Utopia „omului nou” | Contramitologia

Gândit ca un deziderat perfect realizabil prin educaţie şi îndoctrinare, acest „om nou” ar fi urmat să fi caracterizat de următoarele trăsături:

• Disciplină: Omul nou ar fi autodisciplinat şi ar respecta din convingere ordinea socială stabilită de partidul comunist.
• Altruism: Omul nou ar fi altruist şi ar pune binele comun înaintea intereselor personale.
• Dorinţă de muncă: Omul nou ar fi dornic de muncă şi ar fi dispus să muncească din greu pentru binele societăţii.

De la conceptul teoretic, dezvoltat de gânditorii bolşevici timpurii, s-a trecut la faza concretă şi bineînţeles la elaborarea unui plan. Pentru a crea omul nou, comuniştii au acţionat pe mai multe planuri:

• Educaţia, care trebuia să transmită idealurile comuniste tinerilor.
• Propaganda a fost folosită pentru a exalta omul nou şi pentru a discredita omul vechi.
• Reeducarea - oamenii care nu se conformau idealurilor comuniste erau trimişi la reeducare în lagăre de muncă forţată.

În practică, însă, crearea omului nou s-a dovedit a fi o sarcină nu numai dificilă, ci,  în cele din urmă, imposibilă. De exemplu, ideea de a eradica instinctul proprietăţii a fost o provocare majoră. Pentru ţărani, ideea de a lucra un pământ care să nu le aparţină a fost o schimbare greu de acceptat, care a dus la ample mişcări de rezistenţă şi la revolte. 

De asemenea, educaţia (alături de propagandă) a fost folosită mai mult pentru a promova cultul personalităţii în jurul liderilor comunişti, decât în scopurile proprii educaţiei. Acest lucru a dus la o scădere a gândirii critice şi la o închidere faţă de ideile documentate ştiinţific. 

În cele din urmă, încercarea de a crea omul nou a dus la o serie de consecinţe negative: 

• Teroare: comuniştii au folosit violenţa şi represiunea pentru a forţa oamenii să se conformeze idealurilor comuniste.
• Degradare morală: idealurile comuniste au fost adesea folosite pentru a justifica abuzurile şi corupţia.
• Sărăcie: economia comunistă a fost ineficientă, ceea ce a dus la pauperizare şi lipsuri pentru mulţi oameni.

Obstinaţia de a realiza „omul nou” a avut un efect contrar celui scontat de comunişti. Rezultatul real a fost o caricaturizare a conceptului şi, în final, a dus la căderea sistemului care se baza pe el.