei sunt pe un setting. Am văzut și un discurs degradant cum că copiii urmează să ajungă în familii LGBT. Nu vă spun ce a ajuns la mine în privat, câtă presiune s-a făcut și se face în continuare pe tema aceasta. Chiar azi m-au sunat două organizații, Pro Life și tot felul de organizații dintr-astea spirituale, care să mă roage să iau o poziție și să fiu împotriva acestui proiect. Eu încercam să le zic că proiectul nu e rău. El poate fi îmbunătățit.

Dar acest proiect trebuie să existe în România. Când s-a discutat pentru prima dată acest proiect, anul trecut în septembrie, la Comana, a fost o întâlnire cu toți directorii din toată țara, eu am fost cel care am zis clar că trebuie să avem sancțiuni ferme. Autoritatea locală, adică primarul, trebuie să răspundă penal dacă nu intervin să ajute acești copii. Avem foarte mulți copii care trăiesc în sărăcie pură, peste 50% din populația de copii a acestei țări.

Acești copii nu au nicio vină că s-au născut în familia x sau y. Responsabilitatea autorităților este să ajute și să creeze un echilibru. Fiecare copil trebuie să crească în familie. Nimeni nu își dorește ca acei copii să ajungă în sistemul de protecție a copilului, în centre. Chiar nimeni nu își dorește asta. Asta e o intoxicare în spațiul public, că vin să ne fure copiii.

Credeți-mă. Nimeni nu își dorește. Vă spun asta pentru că am fost acolo. Știu ce s-a dezbătut. Într-adevăr, în ceea ce mă privește, cu propunerea pe care eu am făcut-o, a existat o rezistență. Am înțeles-o. Ăsta este sistemul. Dar legea nu e rea. Ea poate fi îmbunătățită. Din zona bisericească, neoprotestantă, m-au sunat că ei luptă pentru copiii românilor care au fost răpiți de statele europene. Am încercat să discut cu ele să vedem dedesubtul a ceea ce ei îmi livrau. Să scoatem în spațiul public că i-au luat copiii, nu este suficient. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat, dacă există un istoric. Se pune o presiune de genul că încep să gândesc ca statul, ca ăștia care ne conduc. Am zis că nu despre asta este vorba, că eu susțin această lege, că trebuie îmbunătățită.

Dar ceea ce i se întâmplă doamnei ministru mi se pare un shame ordinar din partea celor de la AUR și din partidele extremiste, SOS al doamnei Șoșoacă. Nu îmi doresc nicio secundă să fiu în locul Gabrielei Firea în contextul ăsta. Nu îmi doresc. Dacă pentru mine, care nu mai sunt acolo, există o presiune, nici nu vreau să mă gândesc ce e la ea. Eu am urmărit acele trei ore din comisie. Surprinzător, dar și mie mi s-a propus să merg în comisie chiar din partea celor de la AUR. Am zis nu. Eu nu aș fi putut să particip la acest spectacol ordinar. Nu puteai să vorbești. Tu, ca ministru, ca președinte de autoritate, nu puteai să susții nimic pentru că permanent unii activiști din zona de organizații reformate ale bisericii fie adventiste, fie baptiste au început să arunce cu mizerii față de președinta comisiei. În primul rând, față de cei de la USR, spunându-le că urmează să dea copiii gaylor. Sau dacă voia să intervină doamna ministru, să aibă o replică, să spună ceva, nu se putea. Erau foarte multe jigniri. Îmi este greu. Încerc să păstrez un echilibru în limbaj. Această lege, prin PNRR, oferă o garanție suplimentară. Se creează aceste centre de zi. Rolul acestor centre de zi este să vină în sprijinul familiilor tocmai pentru a preveni separarea copilului de familii. Familia vien și lasă copilul la acest centru de zi, se duce lucrează și își face cele necesare, după care vine seara și ia acest copil. Toată ziua copilul are asigurate cele trei mese pe zi, are acces la educație. În primul rând, se face un reset de valori. Copilul nu mai este separat de educație. Nu mai este condamnat să nu mănânce cu zilele. Acest centru de zi are rolul să îl ajute pe copil. Ăsta e rolul proiectului. Dacă proiectul nu se întâmplă, PNRR-ul nu mai finanțează cele 150 de centre de zi. Sunt 50 de milioane de euro.

Aceste centre de zi se construiesc în comunitățile sărace. 

Rep: Cine se va ocupa de aceste centre, autoritățile locale?

VB: Exact, autoritatea locală. De aia legea are rolul de a delimita și spune care este rolul protecției copilului, DGASPC și care este rolul primăriei prin serviciul de asistență socială, fie că vorbim de SAPS, fie că vorbim de compartiment social. Fiecare autoritate, în limita personalului, a organigramei pe care o are, are un serviciu sau are un compartiment, un birou social. În responsabilitatea acelui compartiment va exista și acest centru de zi...În acest moment, dacă ați văzut chiar pe site-ul autorității, până pe 3 sau 10 iunie, s-a prelungit termenul de depunere. Depui proiect până pe 3 sau 10 iunie. A fost prelungit de trei ori până acum.

Rep: Asta ce arată, că nu prea s-au depus?

VB: Arată că nu prea s-au depus. Arată și blocajele astea instituționale pe lege. Dacă nu ai lege e foarte dificil ca Uniunea Europeană, prin PNRR, să îți mai finanțeze aceste centre. Trebuie să creezi și un cadru care să responsabilizeze autoritatea locală. Autoritatea locală e învățată să construiască, nu știm cum și după doi, trei ani să schimbe destinația centrului. Mai face un cabinet stomatologic. Mai face un salon de coafură. Mai face câte ceva, cum e la țară. De aceea zic că legea responsabilizează autoritatea.

Rep: Cumva sunt deja în întârziere pentru că nu a fost votată?

VB: Destul de mare, părerea mea este că suntem într-o întârziere foarte mare.

Rep: Cum credeți că se va termina povestea asta? În momentul ăsta, presiunea pe partea politică este foarte mare.

VB: Cred că doamna ministru trebuie să aibă curaj să meargă înainte. Această lege trebuie votată. Cred că trebuie să aibă curaj să iasă public și să vorbească, nu să pună niște postări. Oamenii vor să o audă, să explice pe înțelesul tuturor că asta e legea și asta se întâmplă. Comunicarea este cheia succesului. Oamenii au capacitatea să își schimbe direcția de acțiune dacă li se vorbește pe limbajul lor. În momentul în care tu ieși pe Facebook și pui stop, cu litere cât mai mari ca să depășească chiar și pagina de Facebook, nu comunici. Nu așa se face comunicare. Acțiunea ta instigă la o reacție negativă.