Hitler - Braun│Cel mai bine păstrat secret al Germaniei Naziste

Pe 28 aprilie 1945, într-un Berlin asediat, un ofițer de stare civilă este chemat în toiul nopții la cancelaria Reichului. Intrat în buncărul Führerului, i se cere un lucru de neînchipuit: să oficieze căsătoria dintre Adolf Hitler și amanta sa, de care nimeni nu auzise până atunci.

Eva Anna Braun provenea dintr-o familie catolică de mici burghezi monarhiști din München.

Destinul ei se schimbă în 1929, la vârsta de 17 ani, când îl cunoaște pe Hitler la atelierul fotografului Heinrich Hoffman, unde era ucenică. Hitler o place de la prima întâlnire pe Eva, care corespundea perfect din punct de vedere fizic standardelor ideologiei naziste: înaltă, blondă și atletică. După ce constată că are o descendența ariană desăvârșită, Hitler o invită pe fată la teatru și restaurant. Pentru Eva, individul este cheia care îi va deschide ușile către un viitor luminos.  

Relația dintre cei doi devine una carnală în 1931, după sinuciderea nepoatei lui Hitler, Geli Raubal, care îi era și amantă. Adulat în special de nemțoaice, liderul nazist vrea să își păstreze aura de etern cuceritor și de aceea îi cere Evei discreție absolută. Disperată de lipsa de atenție din partea iubitului ei, Eva are două tentative de sinucidere în 1932 și 1935. Abia după cea de-a doua, Hitler va considera necesar să își țină zilnic la curent amanta cu activitățile sale.

Abia în 1938, numele Evei Braun apare într-un text redactat de Hitler. Este vorba despre testamentul său privat, unde amanta ocupă prima poziție, înaintea surorilor sale. Din anul următor, Eva se mută în propriul apartament din cancelaria Reichului. Din 1936 și până în 1945, Braun va petrece două treimi din timp la reședința privată a Fürherului din Alpii bavarezi. Ea va ocupa funcția de „secretar în serviciu detașat” și va fi remunerată cu salariu lunar de 95 de mărci. Chiar și aici Eva Braun va rămâne în umbră. Nu îi este permisă apariția la reuniuni politice sau militare și nu este invitată la recepții oficiale. În rarele momente când apare în public, trebuie să i se adreseze Fürherului cu „dumneavoastră”.

Relația dintre Eva și Hitler este extrem de ambiguă. Fürherul nu are totală încredere în ea și încuie camera și biroul ori de câte ori părăsește locuința. Singurul domeniu unde ascultă de sfaturile amantei sale este moda. Ea este cea care îl consiliază în privința costumelor și a uniformelor. De altfel, Eva cheltuie o avere pe haine, iar câteodată se schimba și de 7 ori pe zi! De altfel, pentru ea singura consecință a anexării Austriei este că va avea prilejul să viziteze mai des magazinele din Salzburg!

Momentul de glorie ale Evei Braun va veni abia la final. Pe 7 martie 1945, ea se întoarce în Berlinul asediat de sovietici pentru a fi alături de Hitler. Conștient că a pierdut războiul, Fürherul decide să se sinucidă. Dar înainte, își redactează testamentul în care anunță căsătoria cu Eva Braun și decizia comună de a-și pune capăt zilelor.

Nunta este una suprarealistă și macabră în același timp. Ceremonia are loc într-un climat apocaliptic, sub o ploaie de obuze. Un pseudoaltar este încropit în grabă în sala de reuniuni a buncărului. Fundalul sonor este asigurat de o melodie romantică. Eva Braun poartă o rochie de tafta neagră. Singurii martori prezenți sunt Goebbels și Bormann. Eva este atât de emoționată când semnează actul de căsătorie încât se iscălește cu numele de fată, pe care îl taie și scrie Hitler. Luată în grabă, verigheta este prea mare pentru degetul miresei. După încheierea ceremoniei, are loc o mică recepție în apartamentele private. Deși știe că va muri, Eva pare relaxată și ușor veselă. Apoi, cu armata sovietică la câțiva metri de buncăr cei doi soți se sinucid, înghițind câte o capsulă de cianură. În același timp, Führerul își trage un glonț în tâmplă. Corpurile lor sunt duse apoi în grădina cancelariei unde sunt incinerate.

De existența Evei Braun lumea a aflat abia după sfârșitul războiului. Ținută de Hitler departe de deciziile sale politice, ea s-a mulțumit să rămână cea mai devotată prietenă a acestuia până la moarte și chiar dincolo de ea.   

Sunt Rareș Hăbeanu și până la următoarea noastră întâlnire, nu uitați: istoria ne ajută să înțelegem prezentul și să facem alegeri corecte în viitor.