Cultivata și libertina regina Margot

Bine ați venit la o nouă călătorie în trecut!

Fiică de rege al Franței, soră a altor 3 și soția a altuia, Margareta de Valois este una dintre cele mai cultivate și educate femei ale Renașterii. Vorbește italiana, spaniola și greaca, este pasionată de Plutarh și Cicero și este prietenă cu Montaigne. Este o creștină practicantă și devotată și totodată, un adevărat trendsetter în modă. Frumusețea sa este cântată de poeți și scriitori precum Ronsard și Brantome. Toate aceste calități vor fi însă puse în umbră de numărul uluitor de parteneri sexuali.

Dintre toți frații săi, Margareta a fost cea mai apropiată de viitorul Henric al III-lea, despre care se pare că a fost bărbatul cu care și-a început viața sexuală. Însă prima sa dragoste a fost Henric de Lorena, ducele de Guise. Idila este descoperită, Margareta este snopită în bătaie de mama sa Caterina de Medicis, iar de Guise abia reușește să scape cu viață.

Pe 18 august 1572, la Catedrala Notre-Dame din Paris, prințesa Valois în vârstă de 19 ani este obligată să se căsătorească cu Henric de Bourbon, hughenotul rege al Navarrei. Deși i se spunea Eternul Cuceritor, Henric era un nespălat notoriu. Chiar el a recunoscut că.....miroase cam urât, dar fără a-i da prin cap să se spele. Mariajul a fost un eșec total. Chiar părea că între cei doi soți este un concurs în privința cuceririlor amoroase.

Primul amant este contele de La Mole, un cuceritor de 44 de ani care este decapitat pentru trădare. Se spune că îndurerată Margareta ar fi plătit călăul să i dea capul pentru a-l îmbălsăma. Prin patul reginei de Navarra trec alți doi gentilomi, dar soțul ei nu pare deloc interesat de comportamentul soției.

După fuga lui Henric în Navarra, cei doi se reunesc la curtea din Nerac în 1578, unde Margot își găsește un amant care „o posedă de multe ori, cu pantalonii în vine, în pragul dormitorului”, după cum remarca Henric fără pic de gelozie. Ca o ironie, după numai 4 ani, Margareta se întoarce la Paris, scandalizată de fanteziile erotice ale soțului. Aici produce un scandal mostru după ce își primește amantul goală, înfășurată în două cearceafuri de tafta neagră, pe un pat luminat de torțe. Scandalizat, fratele ei, Henric al III-lea o numește prostituată în timpul unui bal și o trimite înapoi în Navarra. Dar nici soțul ei nu prea e încânt să o primească, mai ales că avea o dulce idilă cu o doamnă de viță nobilă.

Ajunsă la 32 de ani, Margareta decide să se alăture unei conjurații menite să îl ucidă pe regele Navarrei, care devenise moștenitorul tronului Franței. Conspirația eșuează și ea va își va petrece următorii 20 de ani în fortăreața Usson din Auvergne. Dar Margot știe să își facă viața plăcută aici. Și-l face amant pe paznicul închisorii, care îi lasă libertate totală în castel și continuă să își mărească numărul aventurilor. Cedează avansurilor juvenile ale băieților din corul capelei, iar mai târziu îl va cuceri pe fiul unui dulgher cu care se va închide câte 7-8 zile într-o cămăruță.

Între timp, Henric de Navarra devine regele Franței sub numele de Henric al IV – lea și cei doi soți vor divorța. Margot devine ducesă de Valois, dar își păstrează titlul și rangul de suverană, precum și o rentă substanțială. În 1605 se întoarce la Paris după un sfert de secol de absență. Deși trecută de 50 de ani apetitul ei sexual rămâne insațiabil şi continuă să colecționeze amanți, inclusivi tineri de 18 ani.

Îi supraviețuiește lui Henric al IV-lea și moare în 1615, la vârsta de 62 de ani. Dispariția ei este evenimentul care marchează sfârșitul Renașterii și intrarea Franței în Le Grand Siecle.