Zonele din Turcia populate de cetățeni kurzi sunt principalele victime ale democrației autoritare (reportaj France 24)

În trecut, Diyarbakir, capitala populației kurde, a mai experimentat acest fenomen, însă, la momentul actual, întreaga țară îi este martoră, extinzându-se de la periferie la centrul țării și, probabil, chiar dincolo de granițele Turciei.

Duminică la ora 17:00, la închiderea secțiilor de votare în timpul turului decisiv al alegerilor prezidențiale din Turcia, una dintre popularele Kiraathane sau cafenele tradiționale ale orașului Diyarbakir, principalul centru al kurzilor din Turcia, era plină de bărbați care se jucau domino.

Clienții unei cafenele din Diyarbakir bând ceai și jucând domino, Turcia, 28 mai 2023.

Sursa imaginii: 

Leela Jacinto/France 24

Partidele de domino au luat sfârșit în jurul orei 18:30, când privirile tuturor oamenilor din cafenea s-au îndreptat către ecranul televizorului, la care începuse transmisiunea în direct a numărătorii voturilor.

Cafeneaua s-a golit complet abia două ore mai târziu, când și proprietarul a părăsit localul, lăsându-i pe ospătari să închidă în urma sa, vreme în care președintele turc Recep Tayyip Erdogan își declara victoria categorică împotriva contracandidatului său din opoziție, Kemal Kilicdaroglu.

„Acești oameni susțin un președinte care este inamicul drepturilor omului, al justiției, al libertății, al protecției mediului, al drepturilor femeilor”, a afirmat unul dintre puținii clienți rămași la cafenea după publicarea rezultatelor alegerilor, care, din motive de siguranță, a dorit să-i fie schimbat numele în presă în Arjen Kara.

În timp ce se uita în jur, după ce cafeneaua s-a golit, Arjen Kara a conștientizat care sunt, de fapt, motivele pentru care oamenii care au umplut mesele n-au suportat să asculte discursul de victorie al lui Erdogan, care le-a transmis susținătorilor care îl aclamau în fața reședinței sale prezidențiale din Istanbul: „Voi fi alături de voi până la moarte”.

„Nu există nicio speranță de schimbare. Nu ne putem aștepta la așa ceva cât timp Erdogan rămâne la conducere. Vreau cu tărie această schimbare. Din nefericire, însă, se pare că întreaga țară a aderat la politicile lui Erdogan”, susține Arjen Kara.

„Alegeri libere și nedrepte” este sintagma din ce în ce mai folosită de public pentru a descrie frauda electorală prin care Erdogan și-a asigurat câștigul la alegeri. Printre alte astfel de sintagme care fac trimitere la fenomenul de față se numără „democrație iliberală”, „autoritarism competitiv” și „autoritarism electoral”.

Odată cu victoria sa de duminică, în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, Erdogan a fost reales într-o funcție ale cărei competențe le-a schimbat complet după victoria la limită la referendumul din 2017, care a eliminat sistemul parlamentar în favoarea unei președinții executive.

Analistul american Fareed Zakaria a scris un articol, publicat de Washington Post ulterior primului tur al alegerilor prezidențiale din 14 mai, în care a făcut o trecere în revistă a tuturor problemelor iscate în societate, printre care numeroase interdicții, represiuni, privări de libertate la nivelul sistemul juridic și al presei, care au facilitat victoriile electorale ale lui Erdogan. „Ceea ce s-a întâmplat în Turcia evidențiază pașii repezi și îngrijorători către un marș spre autocrație, care propulsează ascensiunea democrațiilor iliberale”, a declarat Zakaria în emisiunea sa difuzată de postul de televiziune CNN.

Pe măsură ce Erdogan se apropie de cel de-al treilea deceniu la putere, viața politică din Turcia pare că ia forma unui manual care detaliază un întreg istoric al modalităților în care autoritarii care fraudează alegerile comit abuzuri, punându-și acțiunile pe seama „voinței poporului”, fără a fi trași la răspundere.

Dar în Diyarbakir, orașul cu cea mai mare populație de origine kurdă din Turcia, fenomenul a început cu mult timp în urmă, susțin activiștii și politicienii din opoziție. Ceea ce se întâmplă în Diyarbakir este exemplul perfect al consecințelor grave pe care le poate avea pentru democrație și drepturile omului ignorarea abuzurilor puterii centrale în regiunile de la periferie.

„Obama-ul cetățenilor kurzi” intră la închisoare, iar partidul său a fost forțat să candideze sub altă denumire

Cetățenii de origine kurdă din Turcia, care constituie aproximativ 18% din populația întregii țări, au mers la vot la alegerile prezidențiale și parlamentare din 2023 în timp ce liderul lor care avea capacitatea de a aduna multe voturi în jurul lui, Selahattin Demirtaș, se află în închisoare.

Demirtaș a fost candidat la alegerile prezidențiale din 2014, ocupând locul al treilea, la doar doi ani distanță de la înființarea partidului său pro-kurd, intitulat Partidul Democrat al Poporului (HDP).

Supranumit „Obama-ul kurzilor”, Demirtas și-a condus partidul la o performanță electorală impresionantă la alegerile generale din iunie 2015, când HDP a obținut 13% din voturile naționale, marcând astfel prima dată când un partid pro-kurd a depășit pragul de 10% pentru a intra în Parlamentul Turciei.

