Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Lupoaica Franței – regina jignită și răzbunătoare

1292_isabella_1.jpg

Gravură din secolul al XIX-lea cu Isabella a Franței, soția regelui Eduard al II-lea
Sursa imaginii: 
Gravură publicată în cartea "The Queens of England or Royal Book of Beauty" din 1875 / Wikimedia / recolorată de Willud Edier

Isabela, fiica regelui francez Filip cel Frumos este modelul soției jignite și răzbunătoare. Căsătorită cu regele Angliei, Eduard al II-lea, ea a rămas cunoscută în istorie drept Lupoaica Franței, datorită cruzimii cu care își apără demnitatea. La „Călătorii în trecut” vom afla cum o prințesă franceză își detronează soțul pentru a domni asupra Angliei împreună cu amantul.

Bine ați venit la o nouă călătorie în trecut!

În 1308 regele Angliei călătorește în Franța pentru a o întâlni pe Isabela, fiica lui Filip al IV-lea cel Frumos. Prințesa avea 15 ani și încă din copilărie îi fusese promisă lui Eduard al II-lea. La început suveranul englez a manifestat un oarecare interes pentru tânăra sa soție. Totuși, el nu renunță la relația cu amantul său Pierre de Gaveston. Însă ceea ce a pus capac răbdării Isabelei a fost gestul lui Eduard de a-i oferi în dar iubitului său bijuterii din trusoul nupțial. Din aceste moment indiferența reginei față de soțul său se transformă în dispreț.

Asasinarea lui Gaveston în 1312 aduce o scurtă perioadă de armonie în sânul familiei regale. Un an mai târziu se naște și moștentorul tronului, viitorul Eduard al III-lea. Armonia este de scurtă durată, întrucât regele se îndrăgostește de lordul Hugh Despenser. Alături de tatăl său acesta va confisca întreaga putere.

Umilită și plină de resentimente, Isabela își va vizita tătăl la Paris în 1314. Potrivit romanului „Regii blestemați” al lui Maurice Druon, regina le va acuza pe două dintre cumnatele sale de adulter și pe a treia de tăinuire. Totuşi nu vom ști niciodată dacă Isabela este cea care a făcut acest lucru. Cert este că furtuna se abate asupra nurorilor lui Filip cel Frumos chiar în timpul vizitei sale. Cazul se va încheia cu divorțul celor 3 prinți.

Lupoaiaca Franței, așa cum o numește Druon se întoarce în Anglia unde continuă să fie umilită de soțul ei. Este deposedată de comitatul de Cornwall și de toate bunurile sale. Se abține să reacționeze, dar când francezii invadează în 1325 Guyana engleză se oferă să plece la Paris pentru a negocia pacea. Aici intră în contact cu un grup de nobili englezi exilați condus de baronul Roger Mortimer, care devine amantul Isabelei. Regina refuza să se întoarcă în Anglia, ba chiar îl convinge pe Eduard să îl trimită pe fiul lor, prințul de Wales, în Franța. Când regele se prinde că a fost tras pe sfoară, este prea târziu. Scrisoarea prin care îi cere pe un ton imperativ Isabelei să se întoarcă în țară, este evident ignorată. În schimb, Lupoaica va debarca în septembrie 1326 în Suffolk, în fruntea a 1500 de soldați. Sătulă de tirania lui Despenser, nobilimea salută apariția Isabelei, Eduard este nevoit să fugă în Țara Galilor unde este capturat, iar fiul său este proclamat rege. Fostul suveran este ucis în închisoare prin introducerea în anus a unui fier înroșit în foc.

Timp de 3 ani Lupoaica Franței și Mortimer vor domni împreună. Dar, în octombrie 1330 tânărul Eduard al III-lea hotărăște să iasă de sub tutela lor și într-o noapte pătrunde în castelul Nottingham însoțit de o mână de oameni. Micul grup întră în dormitorul Isabelei, unde îl arestează pe Mortimer. Baronul este condamnat la moarte prin spânzurare de Parlament, iar Isabela își va petrece ultimii 28 de ani de viață ca prizonieră în castelul Rising.

Sunt Rareș Hăbeanu și până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați: istoria ne ajută să înțelegem prezentul și să facem alegeri corecte în viitor.