Bate vântul schimbării la Belgrad?

Bojan Elek: Când vine vorba de dezinformarea din mass-media sârbă în legătură cu războiul din Ucraina, cred că este important de menționat că da, există influență sau amestec rusesc într-o oarecare măsură, dar majoritatea covârșitoare a acestei dezinformari vine de la guvernul sârb și de la ziarele guvernamentale plătite din bani publice. Și, ca să numim cel mai flagrant exemplu, în ziua în care Rusia a invadat Ucraina, titlul de pe prima pagină a cotidianului Informer spunea că Ucraina a atacat Rusia. Deci, acesta este nivelul de dezinformare cu care trebuie să ne confruntăm în Serbia.

Reporter: Este prima dată când aud asta... nici măcar rușii înșiși nu au spus-o așa, au spus că au început o operațiune militară specială....

Bojan Elek: Exact. Canalele naționale publice sârbești au folosit timp de o lună și jumătate (după 24 februarie, n.r.) cuvintele „operațiune militară specială.” Abia mai târziu au început să folosească „război” sau „agresiune.” Acest lucru se datorează faptului că peisajul media din Serbia este puternic controlat de partidul de guvernământ... Există în Serbia mass-media rusă avem Sputnik - platformă online și Russia Today, televiziunea deschisă recent. Aceste canale publică dezinformare, dar puțin mai reținut... știu că trebuie să păstreze cumva aparențele.

Reporter: Ce vreți să spuneți?

Bojan Elek: De exemplu eu nu vor scrie pe prima pagină „Ucraina a atacat Rusia” pentru că oamenii ar putea respinge informația spunând „O, e doar Russia Today...” Așa că trebuie să își plaseze mesajele de dezinformare într-un mod mai ingenios. Dar ziarele locale deținute de sârbi nu trebuie să acorde atenție niciunui fel de standard jurnalistic sau codului de etică (nici măcar de formă, n.r.,) pot să spună minciuni flagrante și asta au făcut din prima zi.

Reporter: Deci, care sunt narațiunile în Serbia? Ce aude sârbul de rând despre războiul din Ucraina?

Bojan Elek: Ei bine, s-au mai schimbat puțin... Războiul durează de mai bine de un an. La început, majoritatea mesajelor din mass-media rusă (pro Kremlin, n.r.,) au rezonat în mass-media sârbă. Deci, de exemplu, când se făceau sondaje de opinie publică, majoritatea oamenilor dădeau vina pe SUA și NATO pentru războiul din Ucraina. Era vina SUA și a NATO pentru că au amenințat Rusia, s-au apropiat prea tare de ea.

Existau, desigur, ca și în alte țări europene, percepții la un anumit nivel că cum că guvernul ucrainean era nazist, că ucideau etnici ruși în zonele ocupate. Din nou, țin să precizez că cea mai mare parte a acestor informații vin prin intermediul guvernului. Guvernul operează mass-media în Serbia, presa este sponsorizată sau finanțată de guvern ori vorbim de afaceri de familie cu strânse legături politice.

Reporter: Dar există media independentă? Există mass-media care spune ce se întâmplă cu adevărat?

Bojan Elek: Există mai multe instituții de presă independente, dar problema lor este că au foarte puțină audiență. De exemplu, toate cele 5 posturi de televiziune cu acoperire natională, sunt sub influenta politica puternica și nu te poți informa obiectiv de la ele. Există două posturi TV private care pot fi recepționate prin cablu, dar cota lor de piață este mai mică de 15%. Există, desigur, siteuri și ziare care scriu (adevărul, n.r.,) dar acestea nu prea sunt citite, deși fac articole de investigație, deconstruiesc informațiile false. Dar, din nou, trebuie să știi unde să cauți aceste informații, ele nu vin în mod normal la publicul care este bombardat în mod constant, de pretutindeni, cu narațiuni oficiale.

Reporter: Ați spus că, totuși, narațiunea oficială s-a schimbat. Ce s-a modificat?

Bojan Elek: Narațiunea oficială s-a modificat pe măsură ce Putin a început să menționeze Kosovo și să facă o legătură cu statutul Kosovo ca potențială soluție în Ucraina.... adică să revendice Crimeea pentru ei înșiși. Acest raționament a rezonat ciudat cu elita politică sârbească și au existat chiar, pentru prima dată, la sfârșitul anului trecut, niște texte negative despre Putin. Așadar aș spune că partea sârbă a transmis un mesaj de genul „sentimentul aici este foarte pro-rus, dar dacă mergeți împotriva interesului principal al elitelor politice sârbești, nu vom sta cu mâinile în sân.” Momentul a coincis cu ceea ce observatorii occidentali au numit „înfrângerea strategică a Rusiei în Ucraina.” Cum războiul s-a cam prelungit și forțele ruse au început să se retragă, politicienii sârbi au început să-și schimbe atitudinile. Au existat, de asemenea, presiuni internaționale asupra Serbiei pentru a-și alinia politica externă cu cea a UE, pentru a se alătura pachetelor de sancțiuni și pentru a-și atenua poziția pro rusă. Deci cred că și acest lucru a contribuit într-o oarecare măsură la schimbare, dar nu suntem unde trebuie. Nu suntem pregătiți să ne aliniem pe deplin la sancțiuni.

Reporter: Deci oamenii normali ce știu despre război?

Bojan Elek: Aș spune că informațiile cele mai toxice sunt răspândite prin grupurile de pe Telegram și acele cercuri închise de comunicare. Există narațiuni extrem de pro rusești, chiar și grupuri de dreapta naziste, nu doar pro-ruse, dar anti Vucic. Sunt puține aceste voci foarte radicalizate, poate 20-30 de mii în aceste grupuri, deci ei nu reprezintă o problemă atât de mare. Dar dacă îi întrebați în general pe sârbi, povestea lor e așa: războiul rusesc din Ucraina este un război just al Rusiei care încearcă să înfrângă răul american. Uniunea Europeană nu este un actor foarte important, în mintea sârbilor, ci terenul de joacă pentru un război proxy între SUA și Rusia. Majoritatea oamenilor din Serbia ar dori să vadă Ucraina și SUA învinse de Rusia pentru că au acest sentiment negativ față de Occident, Occidentul colectiv din pricina a ceea ce s-a întâmplat Serbiei în 1999... bombardarea Serbiei este cel mai traumatizant eveniment din istoria recentă a Serbiei, așa că oamenii percep acest război ca pe o pedeapsă pentru Statele Unite din cauza a ceea ce au făcut în cazul Kosovo.

Și aceasta este răsplata pentru tot răul pe care l-au făcut americanii.

Reporter: Și ucrainenii, ei înșiși, nu există în ecuație?

Bojan Elek: Din păcate, există foarte, foarte puțină compasiune pentru ucraineni. Suntem cu toții ortodocși, Ucraina nu recunoaște Kosovo, ei au fost împotriva bombardării Serbiei, de exemplu, în 1999. Dar acest lucru este irelevant pentru că pur și simplu nimeni nu se preocupă de viitorul lor, nu există empatice pentru poporul ucrainean, pentru victimele civile. Este pur și simplu uluitor. Și nu am o explicație rațională pentru asta. Din păcate, în societatea sârbă, foarte puțini oameni se gândesc „săracii oameni care sunt, știi, bombardați acolo, orașul bombardat, distrus complet.” Sunt foarte, foarte, foarte puțini oameni care gândesc așa.