Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


De unde vine termenul “decivilizație” folosit de președintele Franței Emmanuel Macron pentru a descrie violența din societate? E cumva o influență a extremei drepte?

emmanuel_macron.jpg

Emmanuel Macron
Președintele Emmanuel Macron își aumă termenul "decivilizație", dar neagă inspirația dinspre extrema dreaptă
Sursa imaginii: 
Facebook Emmanuel Macron

Palatul Elysée își asumă expresia "proces de decivilizare" folosită miercuri de șeful statului, cu referire, între altele, la un recent incident în care trei polițiști au fost uciși într-un accident de circulație în nordul Franței și la amenințări împotriva unor primari care creaseră centre pentru refugiați în localitățile. Dar acest termen este și titlul unei cărți a teoreticianului de extremă dreapta Renaud Camus.

Președintele Macron a comparat în ședința consiliului de miniștri pe care o prezidează săptămânal violența din societate cu un "proces de decivilizare". "Trebuie să fim intransigenți pe fond", a adăugat șeful statului. “Nicio violență nu este legitimă, fie că este verbală sau împotriva persoanelor". Dincolo de analiză, însuși termenul de "decivilizare" a provocat vii reacții în clasa politică, potrivit unei analize Franceinfo.

În sfera politică, termenul "decivilizație" este și titlul unei cărți a unui eseist de extremă dreapta, Renaud Camus, publicată în 2011. În același an, eseistul a publicat "Le Grand Remplacement – Marea Înlocuire", în care își dezvoltă teoria rasistă și conspiraționistă privind înlocuirea unui popor, "francezii de origine", cu o "populație de imigranți din Africa și Maghreb".

Camus nu deține monopolul asupra termenului, dar a marcat conceptul cu ideologia sa. În cartea sa, eseistul explică faptul că "criza contemporană ar fi cea a școlii, a familiei, a tuturor instituțiilor responsabile de transmitere", analizează Aurélien Aramini și Florian Gulli în revista Philosophique. "Cultura și-ar pierde orice consistență; manierele la masă în special, matrice de control a tuturor impulsurilor noastre, ar fi din ce în ce mai dezinvestite, ceea ce se bazează pe respectul față de autoritate ar fi devitalizat astăzi. De aici și revenirea violenței în viața cotidiană", scriu cei doi filosofi.

Termenul "decivilizație" se regăsește în sociologie, unde este asociat cu scrierile germanului Norbert Elias și cu expresia sa "proces (sau încercare) de civilizație". Sociologul, care a reflectat îndelung asupra cauzelor profunde ale apariției nazismului în Germania, studiază în lucrările sale evoluția moravurilor de-a lungul timpului.

"Așa cum au înțeles remarcabil Ernst Bloch, Ernst Cassirer, Norbert Elias și Hannah Arendt, de-civilizația anilor 1930 și 1940 a constat în distrugerea individului pentru a-l topi în "masă"", explică și istoricul Hamit Bozarslan, autorul eseului Criză, violență și de-civilizație. Un eseu despre unghiurile moarte ale orașului (CNRS, 2019). "Fără memorie, fără rețea, fără țesut social, fără facultate cognitivă, ceea ce a rămas din individ a fost obligat să se "masifice", să urle alături de lupi pentru a nu fi devorat de aceștia", continuă Hamit Bozarslan. Nazismul, stalinismul, khomeynismul [ideologia politică și religioasă dezvoltată de ayatollahul Khomeyni, fondatorul Republicii Islamice Iran] și actualul jihadism reprezintă conversia acestui proces de masificare în resursă supremă de putere.

"Decivilizare" și "sălbăticire"

 

În ultimii ani, politicieni de frunte din Franța au folosit termenul de "decivilizare" ca și cel de "sălbăticire" pentru a denunța violența care domnește în societate. În aprilie 2021, deja în campanie pentru alegerile prezidențiale (unde însă n-a ajuns să candideze), Xavier Bertrand a folosit acest termen la Europe 1 înainte de a-și prezenta propunerile pe tema securității. "Suntem una dintre puținele țări din lume în care în fiecare zi există atacuri împotriva statului, în care forțele de ordine sunt puse sub semnul întrebării și nu există niciun răspuns", a afirmat președintele regiunii Hauts-de-France, fost președinte al Republicanilor (LR, centru dreapta).

 

Bruno Retailleau, Marine Le Pen, Gerald Darmanin
Bruno Retailleau, Marine Le Pen și Gerald Darmanin sunt doar câțiva dintre politicenii francezi care au utilizat termeni că "decivilizare" sau "sălbăticire"
Sursa imaginii: 
Facebook Bruno Retailleau/Marine Le Pen/Gerald Darmanin

David Lisnard, primarul LR al orașului Cannes și președinte al Asociației primarilor din Franța, a semnat și el un articol în septembrie 2022 în Le Figaro, intitulat "Putem opri decivilizarea?", după atacul asupra unui octogenar din Cannes. Bruno Retailleau, președintele grupului LR din Senat, a folosit expresia în mai multe rânduri: "Franța este în curs de a deveni sclavul unui fenomen de decivilizare", a declarat el în septembrie 2022, după un viol în centrul orașului Nantes. Retailleau, candidat învins la conducerea LR, a folosit din nou această expresie la începutul lunii mai pentru a-și exprima îngrijorarea cu privire la sporirii violenței împotriva poliției  "Cât timp, câte victime va trebui să mai numărăm pentru a pune capăt acestui spectacol al decivilizării?"

"Vorbesc de ani de zile despre sălbăticire și am fost acuzată de toate relele", a reacționat lidera partidului Reunirea Națională, Marine Le Pen la CNews. "Sălbăticire", un alt element de limbaj drag extremei drepte, dar  nu specific. Ministrul de interne, Gerald Darmanin, un aliat al președintelui Macron, provenit de la LR, spunea în 2020: "Trebuie să oprim sălbăticirea unei părți a societății".

În ceea ce privește termenul "decivilizație", Elysée neagă orice împrumut de la extrema dreaptă și justifică utilizarea termenului: "Președintele nu preia un concept. Este o realitate". Chestionată de Franceinfo, o persoană din anturajul președintelui Macron explică faptul că este vorba de o "provocare adresată societății". 

Dezbaterea în jurul acestui termen nu este una teoretică, ci face parte dintr-o poziționare în dreapta spectrului politic, în vederea alegerilor prezidențiale din 2027, când președintele Macron nu mai are drept să candideze, iar Le Pen este în fruntea sondajelor. Pe fondul slăbiciunii stângii franceze, nu este de mirare că lupta pentru voturi la dreapta spectrului politic este atât de acerbă, intrând uneori pe terenul extremei drepte.