Un an mai târziu, ca urmare a tentativei eșuate de lovitură de stat din iulie 2016, Demirtaș a fost arestat în cadrul unei represiuni masive împotriva opozanților și criticilor guvernului.

Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre prin care se dispunea eliberarea sa, Demirtaș încă se află la închisoare, de acum șapte ani de când a fost arestat.

La alegerile din 2023, HDP a fost nevoit să își prezinte candidații sub un alt nume, Partidul Verde de Stânga, pentru a evita riscul de a fi închis de Curtea Constituțională înaintea alegerilor.

Hărțuirea legală exercitată de acest organ judiciar dependent de puterea executivă a forțat și Partidul Republican al Poporului (CHP), principalul partid din Turcia, să ocolească candidatura pentru funcția de președinte a bine-cunoscutului primar al Istanbulului, Ekrem Imamoglu. În schimb, partidul l-a ales pe Kilicdaroglu, un fost birocrat lipsit de carismă și care nu s-a bucurat de prea mult succes de-a lungul timpului în a câștiga sprijin din partea publicului.

„Dacă ne uităm la cum stau lucrurile, în timp ce problemele lui Imamoglu par a fi doar o picătură dintr-un ocean, ale noastre sunt, literalmente, un potop” a declarat Ceylan Akca, membră a fostului HDP, aleasă în parlament, făcând o comparație între problemele legale ale lui Imamoglu și ale partidului său.

Partidul pe care deputata îl reprezintă riscă să fie închis și, pentru aceasta, duce o luptă în instanță, care, potrivit acesteia, ar putea avea repercusiuni mult mai grave decât o procedură intentată împotriva unei persoane fizice. „Ceea ce i se întâmplă lui Imamoglu îl va afecta doar pe el, nu se va răsfrânge și asupra partidului său. În schimb, noi confruntăm cu posibilitatea unei interdicții de cinci ani”, explică Ceylan Akca.

Partidul Democrat al Poporului este suspectat că ar avea legături cu o grupare kurdă interzisă, acuzație pe care o neagă.

„Alegerile din 2023, libere și corecte?”

În vârstă de 36 de ani și fostă activistă pentru drepturile omului, Akca este una dintre cei opt candidați ai Stângii Verzi care au obținut locuri în alegerile din 2023.

Experiența ei de campanie servește drept o dovadă clară a provocărilor cu care se confruntă candidații din opoziție în democrațiile iliberale.

„Campania a fost epuizantă. La final, slăbisem 15 kilograme în doar două luni”, a mărturisit aceasta, râzând. „Nu am avut privilegiul de a participa la interviuri sau să îmi promovez campania la televizor. A trebuit să merg din sat în sat. Dacă trebuia să mă deplasez către un sat aflat în vârf de munte, cu doar cinci alegători, asta și făceam. Însă toate acestea te fac să te implici mai mult tu personal”, a explicat deputata din provincia Diyarbakir.

La rândul lor, și voluntarii partidului au căzut constant victime unor comportamente abuzive pe timpul campaniei, potrivit lui Abdulrezzak Memic, activist și îngrijitor la o companie din Diyarbakir.

„Întreaga noastră activitate de campanie se desfășoară sub supravegherea și controlul constant al poliției. La momentul când am deschis un birou electoral în Yehisehiz (un cartier din Diyarbakir), erau acolo mai mulți polițiști decât localnici. Poliția a blocat întreaga zonă din apropierea biroului, încât oamenii nu mai puteau ajunge la el”, povestește Abdulrezzak Memic.

„Luna trecută, câțiva dintre prietenii noștri, printre ei activiști și avocați, au fost reținuți de autorități”, precizează Memic, făcând referire la aresturile a peste 100 de politicieni, jurnaliști, avocați și activiști care au avut loc cu doar câteva săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din data de 14 mai. „După ce au fost reținuți, am vrut să emitem un comunicat de presă, să facem declarații. Însă, poliția i-a arestat pe unii dintre acești voluntari care s-ar fi implicat”.

Represaliile constante sunt o sursă de stres continuu pentru familiile voluntarilor HDP, susține. „Fratele meu vitreg este un susținător și voluntar înfocat al AKP”, a declarat acesta, referindu-se la partidul de guvernământ al lui Erdogan. „Familia mea nu își face griji pentru el. Însă pentru mine da”, a mărturisit bărbatul râzând.

Cu toate acestea, Memic nu este genul de persoană care să renunțe la cauza pentru care luptă, pe care o consideră a fi una întemeiată. „Sunt voluntar și fac tot ce îmi stă în putință. Cred în partid și trebuie să îl susțin în continuare, în ciuda temerilor familiei mele”, declară activistul.

În ceea ce privește alegerile din 2023, opinia sa este una categorică. „Nici nu încape discuție ca aceste alegeri să fi fost libere și corecte. Cum am putea să le numim alegeri democratice în condițiile în care guvernul a folosit absolut toate instrumentele, resursele statului pentru campanie, iar partidul de opoziție nu a avut nicio șansă în fața acestora? În timp ce guvernul face abuz de putere, oamenii noștri sunt asupriți. Nu asta înseamnă alegeri corecte”.

Traducere și adaptare de Monica Chivu de pe pagina în limba engleză a France 24.