„Fac parte atât din comunitatea kurdă, cât și din cea alevită, dublă cetățenie pe seama căreia sunt discriminat în Turcia”, mărturisește Emre, un student în vârstă de 23 de ani, născut și crescut în Pazarcik, un oraș în mare parte populat de cetățeni de origine kurdă și alevită din Provincia Kahramanmaraș din sud-estul Turciei. Din noaptea cutremurului care a devastat întreg sudul și centrul Turciei, el și familia sa au pierdut tot ce aveau.
„În primele două sau trei zile de la cutremur, mulți oameni au murit în fața ochilor mei, din cauză că nu au primit nici un fel de ajutor. Pe strada pe care ne aflăm acum locuiesc numai kurzi și aleviți, ale căror case au fost complet distruse, însă noi nu am primit același ajutor precum cei care locuiesc pe alte străzi, mult mai puțin afectate de cutremur” a povestit Emre.
După cele întâmplate, pare că situația actuală îl lasă rece pe tânărul student, profund conștient de faptul că populațiile kurde și alevite din Turcia sunt discriminate, acestea fiind două minorități cu practici diferite de cele oficiale din cadrul islamului. „În urmă cu un secol, în SUA, populația albă trăia separat de cea de culoare, ba chiar aveau și toalete separate, însă, în prezent, se pare că au reușit să-și depășească diferențele. În Turcia, situația a rămas aceeași”, adaugă Emre.
Înainte de toate acestea, Emre visa să ajungă să lucreze ca asistent social, să ofere îngrijiri persoanelor vârsnice, însă acum i-au fost spulberate toate speranțele de viitor. Brutăria la lucra pentru a-și câștiga existența a fost și ea distrusă. La momentul actual, singura prioritate a lui Emre este pur și simplu aceea de a supraviețui.
Chiar și așa, însă, tânărul va merge, cu siguranță, la vot. „Chiar dacă trebuie să mă deplasez în alt oraș pentru a merge la vot, o voi face. Toată țara va fi prezentă la alegeri, pentru că avem nevoie de un guvern nou. Am fost reduși la tăcere, iar libertatea noastră de exprimare este cam limitată. Tocmai pentru că nu mai am nimic de pierdut, nici îmi mai e frică să îmi fac vocea auzită. Familia e tot ce mi-a rămas. Însă, alții nu fac asta pentru că le e teamă să nu cumva să fie arestați și să ajungă în spatele gratiilor”.
La rândul său, și Ayse Varose, în vârstă de 75 de ani, membră a acelorași două comunități, s-a arătat dornică să rupă tăcerea, chiar dacă a suferit un atac cerebral din cauza căruia are acum o pareză facială parțială. „Bineînțeles că voi vota”, a declarat femeia, râzând. „Voi vota pentru poporul kurd, pentru revoluție. Casa îmi e plină de crăpături, priviți! De frică, am ajuns să dormim în corturi. Și nu am primit niciun ajutor financiar”, a mărturisit aceasta, devenind din ce în ce mai tulburată pe măsură ce povestea despre evenimentele îngrozitoare prin care a trecut.
Ayse va vota pentru Partidul Democrat Popular (HDP), formațiunea politică pro-kurdă a Turciei care urmează să candideze la alegerile parlamentare sub denumirea de Partidul Verde de Stânga. „Chiar dacă nu au în frunte un candidat de origine alevită, voi vota pentru HDP, pentru că ei ne reprezintă comunitatea. În ceea ce privește alegerile prezidențiale, îl voi vota pe Kilicdaroglu, pentru că el este alevit, e unul de-al nostru”.
În Turcia locuiesc între 15 și 20 de milioane de cetățeni de origine kurdă, ceea ce ar oferi un avantaj considerabil opoziției, în încercarea sa de a-l înlătura de putere pe Erdogan, după un mandat care s-a întins de-a lungul a două decenii. Spre deosebire de alegerile din 2018, Partidul Democrat Popular a ales să nu propună un candidat unic, ci să se alieze cu liderul principalului partid de opoziție din Turcia, Partidul Popular Republican (CHP), Kemal Kilicdaroglu, timp în care celelalte șase partide principale de opoziție prezintă un front unit. Astfel, se pare că susținătorii Partidul Democrat Popular au șanse mari să dicteze soarta alegerilor.
„Populația kurdă avea multe așteptări din partea lui Erdogan, în special de când cu discuțiile de pe la începutul anului 2000, din jurul proiectelor de reformă necesare ca partea a procesului de aderare a Turciei la Uniunea Europeană”, a declarat Cuma Cicek, cercetător la Institutul Francez de Studii Anatoliene din Istanbul.
„Între 2007 și 2012, Erdogan chiar a lansat o serie de reforme privind limba și identitatea kurdă în societatea turcă, punând inclusiv bazele unei programe de studii în universități pentru această comunitate, ceea ce a oferit speranță membrilor săi, și anume, că drepturile și cultura lor vor fi respectate. Apoi, partidul lui Erdogan, Partidul Justiției şi Dezvoltării (AKP), s-a angajat în alianțe cu naționaliștii, ceea ce a determinat ca statutul populației kurde să devină o problemă în materie de securitate și terorism”.
De pe vremea Imperiului Otoman și până la Republica din prezent, istoria kurzilor din Turcia a fost constant marcată de revolte și represiuni violente. După proclamarea Republicii Turcia în anul 1923, sub conducerea președintelui Mustafa Kemal Atatürk, moment în care a început formarea statului modern, au fost spulberate orice speranțe cu privire la existența unui stat kurd autonom, așa cum se prevedea în Tratatul de la Sèvres din 1920, după înfrângerea otomanilor în Primul Război Mondial. Limba kurdă a fost interzisă, iar identitatea acestui grup etnic a fost negată, kurzii fiind supranumiți „turci de munte”, drept pentru care au fost integrați în societatea deja existentă.
Timp de zeci de ani, numai simpla vorbire a limbii kurde sau afirmarea propriei identități ca fiind kurde erau considerate o adevărată infracțiune. Deși lucrurile s-au schimbat în prezent, teama încă persistă, iar membrii comunității kurde nu își afișează cu ușurință în public adevărata identitate.
„Dacă mă întreabă cineva de unde sunt, când le spun că sunt kurdă, își schimbă instant atitudinea. Devin mai reținuți, e clar că noi reprezentăm o problemă pentru ei”, a declarat Dilber, o asistentă dentară în vârstă de 37 de ani din Mardin, un oraș din sud-estul Turciei. În prezent, Dilber locuiește în Adana, la 30 km de coasta Mării Mediterane, însă care a venit pentru o scurtă vizită la Istanbul. „Bineînțeles că sufăr din cauza a ceea ce se întâmplă. Nu simt ca și cum aș avea parte de libertate și mi-aș dori să trăiesc într-o țară lipsită de discriminare. În calitate de femeie de origine kurdă, vreau să îmi trăiesc viața în libertate”.
Lui Dilber nu-i place Istanbulul. „Prefer să locuiesc în Adana, pentru că acolo pot să-mi vorbesc limba, să fiu alături de propriul meu popor. Kurzii din Adana sunt foarte implicați la nivel politic. În Istanbul nu e așa, pentru că suntem văzuți ca pe o minoritate, iar oamenilor le e frică să vobească în limba kurdă sau să își afirme public adevărata identitate”.
Dilber are multe așteptări „în ceea ce privește aceste alegeri”. Însă, pentru Halit Cicek, un bărbat de origine kurdă din Mardin care s-a stabilit la Istanbul în urmă cu peste 40 de ani, situația stă cu totul diferit. „Am fost arestat și torturat în repetate rânduri” de-a lungul anilor, a declarat acesta în timpul unui interviu acordat la o cafenea din cartierul Tarlabași din Istanbul, populat în mare parte de cetățeni kurzi. Pentru Halit Cicek, alegerile nu reprezintă un subiect de mare interes, care să îi stârnească entuziasmul.
„Avem deja un partid care să ne reprezinte, Partidul Democrat Popular (HDP), însă trebuie să votăm, în schimb, Partidul Popular Republican (CHP), lucru care nu ne prea încântă. Și chiar dacă am avea un candidat unic pe care să îl putem vota, ar trebui să fie de origine turcă ca să poată avea vreo șansă să câștige încrederea publicului”, a declarat bărbatul, profund nemulțumit de situația actuală din Turcia.
„Din cauză că suntem kurzi, nu avem nicio siguranță în viață și, deși comunitatea noastră numără 40 de milioane de persoane, tot nu suntem acceptați în societate. Credeți că francezii ne consideră teroriști? Ei bine, în Turcia, așa suntem văzuți”, a declarat bărbatul, fără a schița vreo emoție. „Vrem să fim liberi, să nu mai fim discriminați, vrem ca limba noastră să fie predată în școli, să nu mai fim văzuți ca pe o minoritate. Suntem o parte integrantă a acestei țări”.
„Nu vrem să mai fim discriminați” doar pentru că suntem kurzi, afirmă Halit Ciçek.
„Referitor la statutul populației kurde, Kilicdaroglu nu a făcut mari promisiuni în acest sens, cu excepția faptului că își propune să lărgească spațiul politic pentru cetățenii kurzi din Turcia și să le consolideze drepturile. În eventualitatea în care va câștiga coaliția de opoziție, aceasta va avea nevoie de sprijinul majorității membrilor Partidului Democrat Popular pentru a putea restructura sistemul juridic și politic, ceea ce ar putea da naștere posibilității de a repune în mișcare procesul de pace și de a asigura că drepturile noastre fundamentale sunt respectate”.
„După alegeri, publicul va dori mai multă egalitate și să se pună capăt discriminării. Luăm demersurile necesare pentru ca limba kurdă să devină limbă oficială în Turcia. Ne dorim o țară mai democratică și o legislație nouă. Vrem ca prizonierii noștri să fie eliberați”, a declarat Ferhat Encü, co-președinte al Partidului Democrat Popular.
Însă temerile referitoare la rezultatele alegerilor nu s-au disipat complet, întrucât Erdogan încă mai are o șansă semnificativă la câștig. „Am făcut față opresiunii și asimilării secole la rând. Oricând aș putea fi arestat sau ucis. Dar singura mea teamă este că, dacă va câștiga Erdogan, bazele noastre democratice vor dispărea definitiv. Ne e teamă că nu va mai exista nicio speranță de pace. Este în joc întreg viitorul Turciei”, a mărturisit Ferhat Encü.
Traducere și adaptare de Monica Chivu de pe pagina în limba engleză a France 24.
Revista Presei
Top articole